Gimnastica – de la Nadia până azi

Pentru mulți, gimnastica feminină e unul dintre cele mai urmărite sporturi la Jocurile Olimpice. La a 40-a aniversare a primirii de către Nadia Comăneci a primei note perfecte în gimnastică și odată cu vestea că echipa României nu va participa anul acesta la Jocurile Olimpice pe care altădată le domina, scriitoarea și jurnalista newyorkeză, Dvora Meyers, ne oferă în cartea De la Nadia până azi: Apariţia şi dispariţia zecelui perfect în gimnastică o perspectivă incitantă și pătrunzătoare asupra lumii gimnasticii.

De la Nadia până azi-front-coverDvora, în introducerea cărții: Prima notă perfectă de la competițiile olimpice – aceea a Nadiei Comăneci – a fost acordată pentru un exercițiu care nu a fost fără cusur. În 1976, fata în vârstă de paisprezece ani din Onești, de la poalele Munților Carpați, a intrat în cartea recordurilor pentru performanța obținută în urma exercițiului impus la paralele inegale. A executat același exercițiu ca toate celelalte participante, dar mai bine – a avut o postură mai compactă, o tehnică mai precisă, iar pozițiile ei au fost perfecte. Ei bine, aproape. A avut o mică ezitare la aterizare. Însă a fost aproape nemișcată.

O recunoaște chiar Comăneci: „Am simțit că fac un salt aproape invizibil la aterizare, dar știam că exercițiul meu a fost îndeajuns de bun. Însă nu perfect”.

Comăneci a înțeles că un 10 nu însemna neapărat perfecțiunea. Punctajele sportive nu pot evalua valoarea intrinsecă a unui exercițiu. Mai degrabă sunt făcute să‑i evalueze pe sportivi. Și a fost neîndoielnic că Nadia Comăneci a fost mai bună decât celelalte concurente în 1976.

Exercițiile ei au schimbat natura sportului în gimnastica feminină, aparent peste noapte. Echipele de gimnaste, care fuseseră cândva alcătuite din dansatoare și femei care se reprofilaseră, au ajuns, brusc, să cuprindă fetițe aflate la mijlocul adolescenței. Și gimnastele din această nouă serie de la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980 erau mici – atât ca înălțime, cât și ca proporții – pentru vârsta lor.

Aniversarea realizărilor lui Comăneci la Montreal coincide cu o alta – în 2016, se împlinesc, totodată, zece ani de când gimnastica internațională de talie mondială s‑a debarasat de Zecele Perfect, în favoarea punctajului deschis. Acum, unei gimnaste i se acordă două punctaje – unul care evaluează dificultatea exercițiului și altul care determină cât de bine îl execută. Cele două sunt adunate.

Noul Cod de punctaj nu a schimbat doar felul în care arată punctajele, ci și modul în care arată gimnastele. De la Nadia, gimnastica de elită a fost domeniul fetelor slăbuțe, prepubere. Dar, în ultimul deceniu, regulile au favorizat o specie diferită de gimnastă – mai mare, cu o construcție puternică, mai curând atletică decât artistică.

Mai multe în prima carte Victoria Books despre gimnastică: De la Nadia până azi.

Dvora Meyers este invitată ca speaker anul acesta la conferința The Power of Storytelling, care va avea loc între 14 și 15 octombrie. Mai multe despre Dvora într-un text de Andreea Giuclea.