Thomas Boyce este medic pediatru și profesor emerit al Catedrei de Pediatrie și Psihiatrie a Universității din California, San Francisco. Cercetările sale medicale au focus pe diferențele individuale de sensibilitate biologică a copiilor în contexte sociale precum familia, școala și comunitatea. Privite în ansamblu, descoperirile sale sugerează că sprijinul acordat copiilor în mediul lor timpuriu are efecte semnificative asupra sănătății și bunăstării acestora.
Cartea lui, care dezvăluie și cercetările sale pe parcursul a 40 de ani, dar și povestea vieții lui și a surorii lui, este un must-read pentru părinți, profesori, psihologi și experți în dezvoltarea copilului, dar și pentru cei care vor să se înțeleagă mai bine.
Thomas Boyce în Orhideea și păpădia:
Originea acestor metafore – copiii-orhidee și copiii-păpădie – se găsește într-o scurtă interacțiune pe care am avut-o, acum aproape 20 de ani, cu un suedez bătrân care a participat la o conferință pe care am susținut-o la Universitatea Stanford. După ce mi-am încheiat prezentarea, un bătrânel sfrijit, aducând cu Yoda, cu niște sprâncene stufoase și un baston răsucit ca o rădăcină de copac, a înaintat lent pe culoar către partea din față a sălii, arătând și împungând către mine cu bastonul lui teribil și zicând: „Vorbești despre maskrosbarn!”. I-am spus că habar nu aveam că am vorbit despre maskrosbarn, după cum habar nu aveam ce este maskrosbarn. Mi-a explicat că maskrosbarn este o expresie suedeză care se traduce în engleză sub forma sintagmei „copil-păpădie”. Suedezii se folosesc de acest cuvânt când se referă la acei copii care, asemenea păpădiilor, pot să crească oriunde s-ar găsi, având un fel de capacitate nelimitată de „a înflori acolo unde sunt plantați”.
Stimulat de această frumoasă și sugestivă figură de stil, am inventat apoi un neologism suedez orkidbarn, respectiv „copil-orhidee”, pentru a-i desemna pe acei copii care, asemenea orhideelor, sunt extrem de sensibili la caracteristicile mediului lor și pot să se transforme în niște ființe magnifice dacă sunt atent îngrijiți, însă pot să pălească și să intre în declin dacă sunt neglijați sau dezavantajați. Copiii-orhidee, care sunt mai sensibili și mai reactivi biologic la context atât în condiții de laborator, cât și în mediul lor de viață. Acești copii – și omologii lor adulți care sunt prietenii și colegii pentru care ne facem adesea griji –, când nu sunt înțeleși și susținuți adecvat, pot să le provoace mari suferințe, tristeți și dezamăgiri familiilor lor, profesorilor și societății în general.
Fiecare dintre noi, cei născuți pe această lume, suntem ființe de mare preț și de o uluitoare complexitate. Și avem responsabilitatea colectivă de a asigura protecție și siguranță celui vulnerabil. Pentru viața unui copil-orhidee miza este atât de mare încât devine obligatoriu pentru noi toți – părinți, medici, profesori, instructori și prieteni – să maximizăm și să dezvăluim potențialul imens pe care-l are fiecare astfel de copil.
Vă invităm să descoperim împreună cum să oferim oricărui tip de copil – fie păpădie, fie orhidee – cadrul necesar pentru a înflori:
