Candva, John Maynard Keynes, englezul care a revolutionat stiinta economica in anii interbelici, lansase o sintagma ce a facut epoca: inclinatia catre consum. Exprimare de lord. Sintagma lui Keynes a fost preluata in toate tratatele de specialitate. Dar inclinatie (vocatie, atractie, dispozitie pentru consum) nu era tocmai cuvantul potrivit. Pofta – iata cuvantul care s-a dovedit a fi cu adevarat potrivit. Pentru ca reda mult mai fidel gama larga a starilor fizice si psihice legate de consum. De fapt, capitalismul a castigat partida dupa ce a gasit doua chei. Una pentru poarta catre finantarea prin credite a consumului… consumatorilor. Alta pentru poarta pe care a deschis-o catre rationalizarea consumului producatorilor.
Fara pofta de consum, alimentata fara incetare de nevoi vitale, plus nevoi stringente, plus nevoi obisnuite, plus placeri, plus capricii, lumea n-ar avea astazi nimic din ceea ce ii asigura ascensiunea: munca, bani, imaginatie creatoare, performanta, competitie. Si, desigur, n-ar avea nimic din tot ceea ce omenirea a obtinut (si tinde sa obtina) prin combinarea acestor valori. Cu o conditie: sa nu fie intrecuta masura. Latinii aveau insa o vorba: „E o masura-n toate”. Merita sa fie luata in seama. In materie de consum cu deosebire. Pentru ca de prea multe ori, in istorie, consumul s-a prefacut din virtute in viciu. Si atunci nu a mai construit. Doar a distrus. Unde era sanatate a adus boala. Unde era bogatie a adus saracie. Excesul – expresie semnificativa a unui comportament viciat – provocand mari necazuri.
Adrian Vasilescu, 25 martie 2009, Ziarul Financiar
