[…] În mănăstirile din secolele al XII‐lea și al XIII‐lea, călugării care studiau manuscrise religioase în încăperi luminate cu lumânări foloseau bucăți de sticlă curbată ca ajutor de citit. Treceau aceste lupe grosolane deasupra paginilor, mărind inscripțiile latinești. Nimeni nu știe exact când sau unde s‐a întâmplat, dar cândva în această perioadă, în nordul Italiei, sticlarii au descoperit o inovație care va schimba modul în care vedem lumea – sau măcar a făcut‐o mai clară: modelând sticla în discuri mici, umflate la mijloc, și punându‐le pe fiecare într‐un cadru unit deasupra, ei au creat primii ochelari ai lumii.
Acești ochelari primitivi erau numiți roidi da ogli, însemnând „discuri pentru ochi“. Datorită asemănării lor cu boabele de linte – lentes în latină – discurile au fost botezate „lentile“. Timp de câteva generații, aceste noi dispozitive ingenioase au fost folosite aproape exclusiv de învățații monastici. Afecțiunea de „hiperopie“, ori hipermetropie, era distribuită în procente mari în populație, dar majoritatea oamenilor nu observau că sufereau de aceasta deoarece nu citeau. Pentru un călugăr care se chinuia să‐l traducă pe Lucrețiu la lumina lumânării, nevoia de ochelari devenea însă foarte clară.
Dar populația generală – vasta majoritate analfabetă – nu avea aproape nicio ocazie să discearnă forme mici precum literele în rutina sa zilnică. Oamenii erau prezbiți, dar nu aveau niciun motiv real pentru a observa că sunt așa. Așa că ochelarii au rămas obiecte rare și scumpe.
Totul s‐a schimbat, desigur, când Gutenberg a inventat presa tipografică în anii 1440. Ai putea umple o mică bibliotecă cu cărțile și studiile care documentează impactul presei tipografice şi crearea a ceea ce filosoful Marshall McLuhan a numit „galaxia Gutenberg“. Rata alfabetizării a crescut dramatic; teoriile subversive – științifice ori religioase – au ocolit canalele oficiale de gândire ortodoxistă; distracțiile populare, precum romanele sau pornografia tipărită, au devenit comune. Dar marea invenție revoluționară a lui Gutenberg a avut și un alt efect, mai puțin celebrat: a făcut ca un număr uriaș de oameni să‐și dea seama că sufereau de hipermetropie. Iar această revelație a creat o cerere tot mai mare de ochelari.
Ce a urmat a fost unul dintre cele mai extraordinare exemple de efect colibri din istoria modernă. Gutenberg a făcut cărțile tipărite portabile și relativ ieftine, declanşând creșterea alfabetizării, ceea ce a expus o problemă în privința acuității vizuale a unei părți mari din populație, creând apoi o piață nouă pentru producerea de ochelari. Într‐o sută de ani de la invenția lui Gutenberg, au apărut mii de producători de ochelari în Europa și ochelarii au devenit prima piesă de tehnologie avansată – de la inventarea hainelor în Neolitic – pe care oamenii obișnuiți o puteau purta în mod normal pe trupurile lor.
Dar acest dans coevoluționar nu s‐a oprit aici. La fel cum nectarul plantelor cu flori a încurajat un nou tip de zbor la păsările colibri, stimulentul economic creat de noua piață a ochelarilor a generat un domeniu nou de expertiză. Europa nu era plină doar de ochelari, ci și de idei despre ochelari. Mulțumită tiparului, continentul era populat brusc de oameni care erau experți în manipularea luminii prin bucăți de sticlă ușor convexe. Aceștia au fost hackerii primei revoluții optice. Experimentele lor vor inaugura un capitol cu totul nou în istoria vederii. […]
Fragmentul de mai sus face parte din primul capitol al cărții Cum am ajuns aici. Șase inovații care au făcut lumea modernă de Steven Johnson – Sticla. Alte șase inovații dezvoltate în carte: frigul, sunetul, curățenia, timpul și lumina.
Efectul colibri este conceptul în jurul căreia se învârte cartea de față: o inovație dintr‐un domeniu ajunge să declanșeze schimbări care par să aparțină unui cu totul alt domeniu. Efectele colibri vin într‐o varietate de forme: unele sunt intuitive, altele subtile, altele evoluează într-o direcție total nouă, reducând bariere naturale și limitele creșterii umane.
