Importanța economiei comportamentale

Textul de mai jos este semnat de echipa Centrului de Studii Comportamentaleun think-tank înființat în București în anul 2014 cu principalul obiectiv de a aplica principiile economiei comportamentale în înțelegerea modului în care indivizii iau decizii, și care oferă servicii de cercetare și consultanță atât mediului privat, cât și celui public.
Interesul lui Dan Ariely pentru comportamentul irațional a apărut încă din tinerețe, când a fost nevoit să urmeze un tratament complex de recuperare în urma unor arsuri severe cauzate de o explozie. Nu de puține ori, procedurile medicale la care a fost supus i s‐au părut ineficiente și mai ales dureroase, astfel că, după ce a părăsit spitalul, Ariely a început să cerceteze domeniul durerii. Treptat a ajuns la concluzia că ființele umane iau decizii greșite în mod repetat și predictibil și că cercetarea academică poate ajuta la corectarea unora dintre ele. În acest sens, Ariely și‐a dedicat mult timp studiului comportamentului uman, concentrându‐se pe greșelile pe care le fac oamenii și elaborând strategii prin care acțiunile, deciziile și rezultatele acestora să fie îmbunătățite. În plus, a reușit să transpună cu succes limbajul academic – tehnic și greoi – într‐un discurs prietenos și deloc pretențios, astfel încât cercetările lui să poată fi citite și înțelese de toată lumea.
Al dumneavoastra irational_edituraPublicaAl dumneavoastră, irațional se bazează pe rubrica autorului, Întreabă‐l pe Ariely, din Wall Street Journal. Unul dintre motivele pentru care a hotărât să transpună în paginile acestei cărți cele mai interesante întrebări și răspunsurile oferite este curiozitatea sa față de dilemele cu care se confruntă oamenii în mod obișnuit. În plus, a vrut să explice principiul pe care se bazează aceste dileme și modul în care pot fi înțelese din perspectiva științelor sociale și a economiei comportamentale. Nu în ultimul rând, autorul s‐a gândit că răspunsurile oferite le‐ar putea fi de ajutor și altor oameni care se confruntă cu probleme similare.
Folosindu‐se de concepte din economia comportamentală, Ariely încearcă să explice diverse probleme cu care ne confruntăm: prioritizarea sarcinilor multiple și infinite pe care le avem de îndeplinit, lupta permanentă cu dieta, diferențele dintre normele sociale și cele de piață, euforia pe care o simțim când suntem în vacanță, neplăcerea care ne încearcă atunci când suntem pe scaunul din cabinetul stomatologului sau rolul bârfei și al lamentărilor. Tendința de a folosi momentul prezent ca punct de referință (fapt care face ca orice schimbare să fie resimțită ca o pierdere), decizia de a nu face nimic comparativ cu decizia de a schimba ceva sau faptul că ne atașăm de lucrurile în care investim sentimente și le supra‐valorizăm sunt doar câteva dintre posibilele explicații ale problemelor noastre de zi cu zi.
Înțelegerea forțelor iraționale care ne influențează ar putea fi un prim pas în luarea unor decizii mai bune.
Economia comportamentală este un domeniu de studiu care poate oferi răspuns dilemelor de acest fel. Unul din principalele beneficii practice ale acestei abordări, care combină microeconomia și psihologia cognitivă, este acela de a ne arăta modul în care mediul și propriile limitări cognitive ne influen­țează comportamentul. Indivizii pot fi miopi, impulsivi și acordă importanță acțiunilor cu rezultate imediate în detrimentul celor cu beneficii avantajoase. Dacă ar recunoaște că există și alți factori care influențează comportamentul (alții decât prețurile produselor, nivelul venitului sau gradul de informație pe care îl deținem), indivizii ar putea construi noi politici care să răspundă într‐un sens mai realist nevoilor noastre. Metoda de cercetare pe care economiștii comportamentali o folosesc cu predilecție este cea experimentală.
Economia comportamentală a început să aibă impact asupra politicilor în special după criza financiară din 2008, considerată falimentul modelului propus de teoria alegerii raționale pentru a analiza lumea, în politicile publice. În SUA, de exemplu, în timpul administrației Obama, s‐a înființat un departament care analizează politicile publice federale din această perspectivă. Același lucru este valabil și în Marea Britanie, unde, pe lângă guvern, funcționează un grup de economiști comportamentali. La nivelul Uniunii Europene, rapoarte precum „Comporta­mentul Verde“ sau cele propuse de Directoratul General al Sănătății Consumatorilor folosesc economia comportamentală pentru a formula legi. Inclusiv mediul privat a început să recruteze echipe de economiști comportamentali, finanțele fiind doar un exemplu în ceea ce privește succesul acestei abordări.
În România, economia comportamentală a pătruns timid, singurele legături cu acest domeniu putând fi numărate pe degetele de la o singură mână. Au fost traduși câțiva autori și au apărut o serie de programe academice care tratează acest domeniu, fără a fi neapărat aplicată într‐un sens structurat. Din acest punct de vedere, Centrul de Studii Comporta­mentale reprezintă un think‐tank înființat la sfârșitul anului 2014, care își propune să integreze în mod structurat economia comportamentală în formularea de politici, indiferent dacă discutăm despre mediul privat sau cel public. Un alt obiectiv pe care ni‐l propunem este strângerea unei comunități de oameni pasionați și interesați de economia comportamentală în jurul centrului. Unele dintre proiectele pe care le‐am formulat sau la care lucrăm în momentul de față se referă la modul în care economia comportamentală ajută la creșterea numărului donatorilor de organe, la combaterea anxietății dentare sau la testarea unor politici printr‐un cadru experimental.
Din acest punct de vedere, Al dumneavoastră, irațional, reprezintă un exemplu foarte bun care ne arată că cercetarea riguroasă poate răspunde unor probleme și dificultăți cu care ne confruntăm. Înainte de a porni în explorarea acestei cărți ar fi bine să avem în vedere una dintre concluziile lui Ariely: „Când ne confruntăm cu luarea unor decizii, deseori vedem lumea dintr‐un punct de vedere foarte egocentrist. Suntem prizonierii propriei noastre perspective, ai motivațiilor și emoțiilor de moment. O modalitate prin care poți trece peste această situație este să schimbi perspectiva și să te gândești ce sfat i‐ai da celui mai bun prieten al tău dacă ar fi într‐o situație asemănătoare“.

Top vânzări Publica la #gaudeamus2015

A trecut și ediția anului 2015 a târgului de carte Gaudeamus! Mulțumim tuturor pentru vizita la stand sau pe publica.ro și pentru achiziții; sperăm să aveți parte de o lectură plăcută și să învățați lucruri noi și interesante.
Iată topul vânzărilor la standul de carte Publica de la Gaudeamus 2015:

  1. Ne bucurăm că, la un târg organizat de Radio România, bestsellerul Publica este cartea de memorii radiofonice ale lui Paul Grigoriu: Cutele și cutrele memoriei
  2. Contagios – cartea despre cum se răspândesc ideile
  3. Biografia lui Elon Musk, antreprenorul viitorului
  4. Flux – Psihologia fericirii de Mihaly Csikszentmihalyi
  5. Strategia oceanului albastru
  6. Al dumneavoastră, irațional de Dan Ariely
  7. Școli creative de Sir Ken Robinson
  8. Longsellerele Gândire rapidă, gândire lentă și Blink
  9. Marea divizare de Stiglitz și Comportament inadecvat de Richard Thaler
  10. Camera de povestit – cea mai recentă carte de nonficțiune creativă din seria Narator, semnată de Mike Paterniti.

 
Topul vânzărilor pe site-ul Publica în perioada 18 – 22 noiembrie:

  1. Strategia oceanului albastru
  2. Dincolo de linii – cartea de colorat cu 119 lucrări de artă contemporană
  3. Contagios de Jonah Berger
  4. The Lean Startup
  5. Cutele și cutrele memoriei & Mintea organizată

 

Dincolo de linii – prima carte Publica Extra

Dincolo de linii3Pentru că uneori e bine să ai ceva extra: extraordinar, extracurricular, extrafin 🙂

Publica Extra reunește cărți de activități creative și recreative pentru toate vârstele. Dincolo de linii Curator: Souris Hong – este prima carte din seria Publica Extra și reunește lucrări de artă contemporană a peste o sută de artiști geniali, printre care animatori, desenatori, artiști plastici, artiști grafici, ilustratori, muzicieni, artiști amatori, fotografi, grafferi și creatori de jocuri video.

Keith Haring, AIKO, Shepard Fairey (cunoscut publicului larg și pentru posterul Hope din campania lui Barack Obama din 2008), Exene Cervenka, Keita Takahashi, Jen Corace, Ryan McGinness – sunt doar o parte dintre artiștii care au contribuit la această carte.

Souris Hong: Fiica mea, Lulu, a fost sursa mea de inspirație pentru această carte. Puștoaica are zeci de cărți de colorat din toată lumea, dar, cu toate acestea, tot desenele lui Moebius și Andy Warhol le preferă. Lui Lulu i‐a plăcut mereu să coloreze operele de artă ale artiștilor consacrați. Privind‐o, m‐am întrebat: „N‐ar fi interesant ca Lulu să coloreze și lucrările tăticului ei artist și pe cele ale prietenilor lui?“. Și așa a luat naștere Dincolo de linii.

Dincolo de linii propune o abordare unică a creativității la fiecare pagină dată, iar desenele sunt tipărite pe o singură față, pentru a putea fi înrămate.

Pe site-ul Publica e posibilă achiziționarea cărții de colorat împreună cu un set de 12 creioane colorate cerate, fără lemn, Koh-I-Nor.
pbl-extra-fb-cover-01-1.0.0
 

O poveste care schimbă viața oamenilor

Alina StepanPână să se inventeze scrisul, multe lucruri s-ar fi pierdut în negura timpurilor dacă oamenii nu ar fi fost tentați să vorbească despre ele. Acum, în epoca în care totul se scrie, se vorbește, se arată și în care totul e transparent – atât de transparent încât Jean Baudrillard, cel mai socialist dintre sociologii francezi ai anilor 1970, s-ar întoarce din morți să ne vorbească încă o dată despre viața noastră ca o vitrină –, multe lucruri se pierd nu în negura timpurilor, ci se îneacă în noianul altor lucruri.
În ceea ce privește relația cu tipurile de conținut pe care sunt dispuși să le împărtășească, oamenii se împart în trei categorii: cei care consumă, cei care interacționează și cei care creează. Pe cât suntem de consumatori, pe atât de puțin facem efortul de a crea alături de emițătorii inițiali ai conținutului. Cum putem ieși din pasivitate? se întreabă, plângând, consultanții de brand. Cum îi facem pe oameni să ne devină frați întru comunicare din convingere, altfel decât mituindu-i cu premii în schimbul adresei lor de e‐mail? Se știe că oferirea de recompense diminuează motivația intrinsecă și totuși nu știm să facem mai mult de atât.
Deși trăim într-o lume conectată, nu suntem dispuși să participăm la transformarea ei mai mult decât dând mai departe un conținut care ni se livrează. OK, stop! De ce am depune un efort creator? Și de ce nu e suficient de bun un share dat din toată inima?
ContagiosJonah Berger ne spune că un share e mai mult decât un simplu share. Este o poveste împărtășită, o monedă socială dată mai departe, o valoare practică, o emoție, un bun public care pot îmbunătăți viața.
Ce face ca unele mărci, locuri, produse, idei să fie populare și altele nu?
Conversațiile din mediul online au din ce în ce mai multă greutate și companiile plătesc bani grei unor agenții pentru servicii externalizate, cu scopul de stimula dialogul public în jurul mărcilor sale. Cu toate astea, uităm că, în primul rând, oamenii comunică offline. De la poveștile spuse în jurul focului de către strămoșii noștri la conversațiile din timpul cinei, la automatul de cafea sau de apă din birouri – întotdeauna un obiect aparent neutru a fost catalizatorul celor mai interesante împărtășiri. De ce nu intrăm în acea zonă cu analiza? Pentru că sunt inefabile și scapă unei scrutări care se vrea științifică, pentru că nu sunt vizibile și măsurabile, pentru că sunt intime.
Berger identifică șase factori care facilitează distribuția contagioasă a informației:
Moneda socială: În ce lumină ne pune informația pe care o împărtășim celorlalți? Conținutul pe care îl dăm mai departe trebuie să fie remarcabil, să spună ceva pozitiv nu numai despre el, ci și despre noi, răspândacii. Să spună că suntem inteligenți, că deținem infomații exclusive, că, fără contribuția noastră, rețeaua noastră socială ar fi văduvită de un plus de valoare…
Declanșatorii: Care sunt stimulii din jurul nostru care ne fac să ne gândim la lucruri care le seamănă? Vânzările de ciocolată Mars au crescut semnificativ în timpul misiunii NASA Pathfinder din 1997. Destinația misiunii? Desigur, planeta Marte (Mars). Dincolo de acest exemplu real, dar anecdotic, cu cât mai multe indicii (sunete, mirosuri, culori, nume) din lumea reală atrag atenția către o marcă, cu atât mai mult acea marcă va fi în mintea tuturor. Cum spune Jonah Berger: Top of mind means tip of tongue. Gândurile și ideile care sunt accesibile conduc la acțiune.
Emoția: Câtă emoție ne stârnesc lucrurile pe care le dăm mai departe? Ce fel de emoție (și emoțiile negative, atunci când sunt utilizate corect, pot fi un potențator puternic al conver­sației virale)? Paul Ekman, în Emoții date pe față, spune că oamenii au simțit dintotdeauna aceleași emoții și că modul în care își exprimă bucuria un aborigen nu diferă prea mult de bucuria unui locuitor al unei mari metropole. Emoțiile sunt un lipici social care menține și întărește relațiile umane. Chiar dacă nu suntem întotdeauna unul lângă celălalt, faptul că împărtășim aceeași emoție ne apropie. Ce emoție este cel mai puternic legată de sharing? Este surprinzător, spune Berger… Nu, nu am să spun asta aici. Prefața oricărei cărți nu se vrea a fi un spoiler alert, ci o invitație la descoperire.
Vizibilitatea publică: Lucrurile observabile sunt mai ușor de imitat și de transmis mai departe. De ce se vorbește mai mult despre cămăși decât despre șosete? Dar despre comportamente comparativ cu gândurile? Deoarece gândurile și șosetele sunt private, iar acțiunile și cămășile – publice. Glumă? Și da, și nu. Dincolo de metafore însă, oamenii sunt animale sociale care învață prin imitație. Iar ăsta e un adevăr social, indiferent dacă tu, dragă cititorule, ești sau nu un darwinist.
Valoarea practică: Ce învăț din ce văd? Cât de mult mă ajută, pe mine și pe ceilalți, un conținut? În ce mod îmi poate îmbunătăți viața? Câte dintre clipurile devenite virale pe YouTube nu sunt despre Cum să…?
Poveștile: Oamenii nu împărtășesc informații, ci spun povești. Ca o poveste să aibă succes, ea trebuie să nu poată fi transmisă mai departe fără să spună ceva despre conținutul pe care inițiatorul poveștii îl dorește distribuit. Ce ar fi războiul troian fără calul grecilor?
Ca un conținut să devină viral, mulți oameni trebuie să îl transmită în același timp, într-o poveste cu sens, valoare practică, emoție și vizibilitate.
Contagios. Viral. Transmisibil. Molipsitor. Expansiv. Epidemic.
Reclama „Parisian Love“ pentru Google este doar unul dintre exemplele de succes ale viralității, căci cele mai bune rezultate nu se văd într-un motor de căutare, ci în viețile oamenilor. Adevăr valabil și pentru ciocolată, cărți, mașini de spălat și bere, adică toate lucrurile de care ne înconjurăm în speranța că ne vor face viața mai bună. Și, atunci când reușesc, le spunem și altora despre asta.
Alina Stepan este Managing Director Ipsos South-East Europe, iar textul de mai sus reprezintă prefața cărții Contagios.

Cutele și cutrele memoriei: lansare carte

fb-paul-gVineri, 20 noiembrie 2015, începând cu orele 18:30, va avea loc lansarea cărții de memorii a cunoscutului om de radio Paul Grigoriu. Evenimentul va avea loc la standul editurii Publica (pavilionul central Romexpo, numărul 16), din cadrul Târgului internațional Gaudeamus. Carte de învățătură organizat de Radio România Actualități.
La eveniment vor lua cuvântul Bedros Horasangian, Mugur Corpaci, Bogdan Matei și fiul autorului, Paul Slayer Grigoriu.
mt-grigoriu-03Paul Grigoriu este omul de radio care s-a remarcat, de-a lungul timpului, prin emisiuni de mare succes, precum MATINAL, NOAPTE ALBASTRĂ, SFERTUL ACADEMIC și, în cele din urmă, K-DRANE. Din 1992 până în 2002 a ocupat funcția de director general adjunct la Radio România Actualități.
Cutele și cutrele memoriei este cartea lui Paul Grigoriu de memorii radiofonice. Perioadele vieții sale profesionale sunt descrise în ordinea amintirilor, nu riguros cronologic, însă cu un fir roșu ce ne duce de la primele experiențe până la momentul retragerii.
Scriind despre cele trăite de el, Paul Grigoriu povestește și despre una dintre perioadele cele mai tumultuoase ale istoriei României, iar călătoria literară ne duce prin meandrele abuzurilor politrucilor comuniști, ale puternicilor de după 1989, uneori insistenți în a se implica în conținutul editorial al emisiunilor, dar zugrăvește și o galerie de portrete ale unor oameni de toate felurile, unii remarcabili, alții abjecți, cei mai mulți obișnuiți, cu luminile și umbrele lor. Nota personală se îmbină cu privirea generală, instituția se dezvăluie prin oameni, nu lipsesc accentele polemice – însă fără implicații revanșarde –, nici amintirile impregnate de o anumită duioșie. Pentru a parafraza o mai veche carte a lui Paul Grigoriu, avem în față o „radio-grafie” unică în peisajul presei și al memorialisticii românești.
Eveniment Facebook

Al dumneavoastră irațional, Dan Ariely

Al dumneavoastra irational_edituraPublicaExpert în științele sociale, Dan Ariely a revoluționat în cărțile sale modul în care gândim despre noi înșine, despre mintea și acțiunile noastre. Autorul aplică această analiză științifică a condiției umane în rubrica sa de întrebări și răspunsuri „Ask Ariely“ din Wall Street Journal, în care răspunde cititorilor ce i se adresează cu probleme personale, care variază de la unele serioase până la altele bizare.
Cu perspicacitatea și umorul care-i caracterizează, Ariely și Haefeli ne ajută să reflectăm asupra modului în care putem găsi soluții raționale atunci când ne confruntăm cu provocări interne și externe. Cititorii vor râde, vor învăța și vor dobândi o nouă perspectivă asupra modului de a rezolva inevitabilele probleme care ne sâcâie în viața de toate zilele.
Dragă Dan,
Recent, fiica mea m‐a convins să mănânc doi căței de usturoi în fiecare zi. Drept urmare, acum mă simt mai plin de energie și mai
puțin stresat. Să fie din cauza usturoiului, sau este un placebo? – YORAM
Nu sunt sigur de puterea reală a usturoiului, dar te‐ai gândit la posibilitatea ca motivul pentru care te simți atât de mult mai bine să fie faptul că cei din jur te lasă acum în pace, stând la distanță?
arielyDragă Dan,
Sunt un tip de vârstă mijlocie care o duce OK din punct de vedere financiar și mă gândesc să‐mi cumpăr o mașină sport. Poate un Porsche 911. Dar sunt, pe de altă parte, oarecum sâcâit de evidentul clișeu al vârstei mijlocii. Tu ce‐ai face? – CRAIG
Tesla proiectează mașini pentru oameni care suferă exact din pricina aceluiași conflict. Tesla este o mașină sportivă, însă are o imagine ecologică și cei care o cumpără se pot considera verzi, nu suri.
ariely2Dragă Dan,
Eu și partenerul meu locuim într‐un cartier drăguț de 250 de case duplex și avem o problemă cu unii oameni care nu fac curat după câinii lor. Există o amendă de 50 de dolari pentru un stăpân care nu face curat după câinele său, dar trebuie să știi cine este proprietarul câinelui, să prinzi persoana asupra faptului și să o raportezi administrației. Această politică este ineficientă. Ce putem face? – RACHELLE
Există două abordări de avut în vedere în această situație: abordarea pozitivă a normelor sociale și abordarea negativă a descurajării.
În termeni de norme sociale, un mare volum de cercetări arată că modul nostru de comportare depinde mai puțin de ceea ce este sau nu este legal și, în mai mare măsură, concordă cu ceea ce ni se pare socialmente acceptabil. Asta înseamnă că, dacă proprietarii de câini observă în zonă o mulțime de excremente de câine, li se va părea perfect acceptabil să contribuie și ei la întărirea acestui comportament. Pe de altă parte, dacă văd că pe jos nu‐i nici urmă de excremente, se vor simți vinovați dacă lasă în urma lor niște suveniruri canine. Gândindu‐te la acest lucru, prima lecție a normelor sociale este că aceia care le încalcă nu doar lasă în urma lor o murdărie inacceptabilă, dar și că ei întăresc, de asemenea, o normă socială indezirabilă (mai multe dovezi ale popularității acestui comportament) și, prin urmare, fac să fie mai probabil ca alții să‐i imite. Perspectiva normelor sociale mai înseamnă, totodată, că va trebui să vă străduiți din greu pentru a stabili o normă socială mai bună, întrucât, odată ce se instituie o normă socială mai dezirabilă, comportamentul se poate păstra de la sine.
Discutând despre descurajare, cred că ar trebui să încercați ceva mai exotic decât o amendă de 50 de dolari. Presupun că acum unii proprietari de câini privesc situația ca pe un „joc“, în care ei lasă în urma lor excrementele de câine, în vreme ce alți vecini și manageri încearcă să‐i prindă asupra faptului și să‐i amendeze. Presupunând că așa stau lucrurile, aș încerca să modific natura jocului, astfel încât să unifice comunitatea proprietarilor de câini. De exemplu, ce‐ar fi dacă administrația suburbiei ar fixa o sumă fixă din fondul comunitar, destinată a fi plătită unui îngrijitor care să curețe excrementele, în funcție de munca depusă, și banii rămași la sfârșitul fiecărei luni s‐ar folosi pentru o adunare a tuturor proprietarilor de câini, însoțiți de animalele lor? Dacă rămân o groază de bani în fondul canin, petrecerea ar include mâncare, băutură și bunătăți pentru câini; dacă nu mai rămâne niciun sfanț, la petrecere se va servi apă. În acest fel, refuzul de‐a face curat după câinii lor va avea un impact negativ asupra comunității proprietarilor de câini. Mărind costurile personale și sociale ale refuzului de‐a strânge excrementele canine, acest gen de mecanism ar trebui să‐i facă pe oameni mai grijulii și să păstreze aleile curate.
Fragmentele și imaginile de mai sus fac parte din cartea Al dumneavoastră irațional de Dan Ariely. Caricaturile sunt semnate de William Haefeli.

Opinie: nuanțele adevărului economic

marian dinuLa începutul anilor 1990, chiar în primul an de studiu la Facultatea de Drept, am avut ocazia să întâlnesc un grup de adepți ai libertarianismului (în mod surprinzător, de origine franceză). Aceștia m‐au îndreptat către autori precum Karl Popper și Friedrich Hayek și mi‐au dat o bază teoretică pentru dragostea de libertate care mă însuflețea după anii grei ai comunismului care abia trecuseră. Deși am fost un pic sceptic la început în legătură cu credința nemărginită și de nezdruncinat a adepților acestei doctrine în piețe și în abilitatea acestora de a rezolva aproape orice problemă, încetul cu încetul am acceptat eficiența piețelor ca dogmă. La urma urmei, privită în opoziție cu sistemul totalitar din care tocmai ieșisem, acțiunea piețelor părea nu doar benignă, ci chiar benefică și, moralmente, cea mai justificată formă de guvernare a relațiilor economice dintr‐o societate și chiar a relațiilor sociale în ansamblu (cei care au citit Atlas a ridicat din umeri a lui Ayn Rand vor înțelege mai bine la ce mă refer). Dar, sper să fiți de acord, tocmai această antiteză a contrariilor duce la dogmatizare.
Problema cu dogma este că are o relație delicată cu adevărul. Orice dogmă care se respectă, ca orice teorie bună, are, desigur, abilitatea de a explica o bună parte din subiectul pe care îl adresează. Dar tinde să ignore lucruri relevante care nu se încadrează în puterea sa de predicție și, prin aceasta, se îndepărtează de adevăr. La fel se întâmplă și cu dogmele economiei clasice. În ceea ce privește teoria piețelor eficiente, de pildă, orice amator în piața de capital ar face bine să ia aminte. Există multe persoane care află pe propria piele cât de greu este să prezici mișcarea piețelor. Sunt însă și unii care nu cred în ea și reușesc să „învingă piața“ în mod consecvent, pe perioade lungi – să le spunem Warren Buffett & co.
Schimbarea de atitudine pe care am făcut‐o personal în cei mai bine de 20 de ani de la primul contact cu libertarianismul a fost aceea că am început să văd lucrurile un pic mai nuanțat, fără a‐mi abandona credința foarte fermă în piețe. Aș zice că, în felul acesta, m‐am lepădat de dogmă și am găsit o credință mai flexibilă, mai apropiată de adevăr. Este evident că piețele funcționează mai bine decât orice sistem de control centralizat, dar nu este la fel de evident că în lumea reală întâlnim piețele idealizate din manualele de economie. Admir piețele, dar îl admir și pe Warren Buffet. Acesta este locul unde mă situez în prezent, din punct de vedere intelectual.
Lecturile pe care le‐am făcut în ultima vreme, începând cu Gândire rapidă, gândire lentă a lui Daniel Kahneman și continuând cu volumul de față, îmi oferă un nou cadru de referință pentru reflecția legată de chestiuni economice. A ține seama de anumite prejudecăți ale oamenilor atunci când încerci să prezici comportamentul lor economic pare astăzi un lucru evident, dar care a avut nevoie de câteva decade pentru a deveni evident. Comportament inadecvat_Publica
Acest volum vă dă ocazia să urmați evoluția istorică a ideilor behaviorismului economic și, prin aceasta, să vă familiarizați cu acest sistem de gândire într‐un mod antrenant, plin de culoare și într‐un context personal. Nu veți găsi aici o mare teorie unificatoare, care să înlocuiască macroeconomia clasică – Richard Thaler recunoaște el însuși că gândirea de tip behavioral încă nu a permeat suficient macroeconomia. Dar poate veți avea ocazia să vă mai apropiați un pic de adevăr în legătură cu modul în care percepeți anumite fenomene economice și să vă amuzați pe parcurs.
Marian Dinu este Managing Partner DLA Piper Dinu, iar fragmentul de mai sus face parte din prefața cărții Comportament inadecvat, de Richard Thaler.

Elon Musk. Cum construim viitorul

Cel mai probabil am folosit deja PayPal.
Ne-am uitat live la câteva lansări de rachete SpaceX.
Visăm la o lume mai puțin poluată, în care se circulă cu frumoasele mașini Tesla.
Ne dorim case și birouri verzi, care folosesc energie solară eficient oferită, precum SolarCity.
Ne întrebăm dacă în curând chiar va fi posibilă călătoria cu Hyperloop, un tub pneumatic uriaș care ne va transporta cu aproximativ 1300 km/oră.
Apoi… chiar e posibil să vedem peste ~ 15 ani primele imagini cu oameni pe Marte?
Biografia Elon Musk_edituraPublicaPentru oricine este interesat de tehnologie, de antreprenoriat sau de istoria celor care au ajuns în vârf, cartea lui Ashlee Vance Elon Musk: Tesla, SpaceX și misiunea construirii unui viitor fantastic este o fereastră grozavă și unică în lumea celui mai important antreprenor al prezentului. Într-o perioadă în care nenumărate companii sunt interesate mai degrabă să câștige bani și mai puțin să-și asume unele riscuri în dezvoltarea unor tehnologii radicale, Musk iese în evidență drept singurul om de afaceri cu suficient dinamism și viziune pentru a ataca și revoluționa industrii diferite, în același timp.
Un scurt interviu video cu Ashlee Vance, autorul biografiei care conține informații exclusive de la Musk, de la familia, prietenii și cunoscuții săi:

Vasile Decu, traducătorul cărții, ne pune la dispoziție un interviu exclusiv cu autorul biografiei, Ashlee Vance: Elon Musk and his fantastic future.

Memorii Paul Grigoriu: vocea de la Radio

M‐a întrebat într‐o zi un fost coleg, Adrian Fulea (la începuturile sale de reporter la Radio): Paul, zice, cum faci de‐ţi păstrezi vocea? Văd că, în pofida recomandărilor ce se fac peste tot, inclusiv aici, la noi, fumezi în draci, bei rece și, când te apucă nervii, urli fără să‐ţi pese de noi, dar nici de corzile tale vocale…
Am înţeles pe dată și reproșurile, și curiozitatea amicului. Am decis să răspund doar curiozităţii, sperând ca tăcerea sub care treceam partea cu „urlatul la ei“ să nu‐mi fie luată în nume de rău…
Măi, copile, e un secret prea mare, l‐am aflat și eu de la alţii care m‐au pus să jur că nu‐l dezvălui nimănui. Jurământul acesta al meu nu poate fi călcat decât cu un altul. Al tău.
Curios nevoie mare și grijuliu pentru cariera lui pe care, la vremea aceea, nu o vedea decât în Radio, Adrian Fulea s‐a declarat pe dată „disponibil pentru legământ“:
Pe ce să jur?
Pe ce vrei, dar să fie ceva serios…
A jurat, cred, pe amintirea unei bunici pe care, mai mult ca sigur, nici nu o cunoscuse… A trebuit să trec la mărturisiri complete:
Mănânc în fiecare zi câte o lămâie…
Toţi mâncăm, și ce?
Da, dar eu rod doar coaja, restul, miezul, îl arunc.
Nu e amară?
E amară, dar vezi și tu: deși fumez în draci, beau rece și mai și urlu la voi ca un apucat, cum zici tu, vocea este intactă.
Și l‐am pus pe candidatul‐vocalist să mai jure o dată. A făcut‐o și dus a fost, cu secretul care era acum și al lui. A doua sau a treia zi, ieșisem pe coridor să fumez o ţigară. În colţul unde se adunau de obicei „nicotiniștii“ învederaţi, Adrian Fulea și încă vreo doi, tot de vârsta și naivitatea lui, rodeau conștiincios lămâi…
Eu știu că vocea este un dar de la Cel de Sus și că nu reclamă remedii citrice sau de alt fel. De aceea, când o ai (noi îi mai zicem „glas“ ori „gâtlej“), trebuie doar să te socotești binecuvântat, mai ales dacă ai șansa să lucrezi într‐un loc unde se pune mare preţ pe ea, așa cum este, între altele, Radioul. Cel mai frumos compliment care mi s‐a făcut în această privinţă a fost de la un artist liric cunoscut, tenorul Florin Popescu, care m‐a prezentat unui grup de prieteni drept „vocea regală a Radioului“. Dincolo de această flatare, faţă de care sper că am reușit să‐mi ţin cumpătul, adevărul este că Radio România a deţinut și mai deţine o colecţie bogată de glasuri frumoase, multe dintre ele fiind serios și bine educate.
[…] Paul Grigoriu_VictoriaBooks_Publica
Fragmentul de mai sus este extras din capitolul Chiclazuri pentru glas. Ce înseamnă ”vocile Radioului”? Să auzi emisiunea sunând în propriul cap sau cât costă un minut la radio din cartea de memorii radiofonice a lui Paul Grigoriu: Cutele și cutrele memoriei. Scriind despre cele trăite de el, Paul Grigoriu povestește în același timp și despre una dintre perioadele cele mai tumultuoase ale istoriei României. Nota personală se îmbină cu privirea generală, instituția se dezvăluie prin oameni, nu lipsesc accentele polemice – însă fără implicații revanșarde –, nici amintirile impregnate de o anumită duioșie. Pentru a parafraza o mai veche carte a lui Paul Grigoriu, avem în față o „radio-grafie” unică în peisajul presei și al memorialisticii românești.

Despre strategia oceanului albastru

romania---bogdan-ionOceanul albastru este reprezentarea metaforică a multitudinii de posibilităţi deschise de inovaţia disruptivă, este un vast spaţiu neatins, neexplorat, aflat departe de competiţia acerbă de pe pieţele convenţionale. În oceanul albastru piața este nou creată, încă nedisputată şi cu posibilități de dezvoltare rapidă. Aici este locul unde ajung puţini, dar unde recompensele sunt pe măsură.
Strategia oceanului albastru este o carte despre deschizători de drumuri, pionieri, inovatori, vizionari şi despre curajul de a perturba starea de fapt. Cei doi autori, W. Chan Kim şi Renée Mauborgne – profesori la şcoala de business INSEAD din Franţa –, prezintă publicului un manual de strategie fără precedent, un ghid necesar pentru a răzbate dincolo de furtunile de pe piaţă şi pentru a oferi clienţilor un alt fel de valoare.
Autorii propun liderilor de business o nouă abordare: le arată cum se pot uita dincolo de cifre şi cum îşi pot privi produsele aşa cum o fac şi consumatorii lor. Folosind această strategie, directorii executivi şi antreprenorii deopotrivă pot redesena graniţele pieţelor în care activează, debarasându‐se de ipotezele standard despre locul unde se coagulează cererea pentru produsele lor şi capitalizând tendinţele emergente. strategia
Kim şi Mauborgne oferă o varietate de exemple provocatoare care ilustrează punerea teoriei în practică. Ei demonstrează astfel aplicabilitatea largă a acestei strategii şi propun tactici bazate pe inovaţie disruptivă, în special în industrii consacrate, cu o tradiţie în spate. Cei care au folosit cu succes strategia oceanului albastru au reuşit să transforme din temelii astfel de industrii şi să răstoarne regulile de bază care ghidau activitatea jucătorilor din piaţă.
Recomandăm abordarea ilustrată cu mult tact în această carte tuturor strategilor, investitorilor şi antreprenorilor, dar mai ales acelora care se confruntă cu o competiţie acerbă în activitatea lor.
Bogdan Ion este Country Managing Partner EY România, iar fragmentul de mai sus face parte din prefața cărții Strategia oceanului albastru.