Posturi cu tagurile ‘marian dinu’

Opinie: nuanțele adevărului economic

marian dinuLa începutul anilor 1990, chiar în primul an de studiu la Facultatea de Drept, am avut ocazia să întâlnesc un grup de adepți ai libertarianismului (în mod surprinzător, de origine franceză). Aceștia m‐au îndreptat către autori precum Karl Popper și Friedrich Hayek și mi‐au dat o bază teoretică pentru dragostea de libertate care mă însuflețea după anii grei ai comunismului care abia trecuseră. Deși am fost un pic sceptic la început în legătură cu credința nemărginită și de nezdruncinat a adepților acestei doctrine în piețe și în abilitatea acestora de a rezolva aproape orice problemă, încetul cu încetul am acceptat eficiența piețelor ca dogmă. La urma urmei, privită în opoziție cu sistemul totalitar din care tocmai ieșisem, acțiunea piețelor părea nu doar benignă, ci chiar benefică și, moralmente, cea mai justificată formă de guvernare a relațiilor economice dintr‐o societate și chiar a relațiilor sociale în ansamblu (cei care au citit Atlas a ridicat din umeri a lui Ayn Rand vor înțelege mai bine la ce mă refer). Dar, sper să fiți de acord, tocmai această antiteză a contrariilor duce la dogmatizare.

Problema cu dogma este că are o relație delicată cu adevărul. Orice dogmă care se respectă, ca orice teorie bună, are, desigur, abilitatea de a explica o bună parte din subiectul pe care îl adresează. Dar tinde să ignore lucruri relevante care nu se încadrează în puterea sa de predicție și, prin aceasta, se îndepărtează de adevăr. La fel se întâmplă și cu dogmele economiei clasice. În ceea ce privește teoria piețelor eficiente, de pildă, orice amator în piața de capital ar face bine să ia aminte. Există multe persoane care află pe propria piele cât de greu este să prezici mișcarea piețelor. Sunt însă și unii care nu cred în ea și reușesc să „învingă piața“ în mod consecvent, pe perioade lungi – să le spunem Warren Buffett & co.

Schimbarea de atitudine pe care am făcut‐o personal în cei mai bine de 20 de ani de la primul contact cu libertarianismul a fost aceea că am început să văd lucrurile un pic mai nuanțat, fără a‐mi abandona credința foarte fermă în piețe. Aș zice că, în felul acesta, m‐am lepădat de dogmă și am găsit o credință mai flexibilă, mai apropiată de adevăr. Este evident că piețele funcționează mai bine decât orice sistem de control centralizat, dar nu este la fel de evident că în lumea reală întâlnim piețele idealizate din manualele de economie. Admir piețele, dar îl admir și pe Warren Buffet. Acesta este locul unde mă situez în prezent, din punct de vedere intelectual.

Lecturile pe care le‐am făcut în ultima vreme, începând cu Gândire rapidă, gândire lentă a lui Daniel Kahneman și continuând cu volumul de față, îmi oferă un nou cadru de referință pentru reflecția legată de chestiuni economice. A ține seama de anumite prejudecăți ale oamenilor atunci când încerci să prezici comportamentul lor economic pare astăzi un lucru evident, dar care a avut nevoie de câteva decade pentru a deveni evident. Comportament inadecvat_Publica

Acest volum vă dă ocazia să urmați evoluția istorică a ideilor behaviorismului economic și, prin aceasta, să vă familiarizați cu acest sistem de gândire într‐un mod antrenant, plin de culoare și într‐un context personal. Nu veți găsi aici o mare teorie unificatoare, care să înlocuiască macroeconomia clasică – Richard Thaler recunoaște el însuși că gândirea de tip behavioral încă nu a permeat suficient macroeconomia. Dar poate veți avea ocazia să vă mai apropiați un pic de adevăr în legătură cu modul în care percepeți anumite fenomene economice și să vă amuzați pe parcurs.

Marian Dinu este Managing Partner DLA Piper Dinu, iar fragmentul de mai sus face parte din prefața cărții Comportament inadecvat, de Richard Thaler.

Apologia gândirii

marian dinuTitlul cărții Gândește ca un trăznit pare a o plasa în categoria curiozităților – o carte de citit pentru amuzament, mai degrabă decât pentru dezvoltare personală. Și promisiunea de amuzament este, de fapt, pe deplin onorată. În plus, autorii dezavuează explicit ideea că aceasta este o carte de dezvoltare personală – chiar susțin că nu ei sunt cei mai potriviți oameni cărora să le soliciți ajutorul, în condițiile în care a le urma foarte literal sfatul de a gândi ca un trăznit poate uneori să te pună în situații stânjenitoare.

Cu toate acestea, cine va citi această carte va câștiga mai mult decât câteva ore de amuzament.

Citind această carte, îți recapeți respectul pentru adevărul factual și poți învăța ceva despre modul cum se poate ajunge la acesta. Este o carte care opune gândirea critică (sau, mai pe scurt, gândirea) prejudecăților. Prejudecățile sunt, din păcate, felul principal la orice agapă publică sau privată a ideilor. Cu toții avem parte de ele. Experiența personală, educația, afilierile ideologice, uneori chiar stările fiziologice, ne colorează percepția lucrurilor, ne fac să tragem concluzii mai repede decât ar fi cazul, fără a examina suficient faptele cu adevărat relevante. De aceea, e bine când cineva (precum Levitt și Dubner) îți mai aduce aminte de nevoia de a examina critic premisele de la care pornești și te îndeamnă să ai curajul să tragi concluzia corectă, chiar dacă aceasta pare a contrazice percepția comună. Cu alte cuvinte, să gândești.

gandestetraznit

Am găsit fascinant citatul din George Bernard Shaw, folosit de autori în argumentul lor de deschidere, cu privire la relativa raritate a momentelor în care oamenii își folosesc capacitatea de raționament. În primul capitol, autorii oferă și o explicație pentru asta (probabil nu singura, dar una plauzibilă): oamenilor le vine greu să spună „nu știu“. A spune „nu știu“ e important, pentru că abia atunci poți să te așterni cu adevărat pe gânduri. Dar a spune „nu știu“ pare o slăbiciune într‐o lume în care oricine oferă opinii, solicitate sau nu. Şi nu e vorba doar de politicieni participând la talk‐show‐uri la televiziune.

Dincolo de ocazionala gafă pe care o poți comite emițând opinii originale într‐un mediu monden, a gândi „trăznit“ prezintă avantaje competitive: în lumea tot mai complexă în care trăim, identificarea și analiza corectă a faptelor relevante (din noianul de date care ne înconjoară) duc la decizii mai bune, în afaceri și în viață. Și, dacă asta este ceea ce te motivează, pot duce la găsirea unor soluții pentru salvarea planetei. Sărăcia, malnutriția, încălzirea globală, problemele de sănătate publică sau, de ce nu, chiar terorismul, nu pot fi combătute cu soluții de‐a gata sau cu prejudecăți, ci cu strategii inteligente, care se bazează pe fapte. Acolo unde resursele financiare sunt limitate, folosirea mai eficientă a resursei intelectuale – gândirea – poate compensa. Experimentarea, identificarea întrebării corecte, găsirea cauzei ultime a unei probleme (spre deosebire de identificarea doar a cauzei proxime), sunt câteva dintre căile prin care se poate ajunge la alte concluzii decât cele evidente (și care nu funcționează).

Fie că doriți să vă destindeți, fie că doriți să exersați „muș­chiul“ gândirii critice, cartea de faţă răspunde acestor deziderate într‐o manieră antrenantă, bogat ilustrată cu exemple și ușor de folosit. Lectură plăcută!

Marian Dinu este Partener coordonator al firmei de avocatură DLA Piper Dinu