Titlul cărții Gândește ca un trăznit pare a o plasa în categoria curiozităților – o carte de citit pentru amuzament, mai degrabă decât pentru dezvoltare personală. Și promisiunea de amuzament este, de fapt, pe deplin onorată. În plus, autorii dezavuează explicit ideea că aceasta este o carte de dezvoltare personală – chiar susțin că nu ei sunt cei mai potriviți oameni cărora să le soliciți ajutorul, în condițiile în care a le urma foarte literal sfatul de a gândi ca un trăznit poate uneori să te pună în situații stânjenitoare.
Cu toate acestea, cine va citi această carte va câștiga mai mult decât câteva ore de amuzament.
Citind această carte, îți recapeți respectul pentru adevărul factual și poți învăța ceva despre modul cum se poate ajunge la acesta. Este o carte care opune gândirea critică (sau, mai pe scurt, gândirea) prejudecăților. Prejudecățile sunt, din păcate, felul principal la orice agapă publică sau privată a ideilor. Cu toții avem parte de ele. Experiența personală, educația, afilierile ideologice, uneori chiar stările fiziologice, ne colorează percepția lucrurilor, ne fac să tragem concluzii mai repede decât ar fi cazul, fără a examina suficient faptele cu adevărat relevante. De aceea, e bine când cineva (precum Levitt și Dubner) îți mai aduce aminte de nevoia de a examina critic premisele de la care pornești și te îndeamnă să ai curajul să tragi concluzia corectă, chiar dacă aceasta pare a contrazice percepția comună. Cu alte cuvinte, să gândești.
Am găsit fascinant citatul din George Bernard Shaw, folosit de autori în argumentul lor de deschidere, cu privire la relativa raritate a momentelor în care oamenii își folosesc capacitatea de raționament. În primul capitol, autorii oferă și o explicație pentru asta (probabil nu singura, dar una plauzibilă): oamenilor le vine greu să spună „nu știu“. A spune „nu știu“ e important, pentru că abia atunci poți să te așterni cu adevărat pe gânduri. Dar a spune „nu știu“ pare o slăbiciune într‐o lume în care oricine oferă opinii, solicitate sau nu. Şi nu e vorba doar de politicieni participând la talk‐show‐uri la televiziune.
Dincolo de ocazionala gafă pe care o poți comite emițând opinii originale într‐un mediu monden, a gândi „trăznit“ prezintă avantaje competitive: în lumea tot mai complexă în care trăim, identificarea și analiza corectă a faptelor relevante (din noianul de date care ne înconjoară) duc la decizii mai bune, în afaceri și în viață. Și, dacă asta este ceea ce te motivează, pot duce la găsirea unor soluții pentru salvarea planetei. Sărăcia, malnutriția, încălzirea globală, problemele de sănătate publică sau, de ce nu, chiar terorismul, nu pot fi combătute cu soluții de‐a gata sau cu prejudecăți, ci cu strategii inteligente, care se bazează pe fapte. Acolo unde resursele financiare sunt limitate, folosirea mai eficientă a resursei intelectuale – gândirea – poate compensa. Experimentarea, identificarea întrebării corecte, găsirea cauzei ultime a unei probleme (spre deosebire de identificarea doar a cauzei proxime), sunt câteva dintre căile prin care se poate ajunge la alte concluzii decât cele evidente (și care nu funcționează).
Fie că doriți să vă destindeți, fie că doriți să exersați „mușchiul“ gândirii critice, cartea de faţă răspunde acestor deziderate într‐o manieră antrenantă, bogat ilustrată cu exemple și ușor de folosit. Lectură plăcută!
Marian Dinu este Partener coordonator al firmei de avocatură DLA Piper Dinu