Q&A autor: Sabin Cernea

L-am întrebat pe Sabin Cernea despre procesul scrierii cărții Viața, cea mai tare combinație, precum și care sunt ideile care-l însuflețesc acum, după ce povestea lui deja a ajuns la cititori.

Care a fost momentul declanșator care te-a făcut să dorești să-ți expui viața de până acum într-o carte?
Nu a fost un moment ci un proces întreg, gânduri care au venit, au plecat și au reapărut. Îmi e cu neputință să aleg un moment însă pot enumera motivele care m-au făcut să iau decizia de a-mi publica povestea. Mândria depășirii propriei condiții, dorința de a ajuta și inspira tinerii sau orice persoană care are îndoieli cu privire la capacitatea de reinventare sau de a obține ce își dorește. Din dialogul interior reieșea că povestea mea este despre transformare și nu despre ce am făcut, este despre cum am plecat de acolo, despre cum am lucrat cu mine astfel încât să devin altă persoană, și am simțit că trebuie povestită și altora.

Cum a fost procesul scrierii? Ți-a plăcut să scrii în anumite momente ale zilei?
Mi-a luat doi ani; a fost greu pe alocuri, dar și plăcut. Au fost momente grele pe care a trebuit să le revăd, să mă uit cu ochii de acum, să înțeleg și să accept. Practic a fost ca un proces terapeutic în care mi-am revăzut viața cu înțelegerea de azi. Au fost perioade în care îmi era greu să scriu, alteori eram îndoit de mine și de poveste, îmi spuneam că nu am ce spune, că sunt doar lucruri rele, că nu merit să-mi scriu povestea, însă cu tenacitate și răbdare am scos-o la capăt. În alte zile totul curgea frumos, eram însuflețit de gândul că pot ajuta și inspira pe alții. O experiență ca o încununare a unei vieți trăite intens.

A existat ceva specific despre care ți-a fost greu să scrii? Ai descoperit lucruri noi despre tine în tot acest proces – de la idee, scriere, revizuirea vieții tale pe hârtie, publicare?
Cel mai greu este să vorbești despre abuzuri și suferința produsă celorlalți, cât și de cea în care ai avut rolul de victimă. Retrăirea unor emoții pe care le-am simțit în copilărie a fost unul dintre ele – emoții de frică, umilința față de mine, față de fratele meu și mama; din păcate ele veneau din partea tatălui. Cum spuneam mai sus a fost un proces terapeutic, deoarece azi înțeleg mai mult ca ieri și am redescoperit greutatea parcursului meu, am realizat că am mai multe lucruri cu care să mă mândresc decât cele care mă fac să mă uit în pământ. Am fost prizonier în propria închisoare și m-am eliberat.

Pentru că ai experimentat acest sentiment, dar și pentru că trăim într-o societate în care ne e foarte ușor să ne comparăm cu alții, ce mesaj ai dori să ajungă la tinerii care simt că au de recuperat mult doar pentru a ajunge la un nivel egal cu alți tineri din jur?
Adevarata putere, cea care contează și face diferența vine din interior (din exterior ne pot veni oportunități, crize). „Materialul clientului” face diferența, indiferent de cărțile pe care le primește. Descoperă, dezvoltă, valorifică: asta reprezintă metoda celor 3 pași cu care lucrez cu tinerii. Să experimenteze cât mai mult până când își descoperă vocația; nu doar să-și imagineze — e important să practice vara niște joburi, să aleagă și să se dezvolte în aceea meserie astfel încât să ajungă experți, iar dacă vor face ce le place, vor putea valorifica ulterior — în urma expertizei și măiestriei, apar și banii ca o consecință firească.
Ce obținem ușor, se duce ușor. Principul rarității ne spune că în general ce e rar, e și valoros. Să copieze obiceiurile și comportamentul unor oameni cu adevărat valoroși și să învețe continuu.

Din experiența ta, ce pot face antreprenorii, soloprenorii sau angajații care muncesc de zor pentru obținerea unui trai decent pentru a evita să ajungă la burnout sau depresie?
Să nu renunțe în a căuta meseria și activitatea care le face plăcere să o practice, procedând așa evită riscul de a ajunge în burnout, să se străduiască să integreze disciplina și organizarea în viața fiecăruia astfel încât să existe o balanță pentru fiecare pilon din cei 6 pentru o viață echilibrată (relația cu sine, sănătatea, familia, cariera, comunitatea, natura). Nu știu cum poți face asta fără motivație, voință și disciplină. Uneori putem fi motivați mai puternic să obținem ceva valoros de către membrii familiei, să conștietizăm că este în responsabilitatea noastră să fim o resursă pentru cei dragi și nu o problemă.

Ce speri să înțeleagă cititorii din povestea ta și cum ai vrea să îi inspire cartea?
Mi-ar plăcea să poată înțelege că m-am născut și mi-am format un cablaj intern preluat din familie și anturaj, că o perioadă am mers pe pilot automat, că mai târziu m-am prins că nu e ok și mi-am luat responsabilitatea față de mine să mă schimb. Că am avut puterea să las confortul unei vieți ușoare și aventuriere în schimbul unor reconstrucții pe termen lung care să-mi facă cinste mai târziu. Dacă povestea mea va ajunge să motiveze o singură persoană care se află într-un moment greu sau o etapă de viață în care are o cumpănă și își spune aducându-și aminte: „dacă tipul ăla, Sabin Cernea, a putut, înseamnă că pot și eu”, eu îmi spun că a meritat să-mi pun sufletul pe tavă.