Expert în științele sociale, Dan Ariely a revoluționat în cărțile sale modul în care gândim despre noi înșine, despre mintea și acțiunile noastre. Autorul aplică această analiză științifică a condiției umane în rubrica sa de întrebări și răspunsuri „Ask Ariely“ din Wall Street Journal, în care răspunde cititorilor ce i se adresează cu probleme personale, care variază de la unele serioase până la altele bizare.
Cu perspicacitatea și umorul care-i caracterizează, Ariely și Haefeli ne ajută să reflectăm asupra modului în care putem găsi soluții raționale atunci când ne confruntăm cu provocări interne și externe. Cititorii vor râde, vor învăța și vor dobândi o nouă perspectivă asupra modului de a rezolva inevitabilele probleme care ne sâcâie în viața de toate zilele.
Dragă Dan,
Recent, fiica mea m‐a convins să mănânc doi căței de usturoi în fiecare zi. Drept urmare, acum mă simt mai plin de energie și mai
puțin stresat. Să fie din cauza usturoiului, sau este un placebo? – YORAM
Nu sunt sigur de puterea reală a usturoiului, dar te‐ai gândit la posibilitatea ca motivul pentru care te simți atât de mult mai bine să fie faptul că cei din jur te lasă acum în pace, stând la distanță?
Dragă Dan,
Sunt un tip de vârstă mijlocie care o duce OK din punct de vedere financiar și mă gândesc să‐mi cumpăr o mașină sport. Poate un Porsche 911. Dar sunt, pe de altă parte, oarecum sâcâit de evidentul clișeu al vârstei mijlocii. Tu ce‐ai face? – CRAIG
Tesla proiectează mașini pentru oameni care suferă exact din pricina aceluiași conflict. Tesla este o mașină sportivă, însă are o imagine ecologică și cei care o cumpără se pot considera verzi, nu suri.
Dragă Dan,
Eu și partenerul meu locuim într‐un cartier drăguț de 250 de case duplex și avem o problemă cu unii oameni care nu fac curat după câinii lor. Există o amendă de 50 de dolari pentru un stăpân care nu face curat după câinele său, dar trebuie să știi cine este proprietarul câinelui, să prinzi persoana asupra faptului și să o raportezi administrației. Această politică este ineficientă. Ce putem face? – RACHELLE
Există două abordări de avut în vedere în această situație: abordarea pozitivă a normelor sociale și abordarea negativă a descurajării.
În termeni de norme sociale, un mare volum de cercetări arată că modul nostru de comportare depinde mai puțin de ceea ce este sau nu este legal și, în mai mare măsură, concordă cu ceea ce ni se pare socialmente acceptabil. Asta înseamnă că, dacă proprietarii de câini observă în zonă o mulțime de excremente de câine, li se va părea perfect acceptabil să contribuie și ei la întărirea acestui comportament. Pe de altă parte, dacă văd că pe jos nu‐i nici urmă de excremente, se vor simți vinovați dacă lasă în urma lor niște suveniruri canine. Gândindu‐te la acest lucru, prima lecție a normelor sociale este că aceia care le încalcă nu doar lasă în urma lor o murdărie inacceptabilă, dar și că ei întăresc, de asemenea, o normă socială indezirabilă (mai multe dovezi ale popularității acestui comportament) și, prin urmare, fac să fie mai probabil ca alții să‐i imite. Perspectiva normelor sociale mai înseamnă, totodată, că va trebui să vă străduiți din greu pentru a stabili o normă socială mai bună, întrucât, odată ce se instituie o normă socială mai dezirabilă, comportamentul se poate păstra de la sine.
Discutând despre descurajare, cred că ar trebui să încercați ceva mai exotic decât o amendă de 50 de dolari. Presupun că acum unii proprietari de câini privesc situația ca pe un „joc“, în care ei lasă în urma lor excrementele de câine, în vreme ce alți vecini și manageri încearcă să‐i prindă asupra faptului și să‐i amendeze. Presupunând că așa stau lucrurile, aș încerca să modific natura jocului, astfel încât să unifice comunitatea proprietarilor de câini. De exemplu, ce‐ar fi dacă administrația suburbiei ar fixa o sumă fixă din fondul comunitar, destinată a fi plătită unui îngrijitor care să curețe excrementele, în funcție de munca depusă, și banii rămași la sfârșitul fiecărei luni s‐ar folosi pentru o adunare a tuturor proprietarilor de câini, însoțiți de animalele lor? Dacă rămân o groază de bani în fondul canin, petrecerea ar include mâncare, băutură și bunătăți pentru câini; dacă nu mai rămâne niciun sfanț, la petrecere se va servi apă. În acest fel, refuzul de‐a face curat după câinii lor va avea un impact negativ asupra comunității proprietarilor de câini. Mărind costurile personale și sociale ale refuzului de‐a strânge excrementele canine, acest gen de mecanism ar trebui să‐i facă pe oameni mai grijulii și să păstreze aleile curate.
Fragmentele și imaginile de mai sus fac parte din cartea Al dumneavoastră irațional de Dan Ariely. Caricaturile sunt semnate de William Haefeli.
