„Scopul meu este să educ, nu să uluiesc”. Interviu Guy Kawasaki, de Cristina Bălan

S-a născut în Hawaii și este japonez. Și-a cunoscut soția, Beth, pe când lucra la Apple. A fost dragoste la prima vedere. Este tatăl a patru copii (Nicodemus, Noah, Nohemi și Nathan), dintre care doi sunt adoptați. Este promotorul-șef al platformei australiene Canva, destinată celor care nu se pricep la design, dar care au nevoie de materiale de promovare de calitate. Este președintele Consiliului de Administrație al companiei Cheeze. Este ambasador al mărcii Mercedes.

Deși este cunoscut pentru activitatea sa din cadrul Apple, în perioada Steve Jobs, interlocutorul nostru a lucrat și ca însoțitor de șofer de camion, arhivar, cercetător, numărător de diamante și vicepreședinte de vânzări și marketing pentru o firmă de bijuterii.

A scris, în total, 15 cărți. Suferă de tulburarea Ménière, despre care spune că a căpătat-o în urma numeroaselor prezentări de doi bani la care a asistat. Este un orator excelent, are un umor incredibil și a răspuns cu generozitate întrebărilor noastre.

Un interviu de Cristina Bălan, Managing Partner al CSR BootIQ, firmă de consultanță specializată în raportarea non-financiară, evaluarea impactului (economic, social, de mediu) și procese consultative. Cristina scrie despre CSR și pe blogul personal cristinabalan.ro.

Viața, cu bune și cu bune

Cât ați învățat în viață din reușite și cât ați învățat din greșeli?

Întrebarea e complexă, iar răspunsul nu este simplu pentru că foarte puține lucruri sunt fie eșecuri magistrale, fie succese răsunătoare. Viața este plină de nuanțe de gri, nu e doar alb și negru. Să luăm, de exemplu, Macintosh. A fost un succes sau un eșec? Din moment ce milioane de persoane încă îl mai folosesc și din moment ce rămâne o afacere care generează miliarde de dolari, pot spune că e fost un success. Cu toate acestea, având o cotă de piață mult sub Windows, este în fapt un eșec.

Iată un alt exemplu: cineva scrie o carte, iar aceasta este publicată. Dacă vânzările ating 10 000 de exemplare, este un succes? Dar dacă sunt vândute 10 milioane de exemplare?

Revenind la întrebare, am învățat mai mult din greșeli decât din reușite. Asta nu pentru că am luat decizii greșite – de exemplu, pentru că am ales între “un tarif mai mic sau unul mai mare” – ci pentru că am înțeles valoarea pe care o are efortul de a reîncepe, de a te ridica de la pământ după ce ai căzut. Aceasta este cea mai valoroasă lecție a unui eșec.

Care a fost cea mai epocală greșeală, în sensul în care ați avut cel mai mult de învățat din situația respectivă?

Am făcut multe greșeli, dar niciuna, cel puțin până în acest moment, nu intră în categoria “m-a marcat pe viață”. Am învățat din fiecare decizie greșită, dar simt că sunt un tip norocos. Mi-am dat demisia de la Apple și am refuzat invitația de a da un interviu pentru funcția de CEO la Yahoo!. S-a întâmplat în urmă cu mulți ani. Poate că acum aș fi fost mult mai bogat. Dar, în esență, simt că sunt un om fericit.

Familia e cea mai tare

În ultima carte, Wise Guy, îl menționați pe tatăl dvs. de 90 de ori. În același timp, o aduceți pe mama dvs în prim plan de numai 20 de ori. V-ați propus să îndreptați în vreun fel acest aspect?

Nu, nu mi-am propus așa ceva. Nu simt nicio presiune în direcția aceasta. Dacă cineva vrea să tragă vreo concluzie în funcție de o astfel de numărătoare, ar greși profund. Nu e chiar atât de simplu.

Numele celor patru copii ai dvs. încep toate cu litera N. De ce?

După alegerea numelor primilor doi copii, am hotărât că ar fi un amănunt simpatic, așa că am rămas la litera N. Fără nicio semnificație aparte.

Există vreun motiv pentru care unii oameni au parte de o viață pe care mulți și-ar dori-o?

Cele mai prețioase bunuri ale vieții mele sunt cei patru copii. Există vreun motiv în spatele faptului că am patru copii? Oare Dumnezeu sau vreo altă forță supremă a avut vreun plan pentru mine sau pentru ca eu să am patru copii? Nu m-am gândit la asta. Mă simt doar norocos că am patru copii.

Câteva învățăminte din cartea Wise Guy:

Să-ți pese de alții, ajută-i, ieși din zona ta de confort și împărtășește sfaturi cu ei și cu familiile lor.

Profesorii cei mai aspri sunt cei mai buni.

Caută oameni care îți pun ambiția la încercare și stai aproape de ei. Vei învăța de la ei mai mult decât de la cei care cer mai puțin de la tine, raportându-te la standarde mai scăzute.

Amintește-ți că îi influențezi pe cei care te urmăresc. O scăpare pe care tu o consideri lipsită de consecințe ar putea să modeleze valorile și reperele morale ale altora, fără ca tu să-ți dai seama – dar la fel de multă influență pot avea bunătatea și generozitatea ta.

Ceea ce faci după ce renunți este mai important decât faptul că ei renunțat. Restructurezi, refaci, o iei de la început – sau îți pierzi speranța?

S-ar putea spune că provin dintr-o familie care s-a fofilat de la îndatoririle serviciului militar. La urma urmei, ești mai în siguranță când recoltezi zahăr în Hawaii decât dacă invadezi China sau Rusia.

Mama m-a învățat ceva ce am purtat cu mine toată viața: „Întotdeauna când pleci de undeva, să lași locul mai curat și mai ordonat decât l-ai găsit”.

Îi cinstești pe înaintașii tăi prin ajutorul pe care îl dai celor care vin după tine.

Ține-i aproape pe cei care vor să ajute. Oamenii adoră să contribuie la cauzele în care cred.

Dacă oferi valoare, poți să ceri – și să primești – reciprocitate.

Invitat pe blog Publicat la 14 iunie 2019