„A venit pe lume la graniţa dintre ce este posibil şi ce este corect, pe tărâmul umbrit dintre viaţă şi moarte, sfidare şi speranţă. Ochii erau închişi, lipiţi. Oasele craniului erau formate doar pe jumătate și, din acest motiv, capul era mai degrabă moale decât solid. Pielea era atât de transparentă încât îi puteam vedea inima pulsându‑i ca un pumn încleştat.
Medicii şi asistentele roiau în jurul cutiei ei de plastic; își invocau toate talentele, își puneau în funcţiune toate maşinăriile și lucrau la limita capacităţii umane, ca să o ţină lângă noi. Nu a trecut mult și am uitat ce zi era, ce făceam înainte să ajungem acolo – locurile noastre de muncă, planurile noastre, vanităţile care ne definiseră. Fuseserăm aruncaţi într‑un tunel şi înaintaserăm în negura lui atât de mult încât nu mai era cale de întoarcere.
Ea era tot timpul pe moarte, apoi nu mai era, apoi era din nou. Încet‑încet ne‑am dat seama că singura scăpare era să creăm pentru ea o lume dincolo de incubator. Aşa se face că i‑am umplut noaptea nesfârşită cu activități firești, i‑am cântat cântece despre soare şi i‑am citit cărţi în care copiii puteau să zboare. I‑am povestit despre cât ne‑am luptat ca să fie a noastră. I‑am spus despre lucrurile care ne‑au supus, despre momentele care ne‑au frânt. Despre fragilităţile şi eşecurile care au conspirat împotriva conceperii ei.
Poate că, dacă reuşeam să‑i ţinem trează curiozitatea despre ce urma să se întâmple, avea să rămână cu noi până în zori.”
Partea frumoasă la nonficțiune e că, după ce citești o carte, poți găsi mai multe informații sau poți interacționa cu autorii și personajele principale. Juniper are acum 6 ani și merge la grădiniță. Îi plac găinile, markerele, Bruce Springsteen. Vrea ca Hermione Granger să fie Președinte. Să o descoperi pe Juniper după lecturarea cărții este o bucurie: poți da follow blogului ei Junebug și paginii ei de facebook, Juniper French.
Pozele sunt preluate de pe pagina de facebook Juniper French.