La sfarsitul lui octombrie 2008, Daniel Daianu spunea in Ziarul Financiar: Keynes, not Marx, is back!
“Politicile monetare sunt indreptate acum spre atingerea stabilitatii financiare si au capatat un soi de flexibilitate care aminteste de poruncile lui John Maynard Keynes, mare economist britanic si sustinator al utilitatii interventiei statului, cu privire la modurile de evitare a echilibrelor rele (Marea Depresie Economica a fost un „echilibru” teribil de rau).”
Cam in aceeasi perioada, tot in Ziarul Financiar, Adrian Vasilescu afirma ca nici Keynes, nici Marx “n-au cum sa restabileasca increderea pierduta, n-au teorii prin care sa introduca o noua calitate in analiza si n-au solutii pentru limitarea riscurilor bancare”.
Un adept al teoriilor keynesiene este chiar presedintele Statelor Unite, Barack Obama. In articolul din 22 ianuarie din The New York Times semnat de castigatorul premiului Nobel pentru economie din 2008 Paul Krugman, Obama este mai mult sau mai putin invinovatit ca in unul din discursurile sale il parafrazeaza pe Keynes. Insa o face in asa fel incat schimba putin intelesul uneia din teroriile sale:
Something was lost in translation. Mr. Obama and Keynes both assert that we’re failing to make use of our economic capacity. But Keynes’s insight — that we’re in a “muddle” that needs to be fixed — somehow was replaced with standard we’re-all-at-fault, let’s-get-tough-on-ourselves boilerplate.
Dr. Doom, prezicatorul actualei crize, Nouriel Roubini, afirma intr-un articol din Forbes: Religion and Keynes to the rescue!
Cu alte cuvinte, sa citim in paralel scriptura si Keynes?
Let`s face it: in timpul crizei toata lumea e keynesiana si isi indreapta privirile intrebatoare catre guvern in asteptarea unor masuri salvatoare.
Voi de partea cui sunteti?
