Posturi cu tagurile ‘michael lewis’

O prietenie care a schimbat lumea

kahneman, tversky, undoing project, michael lewis

Povestea celor doi colaboratori, acești Lennon și McCartney ai psihologiei comportamentale, este una fascinantă. Este povestea celor două minți care au schimbat modul în care gândim despre… cum gândim :)!

Daniel Kahneman și Amos Tversky au devenit cunoscuți în cercurile academice acum 40 de ani datorită studiilor surprinzătoare prin care au anulat ipotezele referitoare la procesul de luare a deciziilor. Lucrările lor au demonstrat că mintea umană greșește sistematic când este forțată să exprime judecăți în condiții de incertitudine.

Publicul larg a aflat despre ei după anul 2002, când psihologul Daniel Kahneman a obținut Premiul Nobel pentru economie, dar și prin intermediul longsellerului Thinking Fast and Slow (2011) | Gândire rapidă, gândire lentă.

Michael Lewis despre cum a aflat el despre cei doi cercetători – ambii nepoți atei ai au unor rabini originari din Europa de Est, ambii afectați de timpul lor în armata israeliană, ambii profesori universitari foarte apreciați:

În 2003 am publicat Moneyball, o carte despre încercarea clubului de baseball Oakland Athletics de a-și pune mai mult în valoare jucătorii și de a evalua strategiile de joc. Această echipă dispunea de un buget mai mic decât alte echipe pentru achiziționarea de noi jucători, astfel că, în acest context, conducerea s-a văzut nevoită să regândească strategiile de joc. Analizând datele mai vechi, dar și pe cele mai noi – plus concluziile unor studii independente –, conducerea echipei Oakland a descoperit o nouă perspectivă asupra jocului. Astfel, au reușit să-i devanseze pe proprietarii altor echipe de baseball.

După lansarea cărții, unii experți în baseball – căutători de talente, jurnaliști sportivi – s-au supărat și au dezaprobat tot acest demers al meu, dar o mulțime de cititori au considerat, în aceeași măsură ca mine, că povestea este interesantă. Mulți cititori au văzut în încercarea celor din Oakland de a construi o echipă o lecție mai generală: dacă acei angajați foarte bine plătiți, antrenori cu vechime, acele vedete ale unei afaceri înființate în 1860 nu pot fi pe deplin apreciați de piața pe care activează, cine ar putea fi apreciat? Dacă piața jucătorilor de baseball era ineficientă, ce altă piață ar fi fost eficientă? Dacă o abordare analitică inovatoare a condus la descoperirea unor cunoștințe noi în baseball, ar fi existat un alt domeniu de activitate în care să nu se întâmple același lucru?

Mulți au urmat, în ultimii zece ani, exemplul celor de la Oakland Athletics și au început să folosească mai eficient informațiile de care dispuneau, să le analizeze mai bine pentru a descoperi neajunsurile pieței. Am citit diverse lucrări care preluau abordarea din Moneyball și o transpuneau în alte domenii: educație, case de film, sănătate, golf, agricultură, editare de carte, campanii prezidențiale, guvernare, bancheri și altele.

Odată ce valul de reacții față de cartea mea s-a potolit, unele observații s-au dovedit mai relevante decât celelalte: mă refer la o recenzie făcută de un cuplu de academicieni, care pe atunci lucrau la Universitatea din Chicago – un economist pe nume Richard Thaler și un jurist, Cass Sunstein (autorii cărții Nudge). Articolul lui Thaler și al lui Sunstein, publicat pe 31 august 2003 în New Republic, a fost deopotrivă apreciativ și acuzator. Ei au fost de acord că ideea pe care o expusesem era interesantă – anume că piața pe care activau sportivii profesioniști poate fi atât de instabilă, încât o echipă mică precum Oakland Athletics poate învinge majoritatea echipelor mari și bogate doar prin exploatarea deficiențelor acestora. Autorul cărții Moneyball, au adăugat Thaler și Sunstein, nu a părut să înțeleagă motivația mai adâncă a deficiențelor pieței jucătorilor de baseball: sunt determinate de modul în care gândim. Modalitățile în care unii experți pot aprecia greșit jucătorii de baseball – modurile în care judecata oricărui expert poate fi autodenaturată – au fost descrise, cu mulți ani în urmă, de doi psihologi israelieni, Daniel Kahneman și Amos Tversky. Cartea mea nu era originală. Era doar o ilustrare a ideilor care existau deja de câteva decenii și care nu fuseseră încă pe deplin apreciate de mine, printre alții.

Exprimarea a fost un eufemism. Până în acel moment, nu cred că auzisem vreodată de Kahneman sau de Tversky, chiar dacă unul dintre ei a reușit să câștige un Premiu Nobel pentru Economie. Și nici nu m-am gândit mult la aspectele psihologice ale poveștii ilustrate în Moneyball. Piața jucătorilor de baseball prezenta frecvent deficiențe: de ce? Șefii de la Oakland au vorbit despre „părtiniri” ale pieței: viteza de alergare era un criteriu de evaluare supraapreciat, deoarece era atât de ușor de observat, de exemplu, în timp ce distanțele scurte pe care le parcurgea un jucător când se pregătea să arunce nu erau luate în seamă prea mult, pentru că se considera că să faci ture în jurul punctului de aruncare, în loc să alergi neîntrerupt, nu solicita niciun fel de efort din partea jucătorului, era ceva firesc. Era mult mai probabil ca jucătorii grași sau diformi să fie subevaluați; pe de altă parte, era mult mai probabil ca jucătorii frumoși și atletici să fie supraevaluați. Toate aceste prejudecăți despre care vorbeau șefii de la Oakland mi s-au părut interesante, dar nu am mers cu adevărat mai departe: de unde vin aceste prejudecăți? De ce au oamenii astfel de prejudecăți? Eram hotărât să spun o poveste despre modul de funcționare a pieței sau despre felul în care eșuează aceasta, mai ales atunci când oamenii trebuie evaluați. Dar, dincolo de toate acestea, exista o altă poveste, una pe care am ignorat-o, despre modul în care funcționează sau nu mintea umană, atunci când își formează judecăți și ia decizii. Atunci când ne aflăm în fața incertitudinii – despre investiții, oameni sau orice altceva – cum ajungem la concluzii? Cum procesează mintea informațiile – dintr-un joc de baseball, raport de venituri, concurs, examinare medicală? Ce se întâmplă în mințile oamenilor – chiar acelea ale presupușilor experți – atunci când iau decizii greșite de pe urma cărora profită cei care ignoră experții și analizează informațiile la care au acces? Și cum au ajuns doi psihologi israelieni să aibă atât de mult de spus despre aceste subiecte astfel încât să prefigureze într-un anumit sens o carte referitoare la baseballul american scrisă câteva decenii mai târziu? Ce anume îi califică pe cei doi cercetători din Orientul Apropiat să scrie despre ce se întâmplă în mintea unui individ atunci când încearcă să evalueze un jucător de baseball, o investiție sau un candidat la președinție? Și cum este posibil ca un psiholog să primească Premiul Nobel pentru Economie? Răspunsurile la aceste întrebări s-au transformat într-o altă poveste, surprinsă în cartea The Undoing Project.

Lewis l-a cunoscut pe Daniel Kahneman când acesta lucra la cartea Gândire rapidă, gândire lentă, dar ideea despre a scrie despre prietenia celor doi psihologi i-a venit după cel puțin un an. Mai multe despre povestea cărții și despre carte în interviul lui Stephen Dubner cu Michael Lewis pentru podcastul Freakonomics poate fi citit și ascultat online sau în episodul The Men Who Started a Thinking Revolution al podcastului menționat, sau în excelentul interviu luat de Malcolm Gladwell:

Foto credit: imaginea de sus este oferită de Barbara Tversky.

Co-lecția de știință Publica

Odată cu apariția cărții Wonderland de Steven Johnson, ne bucurăm să anunțăm că inaugurăm Co-lecția de științăo colecție dedicată celor mai interesante și importante idei științifice, descoperiri și inovații din lumea de azi. Cărțile alese au în comun scriitura bună și interesul pentru popularizarea științelor.

Ce mai pregătim anul acesta în Co-lecția de știință:

Co-lecția de știință apare cu sprijinul partenerilor de la Erste Asset Management:

 

Cărțile Publica și Globurile de Aur 2016

Săptămâna trecută au fost anunțate nominalizările la Globul de Aur și ne bucurăm că trei cărți Publica stau la baza unor filme sau seriale nominalizate:

stevejobs-bioFilmul Steve Jobs, cu scenariu adaptat după biografia autorizată Steve Jobs de Walter Isaacson, a primit trei nominalizări: Michael Fassbender pentru cel mai bun rol principal masculin într-un film – dramă, Kate Winslet pentru cea mai bună actriţă în rol secundar într-un lungmetraj și Aaron Sorkin pentru cel mai bun scenariu.

Steve Wosniak, cofondatorul Apple a fost consultant la acest film, iar filmul se focusează pe trei momente principale din viața lui Jobs.

Isaacson, un iscusit biograf, a pornit de la o serie de peste 40 de interviuri cu Steve Jobs, derulate de-a lungul a peste doi ani – precum și pe intervievarea a peste o sută de persoane apropiate lui Jobs, familie, prieteni, adversari, competitori sau colegi, astfel că a reușit să creioneze portretul vieții trepidante și a personalității de o intensitate mistuitoare a unui antreprenor creativ care a revoluționat șase domenii de activitate: computerele personale, filmul de animație, muzica, telefoanele, tabletele computerizate și conținutul digital.

marea-contractieFilmul The Big Short, nominalizat pentru cel mai bun film – comedie/ musical, are la bază cartea cu titlu omonim, semnată de Michael Lewis. Pe lângă cei doi actori nominalizați pentru cel mai bun rol într-un film comedie/ muzical, Christian Bale și Steve Carell (mai joacă și Brad Pitt și Ryan Gosling), filmul mai e nominalizat și pentru cel mai bun scenariu.

În România filmul va fi lansat la finalul lunii ianuarie 2016 și se va numi Brokerii apocalipsei.

Lewis: Publicarea cărții a adus altă experienţă nouă pentru mine: interesele politicienilor. Încă mi se pare ameţitor. Cartea mea a nimerit într‐un vid. Guvernul american acceptase în sfârşit că trebuie să reformeze Wall Streetul sau, cel puţin, să‐l înţeleagă. Marele Wall Street devenise atât de complicat încât era aproape imposibil pentru cineva din afară să‐l înţeleagă fără ajutor. După o criză financiară obişnuită, liderii politici se întorceau, în mod obişnuit, la oamenii de pe Wall Street în care aveau încredere în ceea ce priveşte sfaturile şi educaţia. După această criză financiară, nu mai era nimeni de încredere pe Wall Street.  

portocaliulOrange is the New Black, are la bază cartea semnată de Piper Kerman, Portocaliul este noul negru. Cartea nu stă doar la baza serialului, Piper fiind consultant activ pentru serial. Serialul este nominalizat și anul acesta pentru cel mai bun serial de televiziune musical/ comedie, iar Uzo Aduba (Crazy Eyes) este nominalizată pentru cea mai bună actriţă în rol secundar într-un serial/ miniserie/ film TV.

Cristina Bazavan: Cartea lui Piper nu e doar o radiografie a unei pușcării americane (și, prin extenso, a societății americane) ci și o frumoasă metaforă despre nuanțele în care ar trebui să clasificăm oamenii. Nimeni nu e definitiv bun sau totalmente rău; sunt multe griuri în personalitatea fiecăruia. Nu e întâmplător că serialul inspirat din această carte e un fenomen mondial; sunt multe personaje aici care reprezintă tipologii ale prietenilor noștri, oriunde s-ar afla ei în lume, în libertate sau nu. O metaforă despre viață scrisă foarte accesibil, foarte tineresc și foarte dinamic.

 

81IWfWiI1vLȘi un update din categoria În curând la Publica: Aziz Ansari, unul dintre viitorii autori Publica, este nominalizat pentru cel mai bun actor în rol principal într-un serial comedie/ musical.

Cartea Modern Romance îmbină cu succes vocea comediantului ancorat la ce se întâmplă în prezent cu cercetarea sociologului Eric Klinenberg de la NYU.

Recomandăm cu căldură și primul sezon din serialul lui Aziz – Master of None mai ales că, începând cu luna ianuarie a anului 2016, Netflix va fi disponibil și în România.