În cadrul reuniunii anuale a elitelor lumii de la Davos, în 2014, Oxfam (confederație internațională de 17 organizații care caută să găsească soluții pentru sărăcie și injustiție în lume) a arătat limpede în ce grad crește inegalitatea la nivel mondial, atrăgând atenția că un autobuz în care s-ar urca 85 dintre miliardarii planetei ar însuma tot atâta bogăție cât jumătatea inferioară a populației mondiale, adică vreo trei miliarde de oameni. Un an mai târziu, autobuzul se micșorase – nu mai era nevoie decât de 80 de locuri. La fel de dramatic, Oxfam a constatat că grupul de 1% din vârful piramidei deținea acum aproape jumătate din avuția lumii – și este pe cale să posede la fel de multă avuție ca restul de 99% din populație, luată în bloc, până în 2016.
Marea divizare. Societățile inegale și ce putem face în privința lor este o carte care analizează efectele inegalității asupra economiei, a democrației și a globalizării. Inegalitatea – extremele la care a ajuns, formele pe care le îmbracă – este o chestiune de alegere, de politici publice. Iar acestea, la rândul lor, sunt rezultatele deciziilor noastre politice. Această inegalitate s-a resimțit în ultimul deceniu odată cu apariția crizei, și pe viitor, dacă nu schimbăm politicile publice care i‐au dat ocazia să apară, va avea efecte și mai vizibile.
Mai jos, un extras din carte asupra căruia putem reflecta: o întrebare a jurnalistului Cullen Murphy și răspunsul lui Stiglitz din cadrul interviului pentru Vanity Fair:
În rândul grupului de 1%, există persoane care vin cu aceleași argumente ca și dumneavoastră pentru a explica de ce inegalitatea contează și de ce oamenii bogați au de câștigat din bunăstarea tuturor. Cine sunt cei care susțin asemenea opinii?
Sunt mulți, printre care George Soros și Warren Buffett. Sute dintre ei au semnat o petiție, coordonată de un grup intitulat Milionarii Patrioți, cerând majorarea taxelor pentru cei bogați, pe care o puteți găsi pe site‐ul www.patrioticmillionaires.org. Ei înțeleg că o casă divizată nu poate să stea în picioare; ei înțeleg că binele lor pe termen lung, și cel al copiilor lor, depind de existența unei societăți americane unite, care investește cum se cuvine în educație, infrastructură și tehnologie. Mulți dintre ei sunt oameni care au trăit visul american, care nu au moștenit de la părinți averea pe care o posedă azi și care vor ca și alții să aibă aceleași șanse de care s‐au bucurat și ei. Mai presus de toate, eu bănuiesc că acești oameni cred cu tărie în anumite valori – ilustrate prin stilul de viață al lui Buffett – și se tem că, într‐o Americă din ce în ce mai divizată, acele valori vor deveni tot mai mult o raritate. Așa cum scriau Milionarii Patrioți în petiția de susținere a propunerii legislative inițiate de Buffett: „Țara noastră a fost bună cu noi. Ne‐a oferit un fundament prin care să putem reuși. Acum, vrem să ne facem și noi datoria în menținerea solidității acestui fundament, pentru ca și alții să poată reuși la fel ca noi“.