Clayton Christensen a fost profesor Kim B. Clark la Harvard Business School, autor al douăsprezece cărți, câștigător al cinci premii McKinsey pentru cel mai bun articol din Harvard Business Review și cofondatorul a patru companii, printre care firma de consultanță în domeniul inovării Innosight și Christensen Institute for Disruptive Innovation.

A fost recunoscut în mod repetat drept unul dintre cei mai influenți gânditori din lume în domeniul afacerilor de Thinkers50, care a notat că „influența lui asupra lumii afacerilor este profundă”.

Este cunoscut ca fiind creatorul teoriei inovației disruptive care a inspirat mulți lideri din lumea întreagă, iar mesajul cărții Cum îți vei măsura viața? a atins inimile a milioane de cititori.

După o perioadă plină de probleme de sănătate, tenacitatea lui l-a readus în topul gânditorilor de business odată ce a pus lumina reflectoarelor pe decizia clientului și ce anume le rămâne de făcut inovatorilor — teorie detaliată în cartea În competiție cu norocul.

Ultima sa carte, Paradoxul prosperității, merge mai departe și se adresează celor care vor să schimbe prin tipul corect de inovație nu doar companii, ci și comunități și țări. Pornind de la observația că reducerea sărăciei nu este același lucru cu crearea prosperității, Clayton Christensen și colaboratorii lui, Efosa Ojomo și Karen Dillon, ne oferă o analiză riguroasă și exemple de bune practici despre tipul corect de inovație care poate să facă lumea mai bună și mai prosperă.

Identificarea oportunităților, investirea în inovațiile creatoare de piață (care, printre altele, creează slujbele care ajută o economie locală să crească) și executarea unei strategii „de atragere” pentru dezvoltare (în care instituțiile și infrastructura necesare sunt atrase într-o societate când noile piețe le solicită) sunt pașii pe care autorii îi propun comunităților și țărilor sărace pentru a-și depăși problemele.

Efosa Ojomo despre soluția propusă de autori în cartea Paradoxul prosperității:

Autorii definesc inovația ca fiind o schimbare a procesului prin care o organizație transformă capitalul, munca, materialele și informațiile în produse și servicii cu o valoare mai mare:

„Inovațiile creatoare de piață” transformă produsele și serviciile complexe și scumpe în produse simple și mai convenabile, făcându-le accesibile pentru un segment cu totul nou al populației într-o societate pe care o numim de „nonconsumatori”.

Fiecare economie este formată din consumatori și nonconsumatori. În economiile prospere, proporția consumatorilor, în cazul multor produse, o depășește, adesea, pe cea a nonconsumatorilor. Nonconsumatorii sunt oameni care se străduiesc să progreseze într-un fel sau altul, dar nu au reușit să o facă deoarece, istoric vorbind, soluțiile bune le-au fost inaccesibile. Aceasta nu înseamnă că nu există o soluție pe piață, ci că, deseori, nonconsumatorii nu își permit soluțiile existente sau că le lipsește timpul sau expertiza necesară pentru a utiliza cu succes produsul respectiv.

Inovațiile creatoare de piață pot porni motorul economic al unei țări. Inovațiile creatoare de piață care au succes au trei consecințe distincte. În primul rând, prin natura lor, creează locuri de muncă, întrucât tot mai mulți oameni sunt necesari pentru a produce, comercializa, distribui și vinde noile inovații. Slujbele sunt un factor esențial în evaluarea prosperității unei țări.

În al doilea rând, creează profituri de la o mare parte a populației, care sunt apoi adesea folosite pentru finanțarea majorității serviciilor publice ale societății, inclusiv educația, infrastructura, sănătatea etc.

Și, în al treilea rând, au potențialul de a schimba cultura întregii societăți. Multe țări prospere de astăzi au fost odinioară sărace, corupte și prost guvernate. Dar proliferarea inovațiilor a declanșat un proces care a ajutat la transformarea acestor economii. În Statele Unite, de exemplu, inovațiile creatoare de piață, precum mașina de cusut Singer, aparatele foto Eastman Kodak și Modelul T de la Ford (inovații despre care vom discuta detaliat mai târziu), au contribuit la dezvoltarea unei culturi a inovației care a schimbat în mod drastic societatea americană. Odată ce sunt create noi piețe care servesc nonconsumatorii, aceste piețe „atrag” alte componente necesare – infrastructură, educație, instituții și chiar o schimbare a culturii – pentru a asigura supraviețuirea pieței, după cum vom explica în detaliu pe parcursul acestei cărți. În felul acesta, traiectoria unei societăți poate începe să se schimbe.

Pentru ca națiunile să susțină prosperitatea pe termen lung, în cele din urmă au nevoie de guverne bune care încurajează și susțin o cultură a inovației. Inovatorii creatori de piață pot aprinde focul, iar guvernele pot întreține flacăra. Înțelegând modul în care inovațiile creatoare de piață pot aprinde și cataliza buna guvernare, putem ajuta la crearea prosperității durabile pe termen lung.

Mulțumim pentru inspirație, Clayton Christensen!