Nonficțiunea lui Jonathan Safran Foer: De ce mâncăm animale

Jonathan Safran Foer este autorul bestsellerurilor (ecranizate) Totul este iluminat și Extrem de tare și incredibil de aproape. Cel mai recent roman al său, Iată-mă, a devenit imediat bestseller New York Times.
De ce mâncăm animale este primul său titlu de nonficțiune, o carte care a pornit de la dorința lui de a-i oferi nu doar o alimentație bună, ci și răspunsuri corecte la întrebările fiului său. Acum 9 ani când a fost lansată în limba originală, a luat lumea prin surprindere, schimbând obiceiurile alimentare ale multora.
Foer: Această poveste nu a început ca o carte. Voiam doar să înţeleg – pentru mine însumi şi pentru familia mea – ce este carnea. Căutam răspunsuri cât mai concrete cu putinţă. De unde provine? Cum este produsă? Cum sunt tratate animalele şi în ce măsură contează acest lucru? Care sunt efectele economice, sociale şi de mediu ale consumului de animale? Căutarea mea personală nu a rămas multă vreme la acest nivel. Ca urmare a eforturilor mele ca părinte, m-am lovit de adevăruri pe care n-am putut să le ignor, iar ca cetăţean şi scriitor n-am putut să le ţin pentru mine. […]
Am crezut şi eu că această carte despre consumul de animale va deveni o pledoarie în favoarea vegetarianismului. Dar nu s-a întâmplat aşa. O astfel de pledoarie ar avea sens, numai că eu am scris despre altceva.
Creşterea animalelor este un subiect extraordinar de complex. Nu există nicăieri două animale, două soiuri de animale, două ferme, doi fermieri sau doi consumatori de carne identici. Dincolo de tonele de informaţii – din cărţi, interviuri sau din observaţiile mele directe – de care am avut nevoie doar ca să încep să reflectez la modul serios în legătură cu această problemă, m-am întrebat dacă este cu putinţă să spun ceva coerent şi semnificativ despre o practică atât de diversă. Poate că nici nu există „carne”. Poate că ar trebui să vorbim doar despre acest animal, crescut la această fermă, ucis în acest abator, vândut în acest fel şi mâncat de către această persoană, fiecare situaţie fiind atât de specifică încât pare imposibil să le poţi pune una lângă alta, ca într-un mozaic.
În cazul consumului de animale, la fel ca în cazul altor probleme – cum ar fi avortul –, există câteva întrebări fundamentale care ne depăşesc cu totul (Din ce stadiu al sarcinii ar trebui să considerăm că fetusul e o persoană reală, şi nu una potenţială? Ce simte şi ce înţelege din lume un animal?) şi care, din acest motiv, pot provoca un profund disconfort când sunt formulate sau, alteori, reacţii defensive sau agresive. Este un subiect alunecos, frustrant şi care nu are cum să te lase indiferent. Fiecare întrebare duce la o alta şi te trezeşti că aperi o poziţie mult mai extremă decât cea în care crezi cu adevărat sau pe care ţi-ai putea-o asuma. Sau, mai rău, ai putea să descoperi că nu există nicio poziţie care să merite apărată sau asumată.
Apoi, mai este dificultatea de a face diferenţa între ceea ce este un lucru şi emoţia pe care ne-o trezeşte. De prea multe ori, argumentele în favoarea consumului de animale nu sunt argumente în adevăratul sens al cuvântului, ci expresii ale unor preferinţe subiective. Şi când există fapte verificabile – câtă carne se consumă, câte păduri de mangrove au fost distruse prin acvacultură, cum sunt ucise vitele –, apare întrebarea în ce măsură sunt ele relevante. Au ele o relevanţă morală? Sau colectivă? Ar trebui abordate din punct de vedere legal? Sau sunt simple informaţii pe care fiecare este liber să le digere după cum consideră de cuviinţă? […]
Efortul lui Foer de a investiga subiectul a durat 3 ani de zile, a fost ajutat de 4 persoane pentru partea de documentare, 1 avocat și 2 fact-checkers au verificat informațiile din manuscris și 1 activist cu care a vizitat diverse ferme. Urmărește un interviu despre cum a scris cartea și ce feedback a primit:
Câteva informații suplimentare:

  • Acum câteva luni s-a lansat fimul documentarul Eating Animals, în regia lui Christopher Dillon Quinn, fiind narat de Foer și de Natalie Portman.
  • În ziua de astăzi, când există în jur de 7,6 miliarde de oameni în lume și în jur de 70 miliarde de animale din ferme (+ aproximativ 90 miliarde de animale marine) care sunt ucise anual pentru consum, când există multe opțiuni de consum non-violente și sustenabile (burgeri și brânzeturi pe bază de plante, cosmetice netestate pe animale, accesorii care nu sunt din piele), răspunsul fiecăruia la întrebarea De ce să rănesc ființe dacă nu e absolut necesar? e unul personal și ține de etica fiecăruia și de o linie pe care decidem că nu trecem pentru a fi împăcați cu consecințele acțiunilor noastre, fie că alegem să mâncăm animale, fie că alegem să mâncăm produse animale de proveniență non-industrială, fie că suntem vegani și nu folosim deloc produse animale.
  • Ascultă un podcast recent marca Science vs. de la Gimlet Media: Vegans: Are they right?
  • 2 octombrie (ziua de naștere a lui Mahatma Gandhi) este Ziua internațională pentru animalele din ferme; cu ocazia acestei zile sunt tot felul de activități pentru oamenii care conștientizează ce se întâmplă în acest domeniu.
  • Dacă vrei să vezi în real-time câte și ce animale mor pentru a fi consumate, verifică acest animal kill counter.