Măr organic sau convențional? Și dacă organic, local sau de import? Peștele sălbatic sau cel de crescătorie? Grăsimi nesaturate, unt sau „fără unt”? Trebuie să fiu carnivor sau vegetarian? Și dacă vegetarian, lactovegetarian sau vegan? Ca un vânător‑culegător care găsește o nouă ciupercă pe jos în pădure, scrutându‑și memoria senzorială ca să îi stabilească natura comestibilă, apucăm produsul ambalat de la supermarket și, nemafiind atât de încrezători în propriile simțuri, cercetăm atent eticheta, storcându‑ne creierul ca să descifrăm sensul unor expresii precum „sănătos pentru inimă”, „fără grăsimi trans”, „necrescute în cuști” sau „hrănite în aer liber”. Ce înseamnă „aromă naturală de grill”, TBHQ sau „gumă xantan”? Ce sunt, oricum, toate chestiile astea și din ce parte a lumii provin?
Într‑o măsură sau alta, întrebarea „Ce să mănânc?” ne asaltează zilnic. Când poți mânca aproape orice are de oferit natura, a decide ce trebuie să mănânci va stârni inevitabil anxietate, îndeosebi atunci când unele dintre alimentele potențial disponibile te pot îmbolnăvi sau ucide.
Aceasta este dilema omnivorului, remarcată cu mult timp în urmă de scriitori precum Rousseau și Brillat‑Savarin, și care a fost numită astfel acum treizeci de ani de către un cercetător psiholog, pe nume Paul Rozin.
Avem posibilitatea să votăm cu tacâmurile noastre zilnic, iar impactul alegerilor noastre se va vedea mai devreme sau mai târziu.
Dilema omnivorului nu oferă o rețetă de urmat: ce să mâncăm și ce nu. Pollan ne servește în schimb informațiile despre proveniența tuturor alimentelor consumate de noi, lăsându-ne să alegem în cunoștință de cauză ce mâncăm, în funcție de implicațiile morale, politice și economice ale deciziilor noastre.
O carte must-read.
