Ne trezim între ele, ca în mijlocul unui uragan. Vuiesc în jurul nostru, ne răvășesc, ne țin sub apă și ne taie răsuflarea. Pot să ne ridice de jos, să ne poarte și să ne facă să zburăm. Sentimentele ne însoțesc în momentele agitate ale vieții, însă sunt alături de noi și în zilele cele mai liniștite. Uneori neobservate, ca aerul pe care îl respirăm. Dar sentimentele sunt primele pe care le percepem când ne trezim și ultimele pe care le simțim înainte să adormim. Pofta de mâncare, dorința de mișcare, cheful de sex. Bucuria pe care ne‐o aduc familia, muzica sau o idee grozavă. Teama care ne face să fim prudenți când traversăm strada și supărarea pe care ni le provoacă nedreptatea, șansele ratate sau metroul. Durerea surdă pe care o simțim în burtă când pierdem pe cineva drag. Neliniștea care ne încețoșează rațiunea înaintea primei întâlniri. La fiecare întâmplare, la fiecare gând, la fiecare decizie sunt părtașe și sentimentele. Fără ele nu am putea să facem nimic!

Dar ce sunt sentimentele? Cum, când și de ce apar? Și putem oare să le influențăm? Nimic nu este mai fascinant pentru mine decât acest tip de întrebări. Întrebări despre minunile făcute fără încetare, uneori pe nesimțite, de adunătura noastră de celule, uneori mai mare, uneori mai mică, numită corp. Fiind specialistă în medicină, îmi place să merg până la capăt pe urmele acestor minuni de zi cu zi. Cum funcționează amintirile? Inima poate cu adevărat să se frângă? De ce fericirea este sănătoasă? Cercetez ce se află în spatele acestor lucruri și sunt de fiecare dată atât de entuziasmată de ce mi se deschide înainte, încât aș vrea să împărtășesc cele aflate cu toată lumea.

Din prima clipă am pornit nu doar în explorarea fascinantă a științei, ci și într‐o călătorie inițiatică spre mine însămi. Am început deodată să înțeleg ce se întâmplă în mine în anumite situații; ce implică să fii nervos sau nerăbdător. De ce „doare” când cineva mă dezamăgește sau când îmi este dor de cineva. De ce apropierea de alți oameni este un asemenea izvor incredibil de putere. Și în același timp mi s‐a lămurit de ce se poartă mulți dintre noi cum se poartă. Fiecare taină a creierului nostru pe care am vrut să o deslușesc prin studiu mi‐a dezvăluit noi fațete ale noastre ca persoane și mi‐a provocat reflecții care mi‐au influențat pe termen lung viziunea asupra vieții și asupra modului în care o stăpânim.

Trebuie spus că sentimentele sunt un domeniu de studiu incredibil de complicat. În privința funcției lor există un consens aproape general: ne asigură supraviețuirea, îndemnându‐ne să facem ce e bine pentru noi – adică propice organismului – și arătându‐ne ce ar trebui să evităm, pentru că ne‐ar putea face rău. Sentimentele sunt puterea și slăbiciunile noastre, motorul și asigurarea de viață.

Dar caracterul lor subiectiv și existența lor volatilă, ascunsă în adâncul nostru, fac ca studiul lor să fie o adevărată provocare. Știința încearcă să‐și facă sarcina mai ușoară, făcând diferența între sentimente și emoții. Însă și aici se vede imediat cât de complexă este problema: în ciuda unor eforturi de zeci de ani, nu s‐a reușit până acum să se ajungă la o definiție consensuală a celor două noțiuni. O definiție (provizorie) de lucru acceptată de mulți cercetători ar fi:

  • Termenul emoție se referă la totalitatea proceselor biologice care au loc ca răspuns nemijlocit la o experiență din corpul nostru: activarea sistemului nervos autonom, punerea în mișcare a hormonilor, schimbarea expresiei feței și cenzurarea anumitor reacții.
  • Termenul sentiment descrie, pe de altă parte, trăirea subiectivă a acestor procese corporale. Este experiența personală a emoției, pentru care este decisivă și aprecierea situației. Astfel, percepem agitația și palpitațiile la apariția unui dușman ca teamă și o luăm la fugă, în timp ce aceleași procese fiziologice declanșează în noi un alt sentiment (și, e de sperat, și altă reacție), când tocmai se apropie de noi cel de care suntem îndrăgostiți.

Așadar, sentimentele celorlalți ne rămân ascunse, dacă nu cumva cei care le trăiesc nu ne povestesc despre ele. În schimb, emoțiile pot fi măsurate – cel puțin manifestările lor biologice.

[…]

Cu ajutorul cunoștințelor despre emoții, putem într‐adevăr să schimbăm modul în care gândim și simțim. Putem să reducem temerile și stresul, să hrănim dragostea și legăturile, să potențăm la maximum bucuria și fericirea.

Creierul nostru este o structură dinamică pe care o putem antrena și forma (nu că‐i incredibil?) – cu efecte de durată asupra vieții, a experienței, a sănătății.

Haideți cu mine în călătorie și lăsați‐vă duși de uragan!

Dr. med. Julia Fischer în introducerea celei mai recente cărți din Co-lecția de știință: Medicina sentimentelor.