Pregătiți? Mai jos găsiți câteva fragmente, extrase dintr-un bestseller Publica.
Cât de repede îți dai seama despre ce carte e vorba?
Dacă v-aș da să beți douăzeci de pahare de ceai cu gheață, fiecare conținând o cantitate diferită de zahăr, și v-aș cere să le sortați pe categorii în funcție de cât de dulci sunt, n-ați fi în stare să le împărțiți în mai mult de șase-șapte categorii diferite, după care ați începe să faceți greșeli. Sau dacă v-aș arăta, pentru câteva clipe, tot felul de puncte pe un ecran ațat în fața dumneavoastră și v-aș cere să numărați câte puncte vedeți, ați număra corect atâta vreme cât pe ecran nu ar apărea mai mult de șapte puncte, după care ar trebui să ghiciți. „Se pare că avem o anumită limită internă care este fie dobândită prin învățare, fie este programată în sistemul nostru nervos și care ne restrânge capacitățile de canal pentru a se încadra în acest spectru general“, conchide psihologul George Miller în celebrul său eseu „Numărul magic șapte”. Acesta este motivul pentru care numerele de telefon au șapte cifre. „Bell voia ca numerele de telefon să fie cât mai lungi posibil, astfel încât să existe cât mai multe posibilități de numerotare, dar nu foarte lungi, pentru ca oamenii să le poată reține“, spune Jonathan Cohen, un cercetător în problema memoriei de la Princeton University. Dacă ar fi avut opt sau nouă cifre, numărul local de telefon ar fi depășit capacitatea umană de canal: s-ar fi întâmplat mult mai des ca oamenii să formeze un număr greșit.
Ai nevoie de mai multe informații?
Pe când lucra la Converse, Gordon a remarcat că adolescentele albe din Los Angeles se îmbrăcau precum gangsterii mexicani, având o înfățișare pe care o numeau „bătăușul de neveste“ — un maiou alb strâmt, cu bretelele de la sutien la vedere, pantaloni scurți până sub genunchi, șosete până la genunchi și sandale de plajă. „Le-am spus că moda asta va da lovitura“, își amintește Gordon. „Pur și simplu, prea mulți oameni se îmbracă așa. Trebuie să facem sandale de plajă.“ Așa că au decupat călcâiul tenișilor Converse, le-au pus tălpi de sandale și în felul acesta Converse a vândut jumătate de milion de perechi. Gordon are un fel de al șaselea simț atunci când trebuie să aleagă în ce cartiere sau baruri, sau cluburi să meargă, fie că e vorba de Londra, de Tokio sau de Berlin, ca să descopere care sunt ultimele tendințe ale modei. Uneori, vine la New York și stă ore întregi privind pe trotuarele din Soho și din East Village, fotografiind tot ce i se pare neobișnuit. Gordon este un Expert — un Expert în ce privește calitatea aceea alunecoasă și inefabilă care se numește cool.
La Lambesis, Gordon a format o rețea de corespondenți tineri și versați din New York, Los Angeles, Chicago, Dallas, Seattle și din orașe din toată lumea, precum Tokio sau Londra. Erau genul de oameni care purtau pantofi Hush Puppies la începutul anilor ’90 în East Village. Toți corespundeau unui anumit tip de personalitate: erau Inovatori.
Încă un indiciu?
Creatorii serialului Sesame Street au fost și mai impresionați de impactul reclamelor difuzate la televizor. Anii ’60 erau epoca de aur a publicității, iar la vremea respectivă părea cât se poate de logic că, dacă cu o reclamă de 60 de secunde îl poți face pe un copil de patru ani să mănânce la micul dejun cereale, atunci îl poți face să învețe și alfabetul. Creatorii serialului au fost, de fapt, încântați de Jim Henson și de păpușile Muppets, în mare parte și pentru că, în anii ’60, Jim Henson avea un spectacol publicitar care se bucura de un succes enorm. Multe dintre cele mai cunoscute păpuși Muppets fuseseră create pentru campanii publicitare: Big Bird era de fapt o variație a dragonului de șapte picioare creat de Henson pentru reclamele La Choy; Cookie Monster era un impostor creat pentru campania Frito-Lay; Grover fusese folosit în clipuri promoționale pentru IBM.
Ok, ultimul fragment:
Pur și simplu, oamenii din Waltham au aflat că vin britanicii abia când era prea târziu. Dacă știrea ar fi singurul element care contează în cazul unei epidemii transmise din gură-n gură, atunci Dawes ar fi astăzi la fel de celebru ca Paul Revere. Nu este. Atunci, cum se face că Revere a avut succes, iar Dawes a înregistrat un eșec? Răspunsul este că reușita oricărei epidemii sociale depinde în bună măsură de implicarea unor oameni care au o înzestrare socială rară. Veștile lui Revere au atras atenția, iar cele ale lui Dawes nu, și asta din cauza diferențelor dintre cei doi. Aceasta este Legea Minoritarilor, pe care am schițat-o succint în capitolul anterior.
Primul/a care identifică din care carte fac parte fragmentele de mai sus, va primi cadou cartea Paturi de împrumut – numai bună de lecturat în perioada verii.
Paturi de împrumut face parte din colecția Narator, colecție care reunește povești adevărate, bine spuse.