Anxietatea – e posibil să nu o putem elimina, dar vestea bună e că o putem interpreta diferit. Profesorul și psihologul Amy Cuddy explică:
Colega mea Alison Wood Brooks este interesată de obstacolele psihologice care ne împiedică să obținem rezultate bune. Interesul îi vine, în parte, din faptul că este o cântăreață talentată, cu sute de ore în fața publicului la activ. Pe lângă faptul că are o stăpânire de sine de invidiat pe scenă, apreciază efectul pozitiv al acestei stăpâniri și își dă seama că celor mai mulți dintre noi ne e greu s‑o manifestăm când avem ceva de făcut. Așadar, și‑a propus să găsească intervenții simple care să‑i ajute pe oameni să‑și depășească tracul.
Avertisment: dacă sunteți fani ai memei omniprezente cu Keep calm and…, probabil vă vor surprinde descoperirile ei.
DE CE SĂ NU TE CALMEZI
După cum știm mai toți, tracul este, uneori, o supradoză paralizantă de anxietate. Și ce ne spun cei din jur când ne cuprinde anxietatea? Ne spun, cu intenții bune, să ne calmăm. Se pare însă că e cea mai dăunătoare replică posibilă.
Vedeți voi, anxietatea este, în termeni psihologici, o emoție cu un grad ridicat de excitabilitate. Când ne stresăm, intrăm într‑o stare de vigilență fiziologică accentuată. Suntem hiperalerți. Ne bate inima nebunește, transpirăm, ne crește, probabil, nivelul cortizolului – reacțiile acestea sunt controlate automat de sistemul nervos. Celor mai mulți oameni le este aproape imposibil să oprească excitația aceasta automată, s‑o reducă dintr‑odată.
Nu numai că nu reușim să ne calmăm, dar când cineva ne spune să ne calmăm, ne și amintește cât de departe suntem de starea de calm, ceea ce ne amplifică anxietatea.
Dar mai există o emoție cu un grad ridicat de excitabilitate, cu un grad mai mic de negativitate. De fapt, e de‑a dreptul pozitivă – entuziasmul. Brooks presupunea că nu ne putem reduce excitația, dar că putem schimba modul în care o interpretăm. Așadar, în loc să încercăm să ne reducem agitația stărilor emoționale, ce‑ar fi dacă am încerca să le transformăm pe ele din negative în pozitive? Din anxietate în entuziasm?
Pentru a‑și testa ipoteza, Brooks a desfășurat o serie de experimente în care i‑a pus pe subiecți în diverse situații care inspiră trac: un concurs de cântat, un concurs de discursuri și un test dificil de matematică. La fiecare experiment, subiecții au fost împărțiți, la întâmplare, în trei grupuri, care trebuiau să‑și spună, înainte de „performanţă“: (1) să fie calmi, (2) să se entuziasmeze, sau (3) nimic.
În toate cele trei contexte (cântatul, discursurile și matematica), subiecții care s‑au oprit o clipă și și‑au redefinit anxietatea drept entuziasm s‑au descurcat mai bine decât ceilalți.
ENTUZIASMEAZĂ-TE!
Când ne entuziasmăm, explică Brooks, ne sugestionăm să intrăm într‑o perspectivă orientată spre ocazii, în care ne gândim la toate lucrurile bune care se pot întâmpla. Suntem mai înclinați spre decizii și acțiuni care vor spori șansele [de a avea un rezultat bun].
Fiindcă am norocul ca biroul în care lucrez eu să fie la nici douăzeci de metri de al lui Alison, pe același coridor, am vorbit mult despre studiul ei. N‑am studiat fenomenul pe perioade lungi, mi‑a explicat ea, dar presupun că avantajele marginale ale metodei de a afirma «Sunt entuziasmat» sau de a face tot posibilul să ne «entuziasmăm» înainte de fiecare eveniment care ne provoacă anxietate nu se reduc – cu alte cuvinte, eficiența metodei nu scade neapărat cu timpul.
Dimpotrivă, probabil efectele pozitive se cumulează în timp. Cu cât mai mult îți redefinești anxietatea drept entuziasm, cu atât mai fericit poți deveni și cu atât mai mult succes poți avea. De aceea, metoda ei intră în categoria autoîmboldirii: concentrându‑ne pe fiecare moment care urmează, și nu pe rezultatul a ceea ce facem, ne îmboldim încet, treptat, să devenim o versiune autentică, mai curajoasă și mai eficientă a propriei persoane.
Brooks: Redefinirea anxietății ca entuziasm m‑a ajutat în situațiile în care trebuia să cânt în fața unor grupuri mari, să‑mi prezint studiile și ideile de antreprenoriat, să le predau studenților, masteranzilor sau postmasteranzilor și în interacțiunile de zi de zi, cu colegii mei de la Harvard. Când – ca psiholog – reușești să‑ţi aplici în propria viață cercetările, poți fi convins că eşti pe calea cea bună.
Prin simpla redefinire a sensului emoției pe care o simțim (îmboldindu‑ne să trecem de la anxietate la entuziasm), ne schimbăm orientarea psihologică și profităm de resursele cognitive și fiziologice necesare pentru a reuși sub presiune. Ne transformăm pur și simplu tracul în prezență scenică de invidiat.
Postare adaptată din cartea Prezență. Găseşte-ţi echilibrul între corp şi minte în faţa marilor provocări de Amy Cuddy, în traducerea Ancăi Bărbulescu.
Copyright © Publica, 2016, pentru ediția în limba română.
Amy Cuddy este cunoscută în întreaga lume pentru discursul ei TED din 2012, al doilea ca număr de vizualizări din istoria TED. Este profesor și cercetător la Harvard Business School, unde studiază influența comportamentului nonverbal și a deciziilor instantanee asupra oamenilor.
