Angela a scris

Iancu Guda: De ce eșuează companiile?

Cunoașterea vine împreună cu responsabilitatea de a spune adevărul și de a schimba lucrurile în bine. În cei peste zece ani de experiență în managementul riscului de credit, acumulați la compania Coface, am întâlnit peste 1 000 de antreprenori din toate domeniile de activitate, am analizat declarațiile financiare pentru aproape 100 000 de companii care au intrat în insolvență, am susținut cursuri de finanțe corporative pentru aproximativ 1 000 de profesioniști din toate industriile și am fost invitat în calitate de lector, ca să susțin prelegeri privind mediul de afaceri din România, la aproape 100 de evenimente publice.

În urma acestor experiențe am constatat că greșelile făcute de firmele insolvente sunt destul de comune și că se repetă, inconștient sau conștient, și în prezent. De ce eșuează companiile? documentează cele mai comune zece greșeli ale companiilor care au intrat în insolvență în ultimii zece ani și propune o sută de soluții pentru evitarea sau depășirea acestora. Este o carte scrisă din practică și care prezintă deopotrivă studii de caz, dar și exemple de firme de succes, dar și companii care au intrat în incapacitate de plată.

Mediul de afaceri din România s‑a perfecționat în procesul distrugerii creative: întreruperea activității unei companii și transferul afacerii pe numele altei firme au devenit un sport național. Cifrele pentru perioada 2005–2016 o confirmă într‑un mod foarte obiectiv: aproximativ 200 000 de companii au intrat în insolvență și peste un milion de companii și‑au întrerupt activitatea (incluzând aici și restul formelor de întrerupere a activității: suspendare, dizolvare, radiere). Volumul este imens având în vedere că, la finalul lui 2016, doar 450 000 de companii erau active (înregistrau venituri). Aproximativ 40% dintre persoanele fizice care au deținut la un moment dat o afacere au fost afectate de acest fenomen, în timp ce 80% dintre companii au raportat cel puțin un client care a intrat în incapacitate de plată. Probabil că realizezi că te regăsești în cel puțin una dintre aceste categorii sau că lucrezi (ori ai lucrat) pentru o companie care a trecut prin această situație. Greșelile identificate sunt atât de natură cognitivă (erori de procesare a informației), cât și emoțională (cauzate de anumite stări emoționale sau de sentimente) sau… nu sunt greșeli, în sensul că starea de insolvență a companiei a fost indusă în mod intenționat de către managementul sau acționarul firmei respective. Această carte te va ajuta să faci deosebirea dintre aceste situații când analizezi o companie prin tehnicile propuse!

Winston Churchill spunea că „succesul este abilitatea de a trece de la un eșec la altul fără pierderea entuziasmului”. Gestionat cum trebuie, eșecul poate fi calea către succes, condimentul care dă savoare marilor realizări. Gary Cohn (președintele Goldman Sachs) explică într‑un interviu foarte pragmatic motivul pentru care eșecul poate fi secretul succesului:

Jurnalist: Care este secretul succesului dumneavoastră?
CEO: Două cuvinte.
Jurnalist: Și care sunt acestea?
CEO: Decizii corecte!
Jurnalist: Și cum ați ajuns să luați deciziile corecte?
CEO: Un cuvânt.
Jurnalist: Care este acela?
CEO: Experiență!
Jurnalist: Și cum ați dobândit experiență?
CEO: Două cuvinte.
Jurnalist: Și care sunt acestea?
CEO: Decizii greșite!

În același timp, unele greșeli pot fi fatale mai ales dacă sunt repetate sau dacă nu conduc la învățămintele corecte. Când eroarea este realizată prima dată, este o greșeală. A doua oară, aceasta este o opțiune! Se spune că viața este cel mai bun profesor, dar că aplică cele mai scumpe facturi. Într‑adevăr, studierea succeselor și a eșecurilor din mediul de afaceri este cea mai înțeleaptă și mai ieftină cale de a învăța. Aceasta este misiunea cărții De ce eșuează companiile? – de a transforma eșecul altora într‑o curbă a învățării!

Am scris această carte folosind un limbaj cât mai simplu și cu o adresabilitate largă, pentru a contribui la dezvoltarea sustenabilă a mediului de afaceri, pentru un viitor mai bun, pentru că, dacă nu știm istoria, greșelile din trecut se vor repeta. Munca mea de aproape zece ani, sintetizată într‑o carte practică și pragmatică, în slujba unui mediu de afaceri mai sănătos, pentru noi și pentru generațiile viitoare!

Mi‑am ghidat întreaga activitate didactică după îndrumările lui Confucius (cel mai mare filosof și lider spiritual al chinezilor): aud și uit. Văd și îmi aduc aminte. Fac și înțeleg. Cartea este structurată pe cele trei etape de învățare: citești (înțelegând cele zece greșeli cu ajutorul glosarului tehnic, precum și modul în care pot fi corectate sau evitate acestea folosind cele o sută de soluții), vezi (prin exemplele practice de companii de succes versus firme care au intrat în incapacitate de plată din cauza greșelilor respective) și faci (prin studiile de caz propuse și rezolvate la finalul fiecărui capitol).

Iată cele 10 motive care m‑au determinat să scriu această carte:

  1. Pentru că fenomenul insolvenței este generalizat, afectând foarte multe companii, creditori și antreprenori. Procedura de insolvență trebuie să fie activată în situații excepționale și frecvența acesteia în mediul de afaceri trebuie să fie foarte redusă!
  2. Pentru că greșelile realizate de companiile care au intrat în insolvență în ultimii zece ani sunt repetate de majoritatea companiilor care astăzi intră în incapacitate de plată. Trebuie să învățăm din greșelile altora, pentru a nu le repeta!
  3. Pentru că nivelul educației financiare din România este foarte scăzut și mulți antreprenori încearcă să‑ș‑și conducă afacerile după ureche. Trebuie să contribuim la creșterea nivelului educației financiare și antreprenoriale din România!
  4. Pentru că spiritul antreprenorial autohton este foarte modest, România înregistrând un număr foarte scăzut al companiilor active la fiecare o mie de locuitori. De asemenea, în contextul accentuării fenomenului polarizării, companiile mari s‑au dezvoltat, în timp ce firmele mici și‑au restrâns activitatea. Trebuie să contribuim la creșterea păturii de mijloc din mediul de afaceri, prin încurajarea și dezvoltarea antreprenoriatului autohton!
  5. Pentru că jumătate dintre companiile nou‑înființate din România își întrerup activitatea în maximum cinci ani de la momentul înregistrării și durata medie de viață a unei companii autohtone este de numai 10 ani. Trebuie să contribuim la creșterea ratei de supraviețuire a firmelor nou înființate, precum și la extinderea duratei de viață a companiilor!
  6. Pentru că mediul de afaceri autohton este vulnerabil în contextul creșterii riscului sistemic și al predictibilității fiscale reduse. Este foarte important ca antreprenorii să fie conștienți de aceste riscuri când își planifică dezvoltarea propriei afaceri!
  7. Pentru că am încredere în potențialul mediului de afaceri autohton, în capacitatea acestuia de inovare și de creștere a competitivității. Încrederea dă încredere!
  8. Pentru că am avut și am acces la informație și cred că acest privilegiu vine împreună cu responsabilitatea de a transmite adevărul mai departe, într‑un mod cât mai obiectiv, simplu și corect!
  9. Pentru că am încrederea că această carte poate contribui la un mediu de afaceri mai sănătos, la un viitor mai bun pentru noi și pentru generațiile viitoare!
  10. Pentru că această carte poate dărui viață, la propriu (având în vedere cauza nobilă pe care o susțin prin vânzarea acestei cărți) și la figurat (având în vedere cele o sută de soluții care pot ajuta mii de companii să evite greșelile firmelor insolvente).

Cred că fiecare dintre noi a primit mai mulți talanți, prin darurile cu care a fost înzestrat la naștere de către Dumnezeu. Consider că sunt un norocos, deoarece am fost luminat să‑mi descopăr unul dintre talanți: pasiunea pentru finanțe corporative. Pentru mine, cea mai mare satisfacție este posibilitatea de a șlefui și de a înmulți talantul descoperit, prin muncă și pasiune, în folosul și binele societății. De aceea am hotărât ca 10% din prețul acestei cărți să fie donat pentru construirea primului spital de oncologie și radioterapie pediatrică din România. Acest proiect este inițiat și dezvoltat de Asociația „Dăruiește viață”, despre care poți afla mai multe informații din platforma lor de strângeri de fonduri www.bursadefericire.ro. Vreau ca peste ani să spun: am ajutat la construirea unui spital!

 

Când să renunți și când să perseverezi

Seth Godin a scris optsprezece bestselleruri internaționale, cărți care au transformat felul în care oamenii privesc marketingul, leadershipul, schimbarea și modul în care se răspândesc ideile. Este unul dintre primii antreprenori online (a scris o carte despre ), iar cel mai recent proiect online al său este workshopul online altMBA. Scrie zilnic articole pline de inspirație pe blogul lui, cotat ca fiind cel mai bun blog de marketing și unul dintre cele mai bune 100 bloguri din lume.

Partea cea mai tare e că anul acesta, în 11 mai, Seth Godin este unul dintre invitații conferinței Brand Minds de la București!

Hopul, cea mai recentă carte a lui tradusă în limba română, face parte din seria cărților de buzunar Publica Pocket.

Fiecare proiect nou, loc de muncă, hobby sau companie încep prin a fi foarte interesante, dar, la un moment dat, ceva nu mai funcționează bine. Apare un obstacol temporar, un Hop. Sau poate că apare o fundătură, un impas fără ieșire.

Toată lumea știe că drumul spre succes include multă muncă, dedicație, poate puțin noroc. Dar care ar fi cheia succesului, în special atunci când dai de greu? Seth Godin răspunde: adevărații câștigători sunt cei care știu când să renunțe și când să persevereze. Știu să renunțe repede, des și fără remușcări, până când ajung la un nou Hop, Hopul care trebuie depășit.

Indiferent dacă ești stagiar sau CEO, această cărticică te va ajuta să afli dacă te afli într-un Hop care merită timpul, efortul și talentul pe care le consumi.

Seth Godin:

„Nu renunța niciodată” este un sfat extraordinar de prost. Aproape la fel de prost ca „O, ce amuzantă e gluma asta porcoasă. Să i‑o spunem profesorului!”

Nu renunța niciodată? Să nu renunți niciodată să uzi patul? Sau la slujba pe care o aveai la Burger King, când erai în liceu? Să nu renunți să vinzi un produs care nu mai este folosit acum?

De fapt, renunțarea ca strategie pe termen scurt este o idee proastă. Renunțarea pe termen lung este o idee excelentă. Cred că persoanele care îți dau acest sfat vor să zică, de fapt: „Nu renunța niciodată la lucrurile care au un potențial major pe termen lung, doar pentru că nu faci față stresului pe moment”. Acesta este un sfat bun.

De asemenea, adaptarea este o alternativă dezastruoasă la renunțare. Adaptarea este ceea ce fac oamenii atunci când încearcă să reziste. Se adaptează la un loc de muncă prost sau la o sarcină dificilă.

Problema cu adaptarea este că aceasta nu conduce niciodată la performanțe excepționale. Munca mediocră este rareori rezultatul lipsei de talent și adeseori este cauzată de o Fundătură. Adaptarea nu face altceva decât să‑ți irosească timpul și energia. Dacă tot ce poți face este să te adaptezi, ar fi mai bine să renunți. Renunțarea este mai bună decât adaptarea deoarece îți eliberează programul pentru a putea excela la altceva.

O carte cât un curs de antreprenoriat

Carmen Dimitruc este profesionist în comunicare și ne povestește mai jos despre cartea pe care a tradus-o recent: Oare o să zboare? de Pat Flynn.

Cred cu tărie că în fiecare dintre noi se găsește un antreprenor potențial.

O persoană cu multe idei, cu planuri și visuri, care privește și citește cu jind poveștile de succes ale altora, dar care are… anumite probleme de implementare, ca să spunem așa. Prea puțini dintre antreprenorii-visători care se ascund” în fiecare dintre noi ajung să își și pună ideile în practică. Iar de cele mai multe ori, nu ideile sunt problema, ci ei înșiși. Și teama lor de eșec.

Deși facultățile de profil economic sunt, în continuare, foarte căutate de absolvenții de liceu, n-aș putea spune cu precizie că la terminarea facultății eram capabilă să mă apuc de antreprenoriat. Nu țin minte nici să fi fost capabilă să mă cunosc pe deplin, să știu ce pot să fac sau ce mă pasionează. Acestea sunt lucruri pe care le-am descoperit mai târziu, prin experiență și multe teste, unele picate cu brio. Am sentimentul că lucrurile stau la fel și pentru alții.

De aceea, recunosc că mi-ar fi plăcut să îl citesc (și traduc) pe Pat Flynn la 20 de ani. Pentru că Oare o să zboare? este exact acel manual de antreprenoriat și curaj de care avem nevoie ca să ne depășim statutul de visător și să ne rezolvăm problemele cu implementarea de care vorbeam mai sus.

Oare o să zboare? este o carte specială. Este și manual și caiet de teme pentru acasă. Are și rol terapeutic și de încurajare. Îți dă senzația că lucrezi și testezi lucruri în același timp cu profesorul de curs, că poți greși, te poți răzgândi, dar că există întotdeauna o altă șansă de a învăța din eșec și a o lua de la capăt.

Pat Flynn, el însuși o persoană care a avut nu o dată ocazia de a învăța din propriile eșecuri, nu este genul de autor distant, care îți oferă o poveste romanțată a propriului său succes, în timp ce îți explică el cum stau de fapt lucrurile. Nu. Este tipul de autor imersat în ceea ce scrie, pe care ți-l imaginezi suflecându-și mânecile pentru a face împreună experimentele și exercițiile pe care ți le propune. Iar cartea este plină de exerciții de imaginație, de teste, și trebuie citită cu creionul și hârtia alături.

Vă recomand să o faceți. Să vă luați ideile, să le priviți din diferite unghiuri, sa vedeți cât de mult i se potrivesc persoanei care sunteți astăzi, dar și celei care vreți să deveniți. Nu va fi ușor să vă priviți atent în oglindă, să renunțați la unele visuri, să o luați de la capăt cu altele, însă per ansamblu, veți fi mult mai câștigați, chiar dacă nu veți deveni antreprenori chiar de mâine.

Cel mai important lucru pe care mi se pare că ni-l oferă Oare o să zboare?, dincolo de ocazia unei lecturi de duminică, este curajul. Curajul de a avea idei, de a le testa, de a le pune în practică. Iar acest lucru mi se pare neprețuit.

Vă invit așadar în sala de curs, alături de Pat și vă doresc cât mai multe idei testate și… spor la teme! Va fi distractiv.

Lectură plăcută!

Cele două tipuri de popularitate

Dorinţa de a fi popular este o experienţă umană fundamentală. Indiferent că este un produs derivat de dezvoltare a instinctelor de turmă ale strămoşilor noştri, reflectat acum în sensibilitatea socială a ADN-ului nostru, o funcţie a amintirilor din adolescenţă care s-au transformat într-un şablon pentru toate interacţiunile noastre sociale ulterioare sau o rădăcină a schemei noastre psihologice colective, toţi avem în comun dorinţa universală de a fi priviţi în mod pozitiv de către ceilalţi.

Societatea noastră a devenit obsedată de statut – faima, puterea, averea, celebritatea, multe aprecieri pe social media – încât e ușor să credem că dacă am fi populari, am avea o viaţă mai frumoasă. Dacă am fi doar un pic mai populari, am avea mai mult succes, am fi mai bogaţi, mai încrezători, mai puţin stresaţi. Dacă toţi ceilalţi ne-ar admira, am simţi şi noi la fel despre noi înşine. Popularitatea este egală cu fericirea, cel puţin în mintea noastră.

Profesorul de psihologie și neuroștiinţe certificat în psihologia clinică a copilului și adolescentului, Mitch Prinstein, a surprins o lume întreagă când a lansat cartea Popular în care descrie cele două tipuri de popularitate, precum și beneficiile și capcanele lor: statutul (dacă o persoană este foarte cunoscută într-un anumit cerc, imitată de admiratori şi capabilă să obţină tot ce vrea de la ceilalţi), și atractivitatea (aceasta îi caracterizează pe cei despre care simţim instinctiv că putem fi apropiaţi, în care avem încredere şi pe oamenii care ne fac fericiţi atunci când ne petrecem timpul alături de ei) sunt cele 2 tipuri de popularitate care nu sunt relevante doar la liceu – ele aflându-se în centrul ierarhiei sociale a adulţilor.

Iată un interviu cu autorul pentru o emisiune radio despre cele două tipuri de popularitate și efectele lor în viețile noastre:

Cartea Popular examinează modurile în care popularitatea ne afectează propriu-zis în prezent – chiar şi când nu ne dăm seama de asta. Mulți continuăm să ne retrăim adolescența şi la maturitate, repetând un tipar de experienţe interpersonale care a început odată cu preocupările legate de popularitate, cu ani în urmă. Prea des se întâmplă ca persoanele care nu au fost populare să continue să se simtă respinse pe tot parcursul vieţii, acasă, la serviciu şi chiar de către cei dragi. Şi cei care au fost populari riscă să repete aceleaşi tipare care poate că au funcţionat când erau mai tineri, dar care nu îi mai fac fericiţi.

Într-o lume în care se promovează atât de mult statutul, iar hărţuirea şi ostracizarea au devenit preocupări serioase de sănătate publică, este esenţial ca părinţii şi profesorii să înţeleagă ce tip de copii vor deveni agresori, cine prezintă cea mai mare probabilitate să devină victimă şi ce spun rezultatele cercetărilor despre cum este mai bine să ne educăm copiii în ziua de azi.

Cu cât înţelegem mai multe despre popularitate şi despre cum ne afectează ea de-a lungul vieţii, cu atât creşte probabilitatea să întrerupem ciclul experienţelor interpersonale iniţiate în anii de şcoală. Şi cu atât mai mari sunt şansele să avem relaţii profunde, satisfăcătoare şi rodnice în prezent. Și poate un viitor mai lung pe acest pământ.

12345