Am fost un bebeluș al naibii de urâțel. Odată venită pe lume, am făcut icter și am refuzat să mănânc și să beau. Părinții mei și‐au făcut multe griji și s‐au dat peste cap să mă îndoape, chiar și după ce m‐am înzdrăvenit. Am devenit un bebeluș gras. În plus, aveam o freză care amintea de un moșulică cu început de chelie. Firește că pentru părinții mei eram cel mai frumos copil din lume.
În calitate de chimistă mă simt deseori ca o mamă cu un copil urât, a cărui frumusețe o poate vedea doar ea. Pentru cei mai mulți chimia este dăunătoare, otrăvitoare, artificială. O materie școlară detestată, de care nu știi cum să scapi mai repede. Să‐i conving pe acești oameni că pruncul meu este frumos este o știință în sine.
În cel mai bun caz, oamenii habar nu au de chimie. Se uită la tine cu ochii mari și te întreabă, destul de pierduți: „Și ce poți face cu chimia asta?”
Uneori îmi vine să‐mi apuc interlocutorul de umeri, să‐l zgâlțâi și să urlu: „TOTUL!!! Chimia este totul!!!” De exemplu, mâncarea gustoasă reprezintă una dintre asociațiile pe care le‐am făcut de timpuriu cu chimia. Tatăl meu este și el chimist și un bucătar desăvârșit. El mi‐a explicat că toți chimiștii se pricep la gătit. Cine nu știe să gătească nu este un chimist bun. La 13 ani au început să mă intereseze cosmeticele, iar tata mi‐a povestit și despre ele. De exemplu, cum arată pigmenții, cum funcționează un spray de volum sau ce valoare a pH‐ului are o cremă de față. De când mă știu, chimia a fost parte din viața mea de zi cu zi.
De când studiez această știință nu pot să‐mi mai iau gândul de la ea. Fie că beau cafea, mă spăl pe dinți sau fac sport – nu mă gândesc decât la receptorii de adenozină, la fluoruri sau la enzimele metabolice. Când mă plimb sub razele soarelui, gândul îmi fuge la melanină și la vitamina D, când fierb tăiței, la creșterea punctului de fierbere și la polimeri naturali ca amidonul. Între timp mă descurc onorabil și la gătit. Altfel nu aș fi o chimistă bună.
Oamenii au păreri preconcepute nu doar despre chimie, ci și despre cei care se ocupă cu ea. Deseori mi‐e dat să aud că nu arăt ca o chimistă. Confirmarea teoriei Big Bangului a scos la lumină specia savanților și a făcut‐o frecventabilă, dar a adus cu sine și o mulțime de clișee, cum ar fi că domeniul științific și competențele sociale nu fac casă bună. Este doar una dintre multele prejudecăți cu care avem de luptat. Pentru mulți, oamenii de știință sunt ființe necunoscute, a căror viață se desfășoară în laboratoare sau între rafturile încărcate de cărți ale bibliotecilor. Nimeni nu știe cum arătăm, dacă avem pasiuni sau chiar prieteni. Să fie oare savanții niște simpli muritori? Mda, încă nu s‐a stabilit cu exactitate.
În timp ce îmi scriam lucrarea de doctorat, m‐am hotărât să dezvălui secretul nostru, al oamenilor de știință, prin intermediul canalului meu YouTube The Secret Life Of Scientists – Viața secretă a savanților. Mi‐am dorit ca filmulețele mele să dea o față științei. Am vrut să arăt nu doar că ea poate fi cool, dar și că oamenii de știință pot fi cool. Această misiune reprezintă un proiect de cercetare complicat la care lucrez și astăzi. Între timp, produc canalul YouTube maiLab și sunt moderatoare a emisiunii Quarks la WDR.
De ce m‐am hotărât să scriu și o carte? Pentru că vreau să dau frâu liber gândurilor mele. O să râzi, totul e chimie! este o invitație în universul meu de chimistă. În plus, îmi doresc ca ea să dezvăluie puțin din viața mea cotidiană ca jurnalistă de știință și vlogger pe YouTube. Mai presus de toate, îmi doresc ca, prin intermediul acestei cărți, să aveți ocazia să priviți chimia adânc în ochi și să vă lăsați cuprinși în mrejele ei. Dacă încrederea mea în umanitate și în curiozitatea ei nu mă înșală, atunci după lectura acestei cărți nu doar că veți realiza cum chimia înseamnă totul, dar poate veți recunoaște chiar că este o știință minunată.”
E timpul pentru mai mult spirit științific! Aceasta este misiunea chimistei și comunicatoarei din domeniul științelor, dr. Mai Thi Nguyen-Kim.
Spirit științific înseamnă să nu iei lucrurile ca pe ceva de la sine înțeles, ci să observi lumea, ca și cum ai vedea‐o pentru prima oară. Să cauți scânteia de magie din lucrurile pe care le știi deja.
Spirit științific înseamnă curiozitate nestăvilită, pe care nu o poate opri nici cea mai leneșă moleculă din lume.
Spiritul științific înseamnă bucuria complexității și respingerea răspunsurilor simple.
Cine descoperă chimia pentru sine și devine pasionat să înțeleagă implicațiile chimice, nu doar că‐și îmbogățește viața și cotidianul, dar va dezvolta la rândul său o pasiune pentru complexitate.
🔖 O carte recomandată călduros oricui.