Algebra fericirii: principiile de bază


Toată lumea are parte de fericire, de stres, de tragedie

Anii de copilărie, adolescență și facultate sunt o combinație de Han Solo, bere, excursii, aventuri sexuale și autodescoperire. Magie pură. Însă, de la 20 și ceva de ani până pe la 40 și ceva, realitatea te izbește în față – muncă, stres și conștientizarea faptului că, în pofida a ceea ce ți-au zis profesorii și mama, cel mai probabil nu vei deveni senator și nici nu vei avea un parfum cu numele tău. Pe măsură ce îmbătrânești, stresul de a-ți construi viața despre care ți s-a spus că o meriți – și că ești capabil s-o faci – își pune amprenta negativă asupra ta. De asemenea, o persoană iubită se îmbolnăvește și moare, iar duritatea vieții devine evidentă.

Apoi, după 50 de ani (sau mai devreme, dacă ești sensibil), începi să conștientizezi toate binecuvântările minunate care te înconjoară, efectiv din toate direcțiile. Ființe superbe care arată și miros ca tine (copii). Apă care se transformă în valuri pe care le poți călări și alte minuni ale naturii. Abilitatea de a presta o muncă fizică sau intelectuală pentru care oamenii sunt dispuși să te plătească, cu care îți poți întreține familia. Șansa de a călători prin atmosferă, aproape la viteza sunetului, admirând lucruri uimitoare construite de oameni extraordinari. Și, când te lovește o tragedie, de multe ori tragedia este înfrântă de cele mai bune idei ale noastre: știința. Recunoști că timpul tău pe pământ este limitat, începi să miroși trandafirii și să-ți permiți să te bucuri de fericirea pe care o meriți.

Așadar, dacă în viața de adult te simți stresat, chiar nefericit uneori, gândește-te că este o parte normală a călătoriei și rezistă, nu ceda. Fericirea te așteaptă.



Pune osul la treabă de tânăr

Cu toții cunoaștem pe cineva care are succes, este într-o formă fizică de invidiat, are o relație apropiată cu părinții, face voluntariat la Asociația pentru Protecția Animalelor și ține un blog de gătit. Pleacă de la premisa că nu ești tu acea persoană. După părerea mea, păstrarea echilibrului în timp ce-ți construiești cariera este, în mare parte, un mit. Literatura motivațională ieftină îți va spune că trebuie să fii neapărat nefericit înainte de a atinge succesul.

Acest lucru nu este adevărat: poți avea parte de multe recompense pe calea ta spre reușită. Însă, dacă prioritatea ta în tinerețe este echilibrul, atunci trebuie să te împaci cu ideea că s-ar putea să nu atingi pragul superior al siguranței economice, dacă nu cumva ești vreun geniu.

Panta traiectoriei carierei tale se definește (în mod nedrept) în primii cinci ani de după absolvirea facultății. Dacă îți dorești o traiectorie ascendentă rapidă, va trebui să arzi foarte mult combustibil. Lumea nu ți se așterne singură la picioare, ci trebuie să încerci să o cucerești. Încearcă din greu, cu toate forțele.

Acum am parte de mult echilibru. Este o consecință a lipsei sale la 20 și 30 de ani. Între 22 și 34 de ani, în afară de facultatea de management, îmi amintesc doar munca și nimic altceva. Lumea nu aparține celor mari, ci celor rapizi. Ideal este să acoperi o distanță mai mare în mai puțin timp decât semenii tăi. Asta se bazează parțial pe talent, dar mai ales pe strategie și anduranță. Lipsa mea de echilibru din tinerețe m-a costat căsnicia, părul și chiar cei mai frumoși ani, aș putea spune. Nu există un manual al utilizatorului pentru asta și este, practic, un troc. Lipsa mea de echilibru, cu toate că mi-a permis să am mai mult echilibru mai târziu în viață, a venit la un preț cât se poate de real.



Sudoarea

Raportul dintre timpul pe care îl petreci asudând și timpul în care îi urmărești pe alții cum asudă este un indicator care îți anticipează succesul. Arată-mi un tip care se uită la postul ESPN în fiecare seară, își petrece toată duminica uitându-se la fotbal și nu face sport deloc, și-ți voi arăta un viitor plin de furie și de relații ratate. Arată-mi pe cineva care asudă în fiecare zi și care petrece la fel de mult timp făcând sport pe cât petrece uitându-se la sporturi la televizor, și-ți voi arăta un om care se descurcă bine în viață.

Fragmentul de mai sus face parte din cartea Algebra fericirii de Scott Galloway. Mai jos poți vizualiza un video în care autorul, votat în topul celor mai buni 50 de profesori din școli de management din lume, își prezintă cartea: