Uită-te în jos. Ce vezi? Mâinile tale, biroul tău, podeaua, poate o ceașcă de cafea, un laptop ori un ziar. Ce au ele în comun? Acestea sunt lucruri pe care le poți atinge. Ceea ce vezi când te uiți în jos sunt lucruri care îți sunt la îndemână, lucruri pe care le poți controla chiar acum, lucruri pe care le poți mișca și manipula fără planificare, efort sau gândire. Fie că este rezultatul muncii tale, al generozității altora sau pur și simplu al întâmplării, o bună parte din ce vezi jos îți aparține. Sunt lucruri aflate în posesia ta.
Acum uită-te în sus. Ce vezi? Tavanul, probabil tablouri pe un perete sau lucruri aflate dincolo de fereastră: copaci, case, clădiri, nori pe cer – orice se află în depărtare. Ce au ele în comun? Pentru a ajunge la ele, trebuie să-ți faci un plan, să gândești, să calculezi. Chiar dacă nu sunt prea departe, tot e nevoie de un efort coordonat pentru a ajunge la ele. Spre deosebire de ce vezi când te uiți în jos, tărâmul de sus cuprinde lucruri pe care le poți obține printr-un efort de gândire și prin muncă.
Este la fel de simplu precum sună. Însă pentru creier această distincție marchează două moduri de gândire total diferite: două maniere complet diferite de a aborda lumea. În creierul nostru, lumea de jos este controlată de o mână de substanțe chimice – neurotransmițători – care ne permit să cunoaștem satisfacția și să ne bucurăm de tot ce avem în clipa de față. Dar, când ne îndreptăm atenția spre lumea de sus, creierul nostru se bazează pe o substanță chimică diferită – pe o singură moleculă –, care nu numai că ne permite să trecem dincolo de tărâmul lucrurilor ce ne sunt la îndemână, dar ne și motivează să urmăm, să controlăm și să posedăm lumea la care nu avem un acces imediat. Ne face să căutăm acele lucruri care se află departe de noi – atât lucruri fizice, cât și lucruri pe care nu le putem vedea, cum ar fi cunoașterea, iubirea, puterea. Fie că este vorba de a ne întinde peste masă după solniță, de a zbura până la Lună într-o navetă spațială sau de a ne închina unui zeu aflat dincolo de spațiu și timp, această substanță chimică ne oferă control asupra oricărei distanțe, geografică sau intelectuală.
Acele substanțe chimice joase – haide să le numim Aici & Acum-uri – ne permit să experimentăm ce avem în fața noastră. Ne fac să savurăm și să ne bucurăm sau probabil să ne luptăm ori să fugim, chiar acum. Substanța chimică înaltă este diferită. Ne face să ne dorim ceea ce nu avem încă și ne dă ghes să căutăm lucruri noi. Ne răsplătește când ne lăsăm în voia ei și ne face să suferim de fiecare dată când ne împotrivim ei. Este o sursă de creativitate și, la capătul celălalt al spectrului, de nebunie; este cheia pentru dependență și calea către recuperare; este fărâma de biologie care îl face pe directorul ambițios să sacrifice totul de dragul succesului; pe actorii și antreprenorii de succes, să continue să trudească multă vreme după ce au obținut toți banii și toată faima la care au visat vreodată; și pe soțul mulțumit sau soția mulțumită să riște totul pentru fiorul produs de altcineva. Este sursa acelei pasiuni irefutabile care îi determină pe oamenii de știință să caute răspunsuri și pe filosofi, să identifice ordinea, rațiunea și sensul.
Ea ne face să ne îndreptăm privirea către cer pentru a găsi izbăvirea și pe Dumnezeu; este motivul pentru care raiul este sus și pământul este jos. Este combustibil pentru motorul visurilor noastre; este sursa disperării noastre când eșuăm. Este explicația căutărilor și reușitelor noastre, a descoperirilor și prosperității noastre.
Și este motivul pentru care fericirea noastră nu este niciodată de durată.
Pentru creierul nostru, această moleculă unică este dispozitivul multifuncțional fundamental, care ne împinge, prin mii de procese neurochimice, dincolo de plăcerea simplă de a fi, către un univers al posibilităților care se înfățișează în imaginația noastră. Mamiferele, reptilele, păsările, peștii, toate au această substanță chimică în interiorul creierului lor, dar nicio creatură nu o posedă într-o măsură mai mare decât ființa umană. Este o binecuvântare și un blestem, o motivație și o răsplată. Este alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen și un singur atom de azot, însă rezultatul este complex. Aceasta este dopamina și ea ne spune, nici mai mult, nici mai puțin decât povestea comportamentului uman.
Și, dacă vrei, poți să o simți chiar acum, să-i oferi controlul.
Ridică privirea.
Textul de mai sus este un fragment din introducerea cărții Dopamina. Despre cum o singură moleculă din creierul nostru controlează iubirea, sexul și creativitatea – și va hotărî soarta omenirii de Daniel Lieberman și Michael Long.
