Posturi cu tagurile ‘design de produs’

Papanek: Design pentru lumea reală

Victor Papanek (1923–1998) a fost un cunoscut designer, profesor și autor care și-a axat cercetările pe designul de produs, dar a studiat, printre altele, și arhitectura și antropologia. A predat la celebre universități din Canada, Statele Unite, Danemarca, Suedia și Anglia.

Design pentru lumea reală a fost scrisă între 1963 și 1970, fiind publicată iniţial în suedeză. Manuscrisul a fost reactualizat și publicat în Statele Unite în 1971. În următorii doi ani cartea a fost tradusă în alte douăzeci de limbi, devenind cea mai citită carte despre design din lume. După încă un deceniu s‑a impus ca lucrarea să fie completată cu un nou material care să reflecte schimbarea dinamică a lumii și revizuirea conținutului original din perspectiva unei profesii încă reticente la schimbare, pentru a explica rolul social și cel etic al designului mult mai clar. Traducerea Publica este cea a ediției originale revizuite.

Ideile și critica lui Papanek asupra culturii designului industrial au divizat, la publicarea cărții, comunitatea designerilor. Însă principiile de design social responsabil sunt valabile și azi, chiar imperative, la peste 40 de ani de la publicare a cărții.

Iată o parte din prefața primei ediții a cărții semnate de Victor Papanek:

Foarte puţine profesii sunt mai nocive ca designul industrial. Și, probabil, numai o profesie este mai înșelătoare. Publicitatea, care convinge oamenii să cumpere lucruri de care nu au nevoie, cu bani pe care nu‑i au, cu scopul de a‑i impresiona pe alţii cărora nu le pasă. Acesta este probabil cel mai nociv domeniu al vieţii cotidiene. Designul industrial, susținând stupidităţi lansate de publicitari, se plasează astfel pe locul al doilea. Niciodată până acum, de‑a lungul istoriei, oamenii nu au proiectat perii de păr electrice, limbi de pantofi acoperite cu diamante false, covoare din blană de nurcă pentru băi, ca ulterior să elaboreze planuri pentru a produce și a vinde aceste fleacuri unor milioane de oameni. Înainte („în vremurile bune”), în cazul în care cuiva îi făcea plăcere să omoare oameni, trebuia să devină comandant, să cumpere o mină de cărbuni sau să studieze fizică nucleară. Astăzi, prin designul industrial, crima a ajuns să fie baza producţiei de masă. Proiectând automobile nesigure din cauza cărora se înregistrează anual aproape un milion de victime în toată lumea, creând noi categorii de gunoaie care deteriorează mediul înconjurător, optând pentru materiale și procedee care poluează aerul pe care‑l respirăm, designerii au devenit o clasă extrem de periculoasă. Și aptitudinile necesare acestor activităţi sunt predate cu grijă tinerilor.

În această eră a producţiei de masă, în care orice lucru trebuie planificat și proiectat, designul a devenit cel mai puternic instrument prin care omul își modifică uneltele și mediile, (prin extensie, modifică societatea și pe sine însuși). Aceasta presupune o mare responsabilitate socială și morală din partea designerului. De asemenea, cere un grad mai mare de înţelegere a oamenilor și de acces al publicului în procesul de design. În acest sens, niciun volum despre responsabilităţile designerului, nicio carte despre design care prezintă o astfel de perspectivă asupra publicului nu a fost vreodată publicată.

În februarie 1968, revista Fortune a publicat un articol care prevestea sfârșitul profesiei de designer industrial. Așa cum era de anticipat, designerii fie au luat în derâdere articolul, fie s‑au panicat. Dar părerea mea este că principalele argumente ale articolului sunt întemeiate. A venit vremea ca designul industrial, așa cum am ajuns să‑l cunoaștem, să înceteze să existe. Atât timp cât designul se asociază cu producerea de „jucării pentru adulţi” lipsite de valoare, de mașini cu aripi exterioare care omoară oameni, de huse atrăgătoare pentru mașini de scris, prăjitoare de pâine, telefoane și computere, nu mai există motive pentru care să poată exista în continuare.

Designul trebuie să devină un instrument interdisciplinar, inovator și cât se poate de inventiv care să răspundă adevăratelor nevoi ale oamenilor. Trebuie să acordăm mai multă atenţie cercetării și să încetăm să contaminăm mediul cu obiecte și construcţii prost proiectate.

În ultimii zece ani am lucrat cu designeri și cu echipe de studenţi la design în multe părţi ale lumii. Fie pe o insulă în Finlanda, fie într‑o școală dintr‑un sat din Indonezia, fie într‑un birou cu aer condiţionat de unde poţi vedea panorama orașului Tokyo, fie într‑un mic sat de pescari din Norvegia, fie în Statele Unite, unde predau, am încercat să prezint o imagine clară despre ceea ce înseamnă design într‑un context social.

Dată fiind societatea în care trăim, este crucial ca designerii să înțeleagă foarte clar contextul social, economic și politic al activității lor.

[…] În plus, această carte a fost scrisă din perspectiva că întregul concept de brevetare și cel de drepturi de autor sunt construite pe niște fundamente greșite. Dacă proiectez o jucărie care presupune exerciţii terapeutice în cazul copiilor cu dizabilități, atunci cred că e nedrept să amânăm realizarea proiectului cu un an și jumătate, trecând prin întregul proces de brevetare. Într‑adevăr, idei sunt din plin și implementarea lor nu te costă mult, dar nu este corect să facem bani din nevoile altora. Am reușit să‑mi conving mulți dintre studenţi să accepte acest punct de vedere. Multe dintre exemplele de design din această carte nu au fost brevetate vreodată. De fapt, este preferată strategia opusă; în multe cazuri, am făcut împreună cu studenții mei schițele unui spaţiu de joacă pentru copii orbi, de exemplu, am scris modulul de construire și apoi am multiplicat schițele. Dacă vreo agenţie va fi interesată și ne va contacta, studenţii mei îi vor trimite toate instrucţiunile gratis. […]

Sper că această carte va oferi o nouă perspectivă asupra procesului de design și va declanșa un dialog inteligent între designer și consumator. Cartea este structurată în două părţi, fiecare conținând șase capitole. Prima parte, intitulată „Cum este designul”, încearcă să definească acest domeniu, criticând modul în care este practicat și predat astăzi. A doua parte, „Cum ar putea fi designul”, oferă cititorului cel puţin o nouă perspectivă asupra chestiunilor discutate în fiecare capitol.

[…]

Într‑un mediu care este examinat minuţios din punct de vedere vizual, fizic și chimic, cel mai bun și simplu lucru pe care arhitecţii, designerii industriali, proiectanţii etc. l‑ar putea face pentru umanitate ar fi să se oprească din ceea ce fac. În întregul proces de poluare, designerii sunt implicaţi cel puțin parțial.

Dar în această carte adopt o perspectivă mai optimistă: cred că nu trebuie să ne rezumăm la a munci, ci trebuie să lucrăm în mod constructiv. Designul poate și trebuie să devină o modalitate prin care tinerii să poată contribui la schimbarea societăţii. Ca designeri implicaţi din punct de vedere social și moral în activitatea lor, trebuie să avem în vedere necesitățile unei lumi care este pusă la zid și ținută acolo, chiar și în al doisprezecelea ceas.

Victor Papanek, Helsinki – Singaradja (Bali) – Stockholm, 1963‑1971

Designerul care ne dictează gesturile

Leander Kahney, autorul Jony Ive. Geniul din spatele celor mai importante produse Apple:

La magazinul companiei, din campusul Apple, poți cumpăra tricouri. Pe ele scrie Am vizitat campusul Apple. Dar doar atât am voie să spun. Aceasta rezumă foarte bine contextul în care se scrie despre Apple.

Nu e simplu să încerci să‐i convingi pe oameni să vorbească despre companie. Angajații Apple nu vorbesc, chiar dacă lucrurile s‐au întâmplat cu 30 de ani în urmă. Compania este atât de secretoasă, încât a divulga ceva – orice – este o abatere care poate duce la concediere. Toți cei care sunt asociați cu compania – angajați, colaboratori, parteneri – au semnat un morman de acorduri de confidențialitate, care amenință nu doar cu încetarea contractului, ci și cu urmărirea totală în justiție. Angajații sunt muți în privința planurilor curente de producție, ceea ce este de înțeles, dar nu vorbesc nici despre proiectele vechi. Confidențialitatea se extinde la orice face Apple, dar mai ales la procedurile interne, pe care le consideră secrete industriale. În mod evident, dacă ar ști cum își conduce Apple ședințele, de exemplu, concurenții ar putea primi o mână de ajutor. […]

Am contactat peste 200 de oameni pentru această carte, mai ales actuali angajați Apple sau persoane care au părăsit recent compania. Unii au fost dispuși să vorbească oficial, dar mulți au dorit să nu li se menționeze numele. Apple nu a răspuns la mai multe solicitări de comentarii.

Totuși, partenerii mei de cercetare au convins o serie de oameni să vorbească, oficial și neoficial, despre Apple, Jony Ive și cultura lor unică de lucru. În special, am convins niște actori majori, inclusiv unii care au colaborat strâns cu Jony decenii la rând. Ne‐au ajutat să pătrundem în studio și în mințile din spatele Apple într‐un mod fără precedent. Informațiile pe care ni le‐au dat și detaliile pe care ni le‐au putut dezvălui despre ceea ce s‐a întâmplat în companie de‐a lungul multor ani au fost extraordinar de utile. IMG_3174

Grație interviurilor cu ei, alături de o cercetare extinsă și de videoclipurile, transcrierile, arhivele lansărilor, cărțile și articolele disponibile, dar și, pur și simplu, de produsele Apple, vă putem oferi cel mai complet tablou disponibil despre adevăratele evenimente din spatele carierei lui Jony Ive și a influenței sale la Apple.

Copyright © Publica, 2014, pentru ediția în limba română