Simon Sinek: de ce am scris Jocul infinit

De‐a lungul istoriei omenirii, am văzut de atâtea ori beneficiile gândirii infinite. Nașterea marilor civilizații, progresele științei și ale medicinei și explorarea spațiului cosmic, toate au avut loc deoarece grupuri mari de oameni, uniți într‐o cauză comună, au ales să colaboreze fără să aibă în vedere un final clar definit. De exemplu, dacă o rachetă s‐a prăbușit în drumul ei către stele, am descoperit ce a mers prost și am încercat din nou… și din nou… și din nou. Și, chiar și după ce am reușit, am mers mai departe. Am făcut aceste lucruri nu datorită promisiunii că vom primi un bonus la sfârșit de an; am făcut aceste lucruri pentru că am simțit că astfel ne aduceam contribuția la ceva mai presus de noi înșine, ceva cu o valoare care avea să dureze cu mult dincolo de viețile noastre.

Cu toate beneficiile sale, nu este ușor să acționezi având în minte o perspectivă pe termen lung, infinită. E nevoie de un real efort. Ca ființe umane, suntem înclinați în mod natural să găsim soluții imediate pentru situațiile neplăcute și să preferăm victoriile rapide care ne îndeplinesc ambițiile. Tindem să privim lumea în termeni de succese și eșecuri, învingători și învinși. Uneori, această mentalitate orientată implicit pe câștig sau pierdere poate funcționa pe termen scurt; însă, ca strategie operațională pentru companii și organizații, poate avea consecințe dezastruoase pe termen mai lung.

Rezultatele acestei mentalități implicite sunt cât se poate de familiare: runde anuale de concedieri colective pentru a se respecta niște proiecții financiare arbitrare, medii de lucru extrem de agresive, slugărnicie față de acționari în detrimentul nevoilor angajaților și ale clienților, practici de afaceri necinstite și lipsite de etică, recompensarea angajaților toxici, dar foarte performanți, trecând cu vederea daunele pe care aceștia le provoacă restului echipei, și recompensarea liderilor care par să fie mult mai preocupați de ei înșiși decât de cei pe care îi conduc. Toate acestea contribuie la declinul loialității și al implicării și la creșterea nesiguranței și a anxietății pe care mulți dintre noi le simțim în aceste vremuri. Această abordare impersonală și tranzacțională a afacerilor pare să se fi accelerat în urma Revoluției Industriale și pare să se accelereze și mai mult în epoca noastră digitală. Într‐adevăr, se pare că întregul mod în care înțelegem comerțul și capitalismul a căzut pradă gândirii finite, pe termen scurt.

Din păcate, deși mulți dintre noi ne lamentăm pe seama actualei stări de fapt, se pare că dorința pieței de a menține statu‐quoul este mai puternică decât impulsul de a‐l schimba. Când facem afirmații precum „oamenii sunt mai importanți decât profitul”, de multe ori întâmpinăm rezistență. Mulți dintre cei care controlează sistemul din prezent, mulți dintre liderii actuali, ne spun că suntem naivi și că nu înțelegem „realitatea” funcționării afacerilor. Drept rezultat, prea mulți dintre noi dăm înapoi. Ne resemnăm să ne trezim dimineața cu groaza de a merge la serviciu, să nu ne simțim în siguranță când suntem acolo și să ne chinuim să găsim împlinirea în viețile noastre. Atât de mult, încât căutarea acelui echilibru iluzoriu muncă‐viață personală a devenit o întreagă industrie în sine. Asta mă face să mă întreb: oare avem și o altă opțiune viabilă?

Este complet plauzibil faptul că poate, doar poate, „realitatea” despre care ne tot vorbesc cinicii nu trebuie să fie așa. Poate că sistemul nostru actual de a face afaceri nu este „corect” sau nici măcar „cel mai bun”. Este doar sistemul cu care suntem obișnuiți, preferat și promovat de o minoritate, nu de majoritate. Dacă așa stau lucrurile, de fapt, atunci avem ocazia să promovăm o realitate diferită.

Stă cu totul în puterea noastră să construim o lume în care majoritatea dintre noi să ne trezim inspirați în fiecare dimineață, să ne simțim în siguranță la serviciu și să ne întoarcem acasă cu un sentiment de împlinire la finalul zilei. Genul de schimbare pentru care militez eu nu este ușoară. Dar este posibilă. Cu lideri buni – lideri excelenți –, această viziune poate prinde viață. Liderii excelenți sunt cei care gândesc dincolo de paradigma „termen scurt” versus „termen lung”. Ei sunt cei care știu că nu contează următorul trimestru sau următoarele alegeri; contează următoarea generație. Liderii excelenți își pregătesc organizațiile să reușească dincolo de durata vieții lor, iar, când se întâmplă acest lucru, beneficiile sunt extraordinare – pentru noi, pentru afacere și chiar pentru acționari.

Am scris această carte nu ca să‐i convertesc pe cei care apără statu‐quoul; am scris această carte ca să‐i mobilizez pe cei care sunt gata să pună sub semnul îndoielii acel statu‐quo și să creeze în locul lui o realitate mult mai favorabilă nevoii noastre profund omenești de a ne simți în siguranță, de a contribui la ceva mai important decât noi și de a ne susține familiile și pe noi înșine. O realitate care să funcționeze în interesul nostru cel mai înalt, ca indivizi, companii, comunități și ca specie.

Dacă noi credem într‐o lume în care ne putem simți inspirați, în siguranță și împliniți în fiecare zi, și dacă noi credem că liderii sunt aceia care pot acționa pe baza acestei viziuni, atunci este responsabilitatea noastră colectivă să‐i găsim, să‐i instruim și să‐i susținem pe cei care își iau angajamentul să conducă într‐un mod care, cel mai probabil, va aduce această viziune la viață. Iar unul dintre pașii pe care trebuie să‐i facem este să învățăm ce înseamnă să conduci în Jocul Infinit.