Cu puţin timp înainte ca mama mea să moară, tipul care îi refăcea faianţa din bucătărie a scos din perete o placă cu o gaură neverosimil de rotundă în ea. S‐a lăsat pe spate stând în genunchi şi a ridicat bucata de faianţă astfel încât soarele, care pătrundea prin vechile perdele galbene, a părut să treacă prin gaură ca un laser. Ne‐a făcut cu ochiul mie şi surorii mele, Lecia, apoi s‐a întors către mama cu părul alb, care stătea aplecată peste exemplarul ei din Marc Aureliu şi peste un bol de chili care‐ţi desfunda sinusurile, şi a aruncat sarcastic:
— Doamnă Karr, asta pare o urmă de glonţ.
Lecia a spus imediat:
— Mamă, nu e de când ai tras în tata?
Şi Mama a ridicat ochii îngustaţi, şi‐a împins ochelarii în josul nasului de patrician şi a spus, foarte blazată:
— Nu, e de când am tras în Larry.
Apoi şi‐a mişcat scaunul cu rotile către un alt perete şi a adăugat:
— Aia de acolo e de când am tras în tatăl tău.
Asta vă spune de la bun început de ce am ales să fac din Clubul mincinoşilor o carte de memorii, şi nu o operă de ficţiune: când norocul îţi scoate în cale asemenea personaje, de ce să‐ţi baţi capul să inventezi chestii?
Extras din Introducerea cărții Clubul minicinoșilor
Copyright © Publica, 2014, pentru ediția în limba română
Clubul mincinoșilor a câștigat premiul PEN/Martha Albrand pentru debut la categoria nonficțiune creativă și este cartea în jurul căreia s-a adunat o comunitate de oameni care au conștientizat că împart aceleași probleme și istorii de familie.
Mary Karr colaborează cu reviste ca The New Yorker, Esquire, The New York Times Magazine, Granta, Parnassus, Vogue și American Poetry Review.
