E nebunie la birou. Dar e cazul să nu mai fie.

De câte ori n-ai auzit pe cineva spunând „E nebunie la birou”? Poate că ai spus-o chiar tu. Pentru mulți, „E nebunie la birou” a devenit o obișnuință. Dar de ce atâta nebunie?

Există două motive principale: (1) Ziua de muncă e fragmentată în perioade de lucru scurte, efemere, de o avalanșă de întreruperi reale și virtuale care ne distrag atenția. Și (2) obsesia nesănătoasă pentru creșterea afacerii cu orice preț produce o mulțime de așteptări nerealiste, care-i stresează pe oameni.

Nu e de mirare că oamenii lucrează mai mult, de tot mai devreme și până tot mai târziu, în weekenduri și oricând au un moment disponibil. Oamenii nu-și mai pot termina munca la birou. Asta transformă viața în ceea ce rămâne după muncă. Punga cu resturi.

Ce este mai rău e că, în prezent, orele de lucru prelungite, programul excesiv de încărcat și lipsa somnului au devenit motive de mândrie pentru mulți angajați. Epuizarea continuă nu e un motiv de mândrie, ci o dovadă de prostie.

Și nu e vorba doar de organizații. Persoane, antreprenori și soloprenori deopotrivă se extenuează fix în același fel. Ai crede că după atâtea ore de muncă și cu toate promisiunile noilor tehnologii, povara se micșorează. Dar nu se micșorează. Crește.

În realitate, nu e dintr-o dată mai mult de muncă. Problema e că nu mai există aproape deloc timp dedicat și neîntrerupt pentru a o face. Oamenii lucrează mai mult, dar obțin mai puține rezultate. Asta n-are sens până nu iei în calcul că cea mai mare parte a timpului e irosită pe lucruri care nu contează.

Din cele 60, 70 sau 80 de ore săptămânale pe care se așteaptă ca oamenii să le consume muncind, câte sunt cu adevărat folosite pentru munca propriu-zisă? Și câte sunt irosite în ședințe, pierdute din cauza distragerii atenției și consumate cu practici de business ineficiente? Cele mai multe.

Soluția nu constă în a lucra cât mai multe ore, ci în a renunța la cât mai multe tâmpenii. Mai puțină risipă, nu mai mult efort. Și mult mai puține distrageri, mai puțină anxietate permanentă și evitarea stresului.

Stresul se ia de la organizație la angajat, de la angajat la angajat și de la angajat la client. Și nu rămâne niciodată la birou. Se infiltrează în viață. Îți contaminează relațiile cu prietenii, cu familia, cu copiii.

Promisiunile continuă să curgă. Mai multe ponturi de management al timpului. Mai multe modalități de comunicare. Și noi cerințe continuă să se adune. Să fii atent la mai multe conversații în mai multe locuri, să răspunzi în câteva minute. Din ce în ce mai repede. Pentru ce?

Dacă e în permanență nebunie la birou, avem două cuvinte pentru tine: dă-o naibii. Și încă unul: ajunge.

A sosit momentul ca, în sfârșit, companiile să înceteze să le mai ceară angajaților să alerge neîncetat după obiective mereu mai înalte, mereu mai artificiale, dictate de ego. A venit vremea să le ofere oamenilor timpul neîntrerupt de lucru de care au nevoie realizările extraordinare. E timpul să nu mai sărbătorim nebunia de la birou.

Lucrăm de aproape 20 de ani să facem din Basecamp o companie liniștită. Una care nu e alimentată de stres, de sarcini urgente, de grabă, de lucrul până seara târziu sau de nopți albe în momente cruciale, și nici de promisiuni imposibil de îndeplinit, cifră de afaceri mare sau termene-limită mereu depășite ori proiecte prelungite la infinit.

Fără creștere cu orice preț. Fără agitație nejustificată. Fără țeluri dictate de ego. Fără nevoia de a ne compara cu alții. Fără situații copleșitoare. Și, cu toate astea, am avut profit în fiecare an de când suntem pe piață.

Activăm într-una dintre cele mai competitive industrii din lume. Pe lângă giganții din tehnologie, industria software e dominată de startupuri finanțate din fonduri cu capital de risc de sute de milioane de dolari. Noi am accesat zero. De unde vin banii noștri? De la clienți. Consideră-ne de modă veche.

Ca firmă de software, se presupune că ar trebui să acționăm în Silicon Valley, dar n-avem nici măcar un angajat acolo. De fapt, cei 54 de angajați ai noștri sunt împrăștiați în vreo 30 de orașe din toată lumea.

Lucrăm aproximativ 40 de ore pe săptămână în cea mai mare parte a anului și doar 32 de ore vara. Ne trimitem oamenii în concedii sabatice de o lună la fiecare trei ani. Și nu le plătim doar timpul petrecut în vacanță, ci și vacanța propriu-zisă.

Nu, nu miercuri, la nouă seara. Problema poate să aștepte până joi, la nouă dimineața. Nu, nu duminică. Luni.

Avem parte, ocazional, de momente stresante? Bineînțeles, așa e viața. E fiecare zi roz? Sigur că nu, am minți dacă am spune că este. Dar facem tot ce ne stă în putință să ne asigurăm că astfel de momente sunt niște excepții. În general, suntem calmi – în teorie și în practică. Suntem așa pentru că asta vrem. Am decis altfel decât ceilalți.

Ne-am construit compania altfel. Și vrem să-ți prezentăm alegerile pe care le-am făcut și motivele din spatele lor. Orice companie care este dispusă să facă alegeri similare are drumul deschis. Trebuie să-ți dorești asta, iar dacă dorești s-o faci, o să-ți dai seama că e mult mai plăcut de partea asta. Și tu poți avea o companie cu o atmosferă de lucru liniștită.

Condițiile actuale de lucru în companii sunt complet nesănătoase. Haosul n-ar trebui să reprezinte normalitatea la birou. Anxietatea nu este o condiție a progresului. Ședințele nesfârșite nu sunt o premisă pentru succes. Toate acestea sunt denaturări ale muncii, efectele secundare ale unor modele defecte și ale unor practici falimentare de tipul ia-te-după-cel-care-sare-n-fân-tână. Fă un pas într-o parte și lasă-i pe fraieri s-o facă.

O companie în care domnește calmul implică:

  • să protejezi timpul și atenția oamenilor;
  • să lucrezi doar 40 de ore pe săptămână;
  • să ai așteptări rezonabile;
  • să ai timp liber din belșug;
  • să ai o anvergură mai mică;
  • să ai un orizont vizibil;
  • să apelezi la ședințe ca ultimă soluție;
  • să optezi pentru o comunicare asincronă la început, în timp real ulterior;
  • să existe mai multă independență și mai puțină interdependență;
  • să dezvolți practici sustenabile pe termen lung;
  • să ai rentabilitate.

Ce e nou la Publica?Invitat pe blog Publicat la 25 septembrie 2019