Reanimarea unei cărți uitate

Acum 250 de ani, un filosof moral scoțian a scris o carte cu un titlu neatrăgător: Teoria sentimenelor morale. Adam Smith, căci despre el este vorba, cunoscut azi ca fiind tatăl capitalismului, explica în această carte originea moralității și motivele pentru care oamenii se pot comporta într‐un mod decent și virtuos chiar și atunci când acest lucru intră în conflict cu propriile lor interese.
Cartea a fost un succes la vremea ei. Astăzi, Teoria sentimentelor morale a fost, practic, uitată, fiind umbrită de reputația câștigată de Smith pentru cea de‐a doua carte a sa, Avuția națiunilor, care a dat naștere întregului domeniu al economiei.
cum-poate-adam-smith-sa-va-schimbe-viata-russ-roberts-colectia-de-economie-editura-publicaAutorul Cum poate Adam Smith să vă schimbe viața, Russ Roberts, este unul dintre puținii economiști actuali care au citit și prima carte semnată de Smith.
Și, din fericire, nu s-a oprit aici:
Cartea a schimbat modul în care priveam oamenii și, poate cel mai important lucru, a schimbat felul în care mă priveam pe mine. Smith m‐a făcut să fiu conștient de felul în care oamenii interacționează în moduri pe care nu le observasem până atunci. El oferă sfaturi atemporale despre cum să ne raportăm la bani, ambiție, faimă și moralitate.
Îl învață pe cititor cum să găsească fericirea, cum să gestioneze succesul și eșecul material. Descrie calea spre virtute și bunătate și motivele pentru care această cale merită urmată.
Smith m‐a făcut să înțeleg de ce Whitney Houston și Marilyn Monroe fuseseră atât de nefericite și de ce moartea lor îi întristase pe atâția oameni. M‐a ajutat să înțeleg de ce îmi iubeam atât de mult iPadul și iPhone‐ul, de ce te calmezi atunci când discuți cu un străin despre problemele tale și de ce indivizii pot avea gânduri monstruoase, dar, rareori, le transformă în realitate.
adamsmith […]
Îmi imaginez o seară ploioasă în Edinburgh. N‐am nevoie de un GPS pentru a găsi Panmure House, casa în care a trăit Adam Smith în ultimii doisprezece ani din viață și care încă mai poate fi văzută. El mă întâmpină la ușă, îmi ia paltonul ud de ploaie și mă invită înăuntru.
Casa de piatră e rece și expusă curentului, dar în camera de primire arde focul, ceea ce e suficient pentru a face chiar și cea mai friguroasă locuință să pară comodă. Sunt biblioteci și cărți peste tot, aproape 3 000 de volume. Multe dintre ele sunt legate în piele, cu o măiestrie rară în epoca modernă.
Smith îmi atârnă haina în cuier, pe care îl mută mai aproape de foc, pentru a se putea usca. Îmi oferă ceva de băut. Îmi place să cred că ar fi un pahar de Laphroaig sau Lagavulin, dar aceste specialităţi de whisky n‐au apărut decât în anii 1815 și 1816. Are Bowmore, care e scotch şi e perfect. Ce bea el? În mintea mea, Smith nu e un mare băutor. Mama lui se află în camera alăturată. Se mulțumește cu un ceai, în timp ce eu îmi beau scotchul dintr‐un pahar mic, încercând să mă hotărăsc ce să‐l întreb.
Fiind un gentleman, îmi simte jena și deschide el conver­sația. Ce faceți în Edinburgh?, mă întreabă. Îi spun că am venit să‐l văd pe el, că îmi petrec mult timp doar gândindu‐mă la el și la ideile lui. Ar fi surprins să știe că încă reprezintă un punct de interes pentru un economist din secolul XXI? Nu știu, dar cred că vestea l‐ar bucura.
[…]
Un interviu cu autorul cărții și gazda podcastului EconTalk, Russ Roberts: