Category

Ce e nou la Publica?

Sânge rău: secrete și minciuni într-un startup din Silicon Valley

By | Ce e nou la Publica?

17 noiembrie 2006

Tim Kemp avea vești bune pentru echipa lui.

Fostul director de la IBM se ocupa de bioinformatică la Theranos, o companie nouă cu un sistem de analize de sânge de ultimă generație. Compania tocmai realizase prima demonstrație pe viu pentru o firmă farmaceutică. Elizabeth Holmes, fondatoarea de 22 de ani a firmei Theranos, zburase în Elveția și le demonstrase calitățile sistemului unor directori de la Novartis, gigantul european al medicamentelor.

„Elizabeth mi-a telefonat azi dimineață”, a scris Kemp într-un e-mail adresat echipei lui de cincisprezece persoane. „Și-a manifestat recunoștința și a spus că «a fost perfect!» M-a rugat în mod expres să vă mulțumesc tuturor și să vă transmit că vă e recunoscătoare. În plus a spus că cei de la Novartis au fost atât de impresionați încât i-au cerut o propunere și și-au exprimat interesul pentru o înțelegere financiară în privința proiectului. Ne-am făcut treaba!”

A fost un moment de răscruce pentru Theranos. Firma de trei ani progresase de la stadiul de idee ambițioasă gândită de Holmes în camera ei de cămin de la Stanford la cel de produs real de care o companie multinațională imensă dorea să se folosească.

Vestea despre succesul demonstrației a ajuns sus, la etajul doi, unde se aflau birourile conducerii.

Unul dintre directori era Henry Mosley, principalul director financiar al Theranos. Mosley venise la Theranos cu opt luni în urmă, în martie 2006. Cu haine ponosite, ochi verzi pătrunzători și foarte liniștit, era un veteran al scenei tehnologice din Sillicon Valley.

După copilăria petrecută în Washington, DC, și după ce își luase diploma MBA la Universitatea Utah, venise în California la sfârșitul anilor 1970 și nu mai plecase. Întâi lucrase ca producător de cipuri la Intel, unul dintre pionierii din Valley. Mai târziu condusese secțiile financiare a patru companii tehnologice diferite, dintre care două ajunseseră listate la bursă. Theranos era departe de a fi prima lui provocare.

La Theranos, pe Mosley l-au atras talentul și experiența concentrate în jurul lui Elizabeth. O fi fost ea tânără, dar era înconjurată de o distribuție de excepție. șeful consiliului de administrație era Donald L. Lucas, investitorul care îl crescuse pe antreprenorul de software miliardar Larry Ellison și îl ajutase să listeze Oracle la jumătatea anilor 1980. și Lucas, și Ellison investiseră bani în Theranos.

Alt membru al consiliului cu renume solid era Channing Robertson, decan asociat al facultății de inginerie de la Stanford. Robertson era una dintre vedetele universității. Opinia lui de specialist despre dependența pe care o dau țigările obligase industria tutunului să ajungă la o înțelegere istorică în valoare de 6,5 miliarde de dolari cu statul Minnesota la sfârșitul anilor 1990. În cele câteva întâlniri pe care le avusese cu el, Mosley înțelesese că Robertson avea o părere extraordinară despre Elizabeth.

Theranos avea și o echipă administrativă solidă. Kemp fusese treizeci de ani la IBM. Diane Parks, principalul director comercial de la Theranos, avea o experiență de douăzeci și cinci de ani la companii farmaceutice și de biotehnologie. John Howard, prim-vicepreședinte pentru produse, se ocupase de filiala producătoare de cipuri de la Panasonic. Nu vedeai prea des directori de un asemenea calibru la o firmă mică aflată la început.

Și cu toate acestea, nu doar consiliul de administrație și directorii îl atrăseseră pe Mosley la Theranos. Piața pe care o țintea era imensă. Companiile farmaceutice cheltuiau zeci de miliarde de dolari pe teste clinice pentru a încerca, în fiecare an, medicamente noi. Dacă Theranos reușea să devină indispensabilă pentru ele și să atragă o parte din aceste cheltuieli, dădea lovitura.

Elizabeth îi ceruse să realizeze câteva proiecții financiare pe care să le poată arăta investitorilor. Primele cifre pe care i le arătase nu-i plăcuseră, așa că le refăcuse, în sus. Nu era prea mulțumit de cifrele modificate, dar își spunea că era plauzibil dacă mersul companiei era perfect. În plus, investitorii pe care companiile noi îi curtau ca să obțină finanțare știau că întemeietorii acestor companii făceau prognosticuri exagerate. Făcea parte din joc. Investitorii aveau chiar și un nume pentru asta: prognosticurile crose de hochei. Arătau venituri care stagnau câțiva ani și apoi o luau drept în sus, ca prin farmec.

Singurul lucru pe care Mosley nu era sigur că îl înțelegea era cum funcționa tehnologia Theranos. Când treceau pe la el posibilii investitori, îi ducea la Shaunak Roy, cofondator al Theranos. Shaunak avea doctoratul în inginerie chimică. Lucrase împreună cu Elizabeth în laboratorul de cercetare al lui Robertson de la Stanford.

Shaunak își înțepa degetul și storcea câteva picături de sânge. Apoi transfera sângele într-un cartuș de plastic alb de dimensiunile unei cărți de credit. Cartușul intra într-o cutie dreptunghiulară de dimensiunile unui aparat de prăjit pâinea. Cutia se numea cititor. Extrăgea un semnal de date din cartuș și îl transmitea către un server care analiza datele și transmitea înapoi un rezultat. Aici era punctul forte.

Când Shaunak le arăta investitorilor sistemul, le atrăgea atenția asupra unui ecran care arăta cum curge sângele din cartuș în cititor. Mosley nu pricepea prea bine aspectele fizice sau chimice. Dar nu acesta era rolul lui. El era tipul cu finanțarea. Atât timp cât sistemul dădea rezultate, era mulțumit. și dădea de fiecare dată.

Elizabeth s-a întors din Elveția după câteva zile. Se plimba de colo colo cu zâmbetul pe buze, încă o dovadă că obținuse ce voia. Nu că ar fi fost ceva neobișnuit. Elizabeth era adesea binedispusă. Avea optimismul fără margini al antreprenorului. Îi plăcea să folosească termenul „extra-ordinar”, cu „extra” scris cursiv și cratimă, ca să descrie misiunea Theranos în e-mailurile pe care le trimitea echipei. Era un pic exagerat, dar părea sinceră, iar Mosley știa că predicile de acest gen erau tipice pentru întemeietorii de firme noi din Sillicon Valley. Doar nu puteai să schimbi lumea cu o atitudine cinică.

Ciudat era, în schimb, că, dintre cei câțiva colegi care o însoțiseră pe Elizabeth în călătorie, unii nu păreau să-i împărtășească entuziasmul. Unii dintre ei păreau de-a dreptul abătuți.

I-a călcat cuiva mașina câinele?, s-a întrebat Mosley, pe jumătate în glumă.

A coborât la parter, unde cei mai mulți dintre cei șaizeci de angajați ai companiei stăteau în nișe grupate, să-l caute pe Shaunak. Shaunak știa cu siguranță dacă exista vreo problemă despre care lui nu i se spusese.

La început, Shaunak a susținut că nu știe nimic. Dar Mosley a simțit că nu spune totul și a continuat să-l descoasă. Shaunak a cedat încet-încet și a recunoscut că Theranos 1.0, așa cum botezase Elizabeth sistemul de analiză a sângelui, nu funcționa mereu. De fapt, era un fel de ruletă, a spus. Uneori reușeai să obții un rezultat, alteori nu.

Pentru Mosley, era ceva nou. Crezuse că sistemul era fiabil. Nu părea oare să funcționeze de fiecare dată când investitorii veneau să-l vadă?

Ei bine, exista un motiv pentru care părea să funcționeze de fiecare dată, a spus Shaunak. Imaginea de pe ecranul computerului, cu sângele care curgea prin cartuș și se oprea în mici fântâni era adevărată. Dar nu se știa niciodată dacă aveai să obții sau nu un rezultat. Așa că înregistraseră un rezultat, la o încercare care funcționase. La sfârșitul fiecărui ciclu demonstrativ se afișa rezultatul înregistrat.

Mosley a rămas fără grai. Crezuse că rezultatele erau obținute în timp real de la sângele din cartuș. Cu siguranță asta li se spunea investitorilor pe care îi aducea. Shaunak tocmai îi descrisese o înșelătorie. Era în regulă să fii optimist și plin de aspirații când căutai investitori, dar există o limită care nu trebuie depășită. și asta, după părerea lui Mosley, era o încălcare a ei.

Așadar, ce anume se întâmplase cu Novartis?

Nimeni nu i-a răspuns pe șleau lui Mosley, dar deja bănuia un truc asemănător. și avea dreptate. Unul dintre cele două aparate de citit pe care le luase Elizabeth în Elveția începuse să dea rateuri când ajunseseră acolo. Angajații pe care îi luase cu ea încercaseră toată noaptea să-l repare. Pentru a ascunde problema în timpul demonstrației de a doua zi, echipa lui Tim Kemp din California transmisese un rezultat măsluit.

Mosley avea în acea după-amiază întâlnirea săptămânală cu Elizabeth. Cum a intrat în birou, și-a reamintit de farmecul ei. Avea prestanța unei persoane mult mai în vârstă. Felul în care te fixa fără să clipească cu ochii ei mari și albaștri te făcea să te simți în centrul lumii. Era aproape hipnotic. Vocea ei sporea efectul: avea un glas neobișnuit de grav.

Mosley a hotărât să lase întâlnirea să se desfășoare după tipicul obișnuit înainte să-și expună temerile. Theranos tocmai încheiase a treia rundă de finanțări. Din orice unghi ai fi privit, era un succes răsunător: compania mai strânsese 32 de milioane de dolari de la investitori, pe lângă cele 15 milioane strânse în primele două runde. Cea mai impresionantă cifră era noua sumă la care era evaluată: 165 de milioane de dolari. Puține firme de doar trei ani valorau atâta.

Unul dintre motivele acestei evaluări spectaculoase erau acordurile la care Theranos le spusese investitorilor că ajunsese cu partenerii din industria farmaceutică. Pe un diapozitiv erau enumerate șase contracte cu cinci companii, care urmau să genereze venituri între 120 și 300 de milioane de dolari în următoarele 18 luni. Mai apăreau și alte cincisprezece contracte în curs de negociere. Dacă și acestea erau duse la capăt, profiturile puteau atinge în cele din urmă 1,5 miliarde de dolari, conform prezentării PowerPoint.

Companiile farmaceutice aveau să folosească sistemul de analize de sânge Theranos pentru a monitoriza reacția pacienților la medicamente noi. Cartușele și aparatele de citit analizele aveau să stea acasă la pacienți în timpul testelor clinice. Pacienții aveau să se înțepe în deget de câteva ori pe zi și cititoarele aveau să transmită rezultatele analizelor la sponsorii testărilor. Dacă rezultatele arătau că reacția la medicament era negativă, producătorul putea să scadă doza imediat, fără să mai trebuiască să aștepte finalul testărilor. Acest lucru avea să reducă cheltuielile pentru cercetare ale companiilor farmaceutice cu până la 30 la sută. Sau cel puțin așa scria pe diapozitiv.

După ce descoperise în dimineața aceea, Mosley era din ce în ce mai stânjenit de aceste afirmații. În primul rând, de opt luni, de când era la Theranos, nu văzuse niciun contract cu vreo companie farmaceutică. De fiecare dată când se interesa de ele, i se spunea că erau „analizate din punct de vedere juridic”. Mai mult decât atât, fusese de acord cu acele prognosticuri ambițioase în privința profiturilor pentru că crezuse că sistemul Theranos era fiabil.

Elizabeth nu dădea niciun semn că ar împărtăși aceste îndoieli. Era imaginea însăși a liniștii și a fericirii. Noua evaluare, în special, era un motiv de mare mândrie. Era posibil să li se alăture noi directori, ca reflexie a listei crescânde de investitori, i-a spus.

Mosley a prins ocazia de a pomeni de călătoria în Elveția și de zvonurile care circulau prin birou, că s-ar fi întâmplat ceva. Când a deschis discuția, Elizabeth a recunoscut că apăruse o problemă, dar a expediat-o. Se va rezolva ușor, a spus.

Mosley avea îndoieli, după tot ce aflase. A pomenit de cele spuse de Shaunak despre demonstrațiile pentru investitori. Trebuia să nu le mai facă, dacă nu erau întru totul reale, a spus. „I-am păcălit pe investitori. Nu putem să continuăm așa.”

Elizabeth s-a schimbat deodată la față. Aerul vesel pe care îl avusese cu doar câteva clipe în urmă a lăsat loc unei măști agresive. Parcă apăsase cineva pe un buton. I-a aruncat o privire rece directorului ei financiar.

— Henry, nu ești jucător de echipă, a spus pe un ton glacial. Cred că ar fi mai bine să pleci chiar acum.

Era limpede ce se întâmplase. Elizabeth nu-i cerea doar să iasă din birou. Îi spunea să plece din companie – imediat. Mosley tocmai fusese concediat.

Fragmentul de mai sus face parte din introducerea cărții Sânge rău de John Carreyrou. Credit foto Elizabeth Holmes (sus): HBO. Mai jos un interviu al autorului cu Jim Cramer:

Ce e nou la Publica? Publicat la 28 noiembrie 2019

The Mastermind: cel mai recentă carte din seria Narator

By | Ce e nou la Publica?

În primăvara anului 2016, printre atribuțiile și activitățile de zi cu zi, au fost câteva dimineți în care editorul nostru era de nederanjat: citea noile episoade din seria The Mastermind publicate pe Atavist Magazine despre Paul Calder Le Roux, un programator solitar, devenit un infractor care coordona un conglomerat multinațional de afaceri ilegale. Nu a trecut mult până când așteptam cu toții cu sufletul la gură noile episoade semnate de Evan Ratliff (pe care am început între timp să îl și ascultăm intervievând scriitori în podcastul Longform). Iar când am primit vestea că nu eram singurii oameni din publishing impresionați de talentul lui Evan de a expune povestea lui Le Roux, am făcut pe loc oferta pentru achiziționarea drepturilor de autor în limba română pentru o carte care urma să se scrie în următorii ani.

Evan Ratliff s-a străduit mai mult de patru ani să rezolve acest puzzle complicat, mergând în jurul lumii pe urmele imperiului lui Le Roux și a asociaților săi, realizând sute de interviuri și parcurgând mii de documente.

Rezultatul este The Mastermind, povestea unui cap al criminalității care, îmbinând cruzimea specifică traficanților de droguri cu competența tehnologică a antreprenorilor din Silicon Valley, a construit un cartel înfricoșător de puternic.

 

Ce e nou la Publica? Publicat la 18 octombrie 2019

Unii copii sunt orhidee, alții păpădii. Cum poți să îi ajuți să se dezvolte frumos

By | Ce e nou la Publica?

Thomas Boyce este medic pediatru și profesor emerit al Catedrei de Pediatrie și Psihiatrie a Universității din California, San Francisco. Cercetările sale medicale au focus pe diferențele individuale de sensibilitate biologică a copiilor în contexte sociale precum familia, școala și comunitatea. Privite în ansamblu, descoperirile sale sugerează că sprijinul acordat copiilor în mediul lor timpuriu are efecte semnificative asupra sănătății și bunăstării acestora.

Cartea lui, care dezvăluie și cercetările sale pe parcursul a 40 de ani, dar și povestea vieții lui și a surorii lui, este un must-read pentru părinți, profesori, psihologi și experți în dezvoltarea copilului, dar și pentru cei care vor să se înțeleagă mai bine.

Thomas Boyce în Orhideea și păpădia:

Originea acestor metafore – copiii-orhidee și copiii-păpădie – se găsește într-o scurtă interacțiune pe care am avut-o, acum aproape 20 de ani, cu un suedez bătrân care a participat la o conferință pe care am susținut-o la Universitatea Stanford. După ce mi-am încheiat prezentarea, un bătrânel sfrijit, aducând cu Yoda, cu niște sprâncene stufoase și un baston răsucit ca o rădăcină de copac, a înaintat lent pe culoar către partea din față a sălii, arătând și împungând către mine cu bastonul lui teribil și zicând: „Vorbești despre maskrosbarn!”. I-am spus că habar nu aveam că am vorbit despre maskrosbarn, după cum habar nu aveam ce este maskrosbarn. Mi-a explicat că maskrosbarn este o expresie suedeză care se traduce în engleză sub forma sintagmei „copil-păpădie”. Suedezii se folosesc de acest cuvânt când se referă la acei copii care, asemenea păpădiilor, pot să crească oriunde s-ar găsi, având un fel de capacitate nelimitată de „a înflori acolo unde sunt plantați”.

Stimulat de această frumoasă și sugestivă figură de stil, am inventat apoi un neologism suedez orkidbarn, respectiv „copil-orhidee”, pentru a-i desemna pe acei copii care, asemenea orhideelor, sunt extrem de sensibili la caracteristicile mediului lor și pot să se transforme în niște ființe magnifice dacă sunt atent îngrijiți, însă pot să pălească și să intre în declin dacă sunt neglijați sau dezavantajați. Copiii-orhidee, care sunt mai sensibili și mai reactivi biologic la context atât în condiții de laborator, cât și în mediul lor de viață. Acești copii – și omologii lor adulți care sunt prietenii și colegii pentru care ne facem adesea griji –, când nu sunt înțeleși și susținuți adecvat, pot să le provoace mari suferințe, tristeți și dezamăgiri familiilor lor, profesorilor și societății în general.

Fiecare dintre noi, cei născuți pe această lume, suntem ființe de mare preț și de o uluitoare complexitate. Și avem responsabilitatea colectivă de a asigura protecție și siguranță celui vulnerabil. Pentru viața unui copil-orhidee miza este atât de mare încât devine obligatoriu pentru noi toți – părinți, medici, profesori, instructori și prieteni – să maximizăm și să dezvăluim potențialul imens pe care-l are fiecare astfel de copil.

Vă invităm să descoperim împreună cum să oferim oricărui tip de copil – fie păpădie, fie orhidee – cadrul necesar pentru a înflori:

Ce e nou la Publica? Publicat la 6 octombrie 2019

E nebunie la birou. Dar e cazul să nu mai fie.

By | Ce e nou la Publica?, Invitat pe blog

De câte ori n-ai auzit pe cineva spunând „E nebunie la birou”? Poate că ai spus-o chiar tu. Pentru mulți, „E nebunie la birou” a devenit o obișnuință. Dar de ce atâta nebunie?

Există două motive principale: (1) Ziua de muncă e fragmentată în perioade de lucru scurte, efemere, de o avalanșă de întreruperi reale și virtuale care ne distrag atenția. Și (2) obsesia nesănătoasă pentru creșterea afacerii cu orice preț produce o mulțime de așteptări nerealiste, care-i stresează pe oameni.

Nu e de mirare că oamenii lucrează mai mult, de tot mai devreme și până tot mai târziu, în weekenduri și oricând au un moment disponibil. Oamenii nu-și mai pot termina munca la birou. Asta transformă viața în ceea ce rămâne după muncă. Punga cu resturi.

Ce este mai rău e că, în prezent, orele de lucru prelungite, programul excesiv de încărcat și lipsa somnului au devenit motive de mândrie pentru mulți angajați. Epuizarea continuă nu e un motiv de mândrie, ci o dovadă de prostie.

Și nu e vorba doar de organizații. Persoane, antreprenori și soloprenori deopotrivă se extenuează fix în același fel. Ai crede că după atâtea ore de muncă și cu toate promisiunile noilor tehnologii, povara se micșorează. Dar nu se micșorează. Crește.

În realitate, nu e dintr-o dată mai mult de muncă. Problema e că nu mai există aproape deloc timp dedicat și neîntrerupt pentru a o face. Oamenii lucrează mai mult, dar obțin mai puține rezultate. Asta n-are sens până nu iei în calcul că cea mai mare parte a timpului e irosită pe lucruri care nu contează.

Din cele 60, 70 sau 80 de ore săptămânale pe care se așteaptă ca oamenii să le consume muncind, câte sunt cu adevărat folosite pentru munca propriu-zisă? Și câte sunt irosite în ședințe, pierdute din cauza distragerii atenției și consumate cu practici de business ineficiente? Cele mai multe.

Soluția nu constă în a lucra cât mai multe ore, ci în a renunța la cât mai multe tâmpenii. Mai puțină risipă, nu mai mult efort. Și mult mai puține distrageri, mai puțină anxietate permanentă și evitarea stresului.

Stresul se ia de la organizație la angajat, de la angajat la angajat și de la angajat la client. Și nu rămâne niciodată la birou. Se infiltrează în viață. Îți contaminează relațiile cu prietenii, cu familia, cu copiii.

Promisiunile continuă să curgă. Mai multe ponturi de management al timpului. Mai multe modalități de comunicare. Și noi cerințe continuă să se adune. Să fii atent la mai multe conversații în mai multe locuri, să răspunzi în câteva minute. Din ce în ce mai repede. Pentru ce?

Dacă e în permanență nebunie la birou, avem două cuvinte pentru tine: dă-o naibii. Și încă unul: ajunge.

A sosit momentul ca, în sfârșit, companiile să înceteze să le mai ceară angajaților să alerge neîncetat după obiective mereu mai înalte, mereu mai artificiale, dictate de ego. A venit vremea să le ofere oamenilor timpul neîntrerupt de lucru de care au nevoie realizările extraordinare. E timpul să nu mai sărbătorim nebunia de la birou.

Lucrăm de aproape 20 de ani să facem din Basecamp o companie liniștită. Una care nu e alimentată de stres, de sarcini urgente, de grabă, de lucrul până seara târziu sau de nopți albe în momente cruciale, și nici de promisiuni imposibil de îndeplinit, cifră de afaceri mare sau termene-limită mereu depășite ori proiecte prelungite la infinit.

Fără creștere cu orice preț. Fără agitație nejustificată. Fără țeluri dictate de ego. Fără nevoia de a ne compara cu alții. Fără situații copleșitoare. Și, cu toate astea, am avut profit în fiecare an de când suntem pe piață.

Activăm într-una dintre cele mai competitive industrii din lume. Pe lângă giganții din tehnologie, industria software e dominată de startupuri finanțate din fonduri cu capital de risc de sute de milioane de dolari. Noi am accesat zero. De unde vin banii noștri? De la clienți. Consideră-ne de modă veche.

Ca firmă de software, se presupune că ar trebui să acționăm în Silicon Valley, dar n-avem nici măcar un angajat acolo. De fapt, cei 54 de angajați ai noștri sunt împrăștiați în vreo 30 de orașe din toată lumea.

Lucrăm aproximativ 40 de ore pe săptămână în cea mai mare parte a anului și doar 32 de ore vara. Ne trimitem oamenii în concedii sabatice de o lună la fiecare trei ani. Și nu le plătim doar timpul petrecut în vacanță, ci și vacanța propriu-zisă.

Nu, nu miercuri, la nouă seara. Problema poate să aștepte până joi, la nouă dimineața. Nu, nu duminică. Luni.

Avem parte, ocazional, de momente stresante? Bineînțeles, așa e viața. E fiecare zi roz? Sigur că nu, am minți dacă am spune că este. Dar facem tot ce ne stă în putință să ne asigurăm că astfel de momente sunt niște excepții. În general, suntem calmi – în teorie și în practică. Suntem așa pentru că asta vrem. Am decis altfel decât ceilalți.

Ne-am construit compania altfel. Și vrem să-ți prezentăm alegerile pe care le-am făcut și motivele din spatele lor. Orice companie care este dispusă să facă alegeri similare are drumul deschis. Trebuie să-ți dorești asta, iar dacă dorești s-o faci, o să-ți dai seama că e mult mai plăcut de partea asta. Și tu poți avea o companie cu o atmosferă de lucru liniștită.

Condițiile actuale de lucru în companii sunt complet nesănătoase. Haosul n-ar trebui să reprezinte normalitatea la birou. Anxietatea nu este o condiție a progresului. Ședințele nesfârșite nu sunt o premisă pentru succes. Toate acestea sunt denaturări ale muncii, efectele secundare ale unor modele defecte și ale unor practici falimentare de tipul ia-te-după-cel-care-sare-n-fân-tână. Fă un pas într-o parte și lasă-i pe fraieri s-o facă.

O companie în care domnește calmul implică:

  • să protejezi timpul și atenția oamenilor;
  • să lucrezi doar 40 de ore pe săptămână;
  • să ai așteptări rezonabile;
  • să ai timp liber din belșug;
  • să ai o anvergură mai mică;
  • să ai un orizont vizibil;
  • să apelezi la ședințe ca ultimă soluție;
  • să optezi pentru o comunicare asincronă la început, în timp real ulterior;
  • să existe mai multă independență și mai puțină interdependență;
  • să dezvolți practici sustenabile pe termen lung;
  • să ai rentabilitate.

Ce e nou la Publica?Invitat pe blog Publicat la 25 septembrie 2019

52 ponturi pentru îmbunătățirea abilităților

By | Ce e nou la Publica?

De la autorul cărții Codul culturii, în seria Publica Pocket, avem o colecție de ponturi simple și practice pentru îmbunătățirea abilităților. Acestea sunt testate practic, corecte științific și, cel mai important, concise.

De sute de ani, oamenii au presupus instinctiv că talentul este preponderent înnăscut, un har din naștere. Datorită activității unei echipe eterogene de oameni de știință, printre care dr. Anders Ericsson, dr. Douglas Fields și dr. Robert Bjork, vechile convingeri despre talent s-au schimbat. În locul lor se pun bazele unei perspective noi în care talentul este determinat de combinația dintre exercițiul intensiv și motivație.

Cu toții avem talente dar nu prea știm cum să le dezvoltăm până la potențialul lor maxim.

Dar cum recunoaștem talentele noastre și pe ale celor apropiați nouă? Cum stimulăm talentul în primele sale stadii de dezvoltare? Cum obținem cele mai mari progrese în cel mai scurt timp? Cum alegem între mai multe strategii, instructori și metode?

Indiferent de talentul pe care vrem să-l dobândim, de la golf la învățarea unei limbi străine și de la cântatul la chitară la gestionarea unui startup, un lucru e sigur: ne-am născut cu dotările necesare ca să transformăm neîndemânarea începătorului în acțiuni rapide și fluente. Fiecare zi, fiecare antrenament constituie un pas către un viitor diferit.

Părinte sau profesor, copil sau antrenor, artist sau antreprenor — cu toții vrem să profităm la maximum de timpul și energia noastră. Iar când vine vorba despre dezvoltarea talentelor noastre, avem acum un mix de sfaturi prețioase care ne respectă timpul (încape într-un buzunar). Micul ghid al talentului se împarte în trei categorii de sfaturi:

  1. Pregătirea: idei de stimulare a motivației și de creare a unei amprente cerebrale a deprinderilor pe care vrem să le dobândim.
  2. Îmbunătățirea abilităților: metode și tehnici ca să facem cele mai mari progrese în cel mai scurt timp.
  3. Efortul susținut: strategii de depășire a fazelor de platou, de stimulare a motivației și de creare a unor obiceiuri care să ne asigure succesul pe termen lung.

Iată un pont, chiar de la autor:

Ce e nou la Publica? Publicat la 20 septembrie 2019

Sus versus Jos și comportamentul uman

By | Ce e nou la Publica?

Uită-te în jos. Ce vezi? Mâinile tale, biroul tău, podeaua, poate o ceașcă de cafea, un laptop ori un ziar. Ce au ele în comun? Acestea sunt lucruri pe care le poți atinge. Ceea ce vezi când te uiți în jos sunt lucruri care îți sunt la îndemână, lucruri pe care le poți controla chiar acum, lucruri pe care le poți mișca și manipula fără planificare, efort sau gândire. Fie că este rezultatul muncii tale, al generozității altora sau pur și simplu al întâmplării, o bună parte din ce vezi jos îți aparține. Sunt lucruri aflate în posesia ta.

Acum uită-te în sus. Ce vezi? Tavanul, probabil tablouri pe un perete sau lucruri aflate dincolo de fereastră: copaci, case, clădiri, nori pe cer – orice se află în depărtare. Ce au ele în comun? Pentru a ajunge la ele, trebuie să-ți faci un plan, să gândești, să calculezi. Chiar dacă nu sunt prea departe, tot e nevoie de un efort coordonat pentru a ajunge la ele. Spre deosebire de ce vezi când te uiți în jos, tărâmul de sus cuprinde lucruri pe care le poți obține printr-un efort de gândire și prin muncă.

Este la fel de simplu precum sună. Însă pentru creier această distincție marchează două moduri de gândire total diferite: două maniere complet diferite de a aborda lumea. În creierul nostru, lumea de jos este controlată de o mână de substanțe chimice – neurotransmițători – care ne permit să cunoaștem satisfacția și să ne bucurăm de tot ce avem în clipa de față. Dar, când ne îndreptăm atenția spre lumea de sus, creierul nostru se bazează pe o substanță chimică diferită – pe o singură moleculă –, care nu numai că ne permite să trecem dincolo de tărâmul lucrurilor ce ne sunt la îndemână, dar ne și motivează să urmăm, să controlăm și să posedăm lumea la care nu avem un acces imediat. Ne face să căutăm acele lucruri care se află departe de noi – atât lucruri fizice, cât și lucruri pe care nu le putem vedea, cum ar fi cunoașterea, iubirea, puterea. Fie că este vorba de a ne întinde peste masă după solniță, de a zbura până la Lună într-o navetă spațială sau de a ne închina unui zeu aflat dincolo de spațiu și timp, această substanță chimică ne oferă control asupra oricărei distanțe, geografică sau intelectuală.

Acele substanțe chimice joase – haide să le numim Aici & Acum-uri – ne permit să experimentăm ce avem în fața noastră. Ne fac să savurăm și să ne bucurăm sau probabil să ne luptăm ori să fugim, chiar acum. Substanța chimică înaltă este diferită. Ne face să ne dorim ceea ce nu avem încă și ne dă ghes să căutăm lucruri noi. Ne răsplătește când ne lăsăm în voia ei și ne face să suferim de fiecare dată când ne împotrivim ei. Este o sursă de creativitate și, la capătul celălalt al spectrului, de nebunie; este cheia pentru dependență și calea către recuperare; este fărâma de biologie care îl face pe directorul ambițios să sacrifice totul de dragul succesului; pe actorii și antreprenorii de succes, să continue să trudească multă vreme după ce au obținut toți banii și toată faima la care au visat vreodată; și pe soțul mulțumit sau soția mulțumită să riște totul pentru fiorul produs de altcineva. Este sursa acelei pasiuni irefutabile care îi determină pe oamenii de știință să caute răspunsuri și pe filosofi, să identifice ordinea, rațiunea și sensul.

Ea ne face să ne îndreptăm privirea către cer pentru a găsi izbăvirea și pe Dumnezeu; este motivul pentru care raiul este sus și pământul este jos. Este combustibil pentru motorul visurilor noastre; este sursa disperării noastre când eșuăm. Este explicația căutărilor și reușitelor noastre, a descoperirilor și prosperității noastre.
Și este motivul pentru care fericirea noastră nu este niciodată de durată.

Pentru creierul nostru, această moleculă unică este dispozitivul multifuncțional fundamental, care ne împinge, prin mii de procese neurochimice, dincolo de plăcerea simplă de a fi, către un univers al posibilităților care se înfățișează în imaginația noastră. Mamiferele, reptilele, păsările, peștii, toate au această substanță chimică în interiorul creierului lor, dar nicio creatură nu o posedă într-o măsură mai mare decât ființa umană. Este o binecuvântare și un blestem, o motivație și o răsplată. Este alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen și un singur atom de azot, însă rezultatul este complex. Aceasta este dopamina și ea ne spune, nici mai mult, nici mai puțin decât povestea comportamentului uman.

Și, dacă vrei, poți să o simți chiar acum, să-i oferi controlul.

Ridică privirea.

Textul de mai sus este un fragment din introducerea cărții Dopamina. Despre cum o singură moleculă din creierul nostru controlează iubirea, sexul și creativitatea – și va hotărî soarta omenirii de Daniel Lieberman și Michael Long.

Ce e nou la Publica? 2 iulie 2019 iulie 3rd, 2019

Ce cărți pregătim pentru a doua jumătate a anului 2019

By | Ce e nou la Publica?

Titlurile pe care le vom propune pentru lecturare în lunile de vară: biografia tenismanei Kim Clijsters, biografia lui Einstein semnată de Walter Isaacson, o carte despre mini-obiceiuri și una despre performanță din perspectiva neuroștiinței, de la Steven Pinker și Michael Pollan câte o carte despre natura umană, Orhideea și păpădia – o carte despre personalitățile copiilor și educația pe care o alegem pentru ei, o carte despre cum să nu avem locuri de muncă haotice, iar de la Mark Miodovnik o nouă carte, cum altfel decât interesantă, în Co-lecția de știință.

Toamna o vom începe în forță cu ediția în limba română a longseller-ului semnat de profesorul Steve Peters: Paradoxul cimpanzeului.

După perioada concediilor, cărțile Digital MinimalismDream Teams și Measure What Matters ne vor ajuta să ne regăsim productivitatea, motivația și focusul. Iar serile le putem petrece alături de Sir David Attenborough și aventurile sale din sălbăticie.

Evan Ratliff e, printre altele, autorul extraordinarei cărți The Mastermind și gazdă, alături de Max Linsky și Aaron Lammer, a podcastului Longform (care intervievează autori de nonficțiune). Ratliff e fondatorul The Atavist Magazine și un jurnalist extrem de apreciat – a colaborat cu Wired, The New Yorker, National Geographic. Este editor fondator al Pop-Up Magazine, cel mai de success eveniment jurnalistic care se desfășoară live. IAR în luna octombrie veți avea ocazia nu doar să-i citiți cea mai recentă carte, ci să îl și cunoașteți, pentru că e unul dintre vorbitorii The Power of Storytelling 2019!

Luna noiembrie ne prinde cu pregătirile pentru #Gaudeamus2019, și, dacă totul decurge conform planului, vă vom aștepta la stand, printre alte noutăți bune, cu Algebra of Happiness – noua carte a lui Scott Galloway,  Loonshots – una dintre cărțile cele mai apreciate ale anului de față, semnată de Safi Bahcall, precum și cartea fondatorului ONG-ului charity: waterThirst.

Alte cărți pe care le supunem atenției la finalul anului:

  • noua biografie a lui Roger Federer 🎾
  • Bad Blood – cartea care a șocat o lume întreagă, semnată de jurnalistul care a investigat și descoperit adevărata poveste a start-up-ului biotech Theranos. Cartea e bestseller New York Times, a fost numită The McKinsey Business Book of the Year și una dintre cele mai bune cărți ale anului de către NPR, The New York Times Book Review, Time, Wall Street Journal, Washington Post.
  • în Co-lecția de știință dr. Mai Thi Nguyen-Kim ne va convinge cât de cool e știința în general și chimia, în special 🧪
  • de la Clayton Christensen o carte care ar trebui să fie pe lista de lectură a inovatorilor secolului 21: Prosperity Paradox.
  • de la autorii Cum funcționează Google avem Trillion Dollar Coach, povestea lui Bill Campbell, cel care a influențat pe cei mai de succes antreprenori vizionari din Silicon Valley.

Și, desigur, noua carte semnată de Malcolm Gladwell: Talking to Strangers. Malcolm va veni la anul pentru prima dată în România, la Brand Minds 2020!

Mai multe detalii despre apariția exactă a cărților în board-ul Pinterest: În curând la Publica.

 

Ce e nou la Publica? 21 iunie 2019 iunie 23rd, 2019

Ce cărți pregătim pentru prima jumătate a anului 2019

By | Ce e nou la Publica?

Uitându-ne peste planul editorial, anul acesta se anunță unul plin, cu titluri de nonficțiune așteptate cu sufletul la gură: Educated de Tara Westover, cele mai recente cărți ale lui David Sedaris, Michael Pollan, Steven Johnson și Seth Godin.

Alături de mai multe cărți care ne vor ajuta în activitatea de zi cu zi, vom avea ocazia să ne îmbunătățim cunoștințele din afara ariilor noastre de expertiză citind excelentele titluri din co-lecția de știință.

După ce, începând de anul trecut, Sapolsky se poate citi și în limba română, anul acesta ne focusăm atenția pe apreciatele cărți semnate de Steven Pinker (Better Angels of Our Nature) și de profesorul Steve Peters (The Chimp Paradox).

Adolescenții vor avea ocazia să citească în primele luni ale anului trei bestselleruri adaptate pentru tinerii cititori: biografia creatorului Nike — Shoe Dog, biografia lui Elon Musk și Cum am ajuns aici — excelenta carte semnată de Steven Johnson. Părinții vor avea parte de două titluri care să-i ajute să-și înțeleagă mai bine copiii: Inventing Ourselves și The Orchid and the Dandelion.

Seria Victoria Books va primi biografia cântărețului Robbie Williams, a tenismanilor Kim Clijsters și Juan Martin Del Potro, biografia lui Stephen Hendry și cea a regretatului și talentatului actor Robin Williams.

Mai jos găsiți o planificare lunară; pot exista posibile modificări și surprize. Pentru detalii puteți urmări contul editurii de Pinterest sau să vă abonați la newsletterul nostru.

În perioada imediat următoare așteptăm din tipar două biografii de antreprenori adaptate pentru tinerii cititori, o emoționantă carte de la Leslie Jamison în seria Narator, o carte despre specificul gândirii adolescenților și Aroused de Randi Hutter Epstein.

În luna martie: biografia lui Robin Williams, o carte care ne va ajuta să fim mult mai organizați cu ideile și proiectele noastre — The Bullet Journal Method, The Disappearing Spoon de Sam Kean în Co-lecția de știință și Cum am ajuns aici de Steven Johnson în seria Youngster.

Aprilie vine cu câteva titluri interesante: Natural born learners — despre cum să ne menținem viu interesul de-a lungul vieții, The Violonist Thumb, a doua carte de la Sam Kean în Co-lecția de știință, amuzanta Gil Sims cu Why Mummy Drinks, biografiile tenismanilor Kim Clijsters și Del Potro.

Luna mai aduce câteva evenimente importante: BrandMinds + o lansare de carte în prezența autorului, astfel că în această perioadă vom avea cele mai noi titluri de la Seth Godin, Guy Kawasaki și Perils of perception de Bobby Duffy. Alte două cărți bune care vor sta pe birourile noastre sunt Measure what matters de John Doerr și The Molecule of More.

Iunie luăm în vacanță un Sedaris, biografia lui Hendry sau una dintre cărțile lui Pinker, Mark Miodivnik și The Chimp Paradox de Steve Peters.

Să fie un început de an cu lecturi care să ne inspire!

Ce e nou la Publica? 16 ianuarie 2019 ianuarie 17th, 2019

Jolabokaflod și o carte cadou

By | Ce e nou la Publica?, Evenimente

Acum doi ani am publicat prima carte despre hygge din România. Acum un an a fost timpul pentru introducerea în stilul de viață suedez: lagom. Anul acesta e timpul pentru Jolabokaflod și tradiția islandezilor de a oferi o carte cadou după cina din ajunul Crăciunului: imediat după schimbul de cadouri, fiecare se așază cât mai confortabil posibil și, alături de o ciocolată caldă, urmează o noapte în care toți citesc – cu mic, cu mare.

Dacă îți place cum sună #Jolabokaflod, poți să duci mai departe, în stilul tău, această minunată tradiție nordică. Pe noi ne-a inspirat, astfel că pe parcursul acestei luni îți oferim posibilitatea de a da mai departe, cât mai multor oameni din jurul tău, o carte surprinzătoare.

Urmărește aici – până inainte de Crăciun – promoțiile și recomandările noastre de cadouri.

Am creat o categorie care adună sugestiile editorului Publica pentru cadouri – cărți care să trezească bucuria lecturii și să aducă un zâmbet pe fața cititorilor.

Promoția curentă:

În weeekendul 14-16 decembrie oferim câte o carte Publica (vineri), Narator (sâmbătă) și Victoria Books (duminică) pentru fiecare comandă înregistrată pe site-ul nostru.

Dacă plasezi orice comandă vineri, 14 Decembrie, primești automat din partea noastră cartea despre creativitate, ordine, dezordine și improvizație, semnată de profesorul de Economie de la Oxford – Tim Harford: Dezordonat.

Sâmbătă, 15 Decembrie, primești cadou cartea Umbre în vie. Nonficțiunea creativă de sub condeiul lui Maximillian Potter despre mica podgorie din Burgundia care produce cel mai rafinat și mai scump vin din lume e una de neuitat, plină de personaje fascinante și situații care te țin cu răsuflarea tăiată.

Pentru ziua de duminică, 16 Decembrie, cadoul este unul cald, de familie: Curcubeul apare și dispare. Viziunea asupra lumii a emblematicului jurnalist CNN Anderson Cooper contrastează cu idealismul și optimismul fără rezerve al mamei sale, artista Gloria Vanderbilt, dar modul în care își împărtășesc adevărurile e admirabil și emoționant.

Alte promoții ale acestei luni:


În perioada 5-6 decembrie, pentru oricare trei cărți adăugate în coșul de cumpărături, plătești doar două! Cartea cu prețul mai mic este cadou din partea noastră. Bine de știut: comenzile peste 130 lei beneficiază de transport gratuit.

#vaurma

Dăruiește cunoaștere.

Dăruiește idei noi.

Dăruiește evoluție.

Dăruiește cărți.

Ce e nou la Publica?Evenimente 5 decembrie 2018 aprilie 2nd, 2019