Cele două tipuri de popularitate

Dorinţa de a fi popular este o experienţă umană fundamentală. Indiferent că este un produs derivat de dezvoltare a instinctelor de turmă ale strămoşilor noştri, reflectat acum în sensibilitatea socială a ADN-ului nostru, o funcţie a amintirilor din adolescenţă care s-au transformat într-un şablon pentru toate interacţiunile noastre sociale ulterioare sau o rădăcină a schemei noastre psihologice colective, toţi avem în comun dorinţa universală de a fi priviţi în mod pozitiv de către ceilalţi.

Societatea noastră a devenit obsedată de statut – faima, puterea, averea, celebritatea, multe aprecieri pe social media – încât e ușor să credem că dacă am fi populari, am avea o viaţă mai frumoasă. Dacă am fi doar un pic mai populari, am avea mai mult succes, am fi mai bogaţi, mai încrezători, mai puţin stresaţi. Dacă toţi ceilalţi ne-ar admira, am simţi şi noi la fel despre noi înşine. Popularitatea este egală cu fericirea, cel puţin în mintea noastră.

Profesorul de psihologie și neuroștiinţe certificat în psihologia clinică a copilului și adolescentului, Mitch Prinstein, a surprins o lume întreagă când a lansat cartea Popular în care descrie cele două tipuri de popularitate, precum și beneficiile și capcanele lor: statutul (dacă o persoană este foarte cunoscută într-un anumit cerc, imitată de admiratori şi capabilă să obţină tot ce vrea de la ceilalţi), și atractivitatea (aceasta îi caracterizează pe cei despre care simţim instinctiv că putem fi apropiaţi, în care avem încredere şi pe oamenii care ne fac fericiţi atunci când ne petrecem timpul alături de ei) sunt cele 2 tipuri de popularitate care nu sunt relevante doar la liceu – ele aflându-se în centrul ierarhiei sociale a adulţilor.

Iată un interviu cu autorul pentru o emisiune radio despre cele două tipuri de popularitate și efectele lor în viețile noastre:

Cartea Popular examinează modurile în care popularitatea ne afectează propriu-zis în prezent – chiar şi când nu ne dăm seama de asta. Mulți continuăm să ne retrăim adolescența şi la maturitate, repetând un tipar de experienţe interpersonale care a început odată cu preocupările legate de popularitate, cu ani în urmă. Prea des se întâmplă ca persoanele care nu au fost populare să continue să se simtă respinse pe tot parcursul vieţii, acasă, la serviciu şi chiar de către cei dragi. Şi cei care au fost populari riscă să repete aceleaşi tipare care poate că au funcţionat când erau mai tineri, dar care nu îi mai fac fericiţi.

Într-o lume în care se promovează atât de mult statutul, iar hărţuirea şi ostracizarea au devenit preocupări serioase de sănătate publică, este esenţial ca părinţii şi profesorii să înţeleagă ce tip de copii vor deveni agresori, cine prezintă cea mai mare probabilitate să devină victimă şi ce spun rezultatele cercetărilor despre cum este mai bine să ne educăm copiii în ziua de azi.

Cu cât înţelegem mai multe despre popularitate şi despre cum ne afectează ea de-a lungul vieţii, cu atât creşte probabilitatea să întrerupem ciclul experienţelor interpersonale iniţiate în anii de şcoală. Şi cu atât mai mari sunt şansele să avem relaţii profunde, satisfăcătoare şi rodnice în prezent. Și poate un viitor mai lung pe acest pământ.