Evenimentele toamnei 2015

Toamna 2015 se anunță una plină de inspirație. Nu doar prin prisma cărților pe care le pregătim pentru lansare, ci și prin câteva evenimente geniale din prima parte a lunii octombrie, evenimente pe care le recomandăm cu foarte multă căldură:
pos2#Story15 e un eveniment organizat de DOR și Lateral și este adresat jurnaliștilor, scriitorilor, comunicatorilor, producătorilor, artiștilor, oamenilor de marketing, activiști, antreprenori, lideri și pentru cei care cred că poveștile bine spuse pot schimba lumea.
Evenimentul va avea loc în zilele de 9 și 10 octombrie la World Trade Center Bucharest/ Pullman Hotel și are unul dintre cele mai impresionate line-upuri: Robert Krulwich, co-prezentatorul Radiolab și unul dintre cei mai emblematici oameni de radio americani, Michael Paterniti și Leslie Jamison – doi autori care vor fi publicați în seria Narator, fotograful și producătorul multimedia Richard Koci Hernandez, producătorul și regizorul Alexander Nanau, artistul Dan Perjovschi, ilustratoarea Wendy MacNaughton, scriitorii Carmen Bugan, Jacqui Banaszynski și Chris Jones.
hrclubDaniel Pink, autorul cărților Drive. Ce anume ne motivează cu adevărat și A vinde e omenește și realizatorul emisiunii Crowd Control de la National Geographic, vine la București în 14 octombrie la conferința HR Drive, organizată de HR Club România.
Evenimentul va avea loc la hotelul JW Marriott, și va găzdui un MasterClass Daniel Pink: The Cascade Effect: How Small Wins Can Transform Your Organization.
karimEclecticul designer Karim Rashid, autor al cărții Design Yourself, ne va capta atenția în 15 octombrie cu subiecte precum viitorul și noul rol al designului, business-ul lucrurilor și al experiențelor frumoase.
Evenimentul va avea loc la Grand Cinema & More Băneasa Shopping City, este organizat de Brand Minds și promite să ne schimbe perspectiva.
 

Cum te raportezi la empatia ta?

80295-an-interview-with-leslie-jamisonLeslie Jamison semnează una din cele mai recente cărți din seria Narator: Probe de empatie – o colecție îndrăzneață și strălucită de subiecte dintre cele mai diverse.

Pornind de la experiența ei de actor medical, când era plătită să mimeze simptome pentru care studenții la medicină trebuiau să găsească un diagnostic, eseurile lui Leslie, viscerale și edificatoare, pun niște întrebări esențiale legate de modul cel mai elementar în care înțelegem suferința celorlalți: Cum ar trebui să ne manifestăm grija unii pentru alții? Cum putem simți suferința celuilalt, mai ales când aceasta poate fi una asumată, distorsionată sau etalată cu ostentație? Este empatia un instrument prin care îi putem testa sau chiar evalua pe ceilalți?

Confruntând suferința – reală sau închipuită, a ei și a celorlalți –, Jamison dezvăluie nevoia impetuoasă, atât în plan personal, cât și în cel cultural, de a simți. Pleacă de la propriile experiențe cu boala și cu vătămările trupești pentru a ne angrena într-o explorare care se întinde dincolo de granițele vieții ei și care acoperă un teritoriu vast – de la turismul în zone de-o sărăcie lucie la maladii-fantomă, de la violența din stradă la reality show-uri, de la boală la încarcerare –, aflându-se permanent în căutarea unei perspective conturate cu smerenie și eleganță.

coperta Probe de empatie_NaratorUn manifest desăvârșit al durerii umane… Jamison țese laolaltă intelectul și emoția cu finețea unui chirurg de prim rang. Rezultatul este un spectacol sfâșietor despre cum ne umanizează empatia.NPR

Jamison scrie cu o precizie trează și cu o vulnerabilitate neobișnuită, cu o tendință de a reveni asupra subiectului și de a-l reexamina, de a deconstrui și de a anticipa limitele propriei perspective, și cu disponibilitatea de a face din propria ei istorie medicală și psihică obiectul examinărilor sale. Revelațiile ei sunt adesea sfredelitoare și poetice. The New Yorker

Leslie locuiește în Brooklyn, este pe cale de a-și finaliza teza de doctorat la Yale (care are ca subiect povești despre dependență) și scrie editoriale pentru New York Times Book Review. A lucrat ca brutar, suplinitor pe la diverse firme, administrator al unei pensiuni, profesor de meditații și actor medical – fiecare dintre aceste ocupații însemnând o lume pe care autoarea declară că încă o are pe dinăuntrul său.
Vestea cea mai bună e că o putem întâlni pe Leslie la București, în cadrul unui eveniment care nu ar trebui ratat: The Power of Storytelling din 9 și 10 octombrie!

Cum am ajuns să… folosim ochelarii

[…] În mănăstirile din secolele al XII‐lea și al XIII‐lea, călugării care studiau manuscrise religioase în încăperi luminate cu lumânări foloseau bucăți de sticlă curbată ca ajutor de citit. Treceau aceste lupe grosolane deasupra paginilor, mărind inscripțiile latinești. Nimeni nu știe exact când sau unde s‐a întâmplat, dar cândva în această perioadă, în nordul Italiei, sticlarii au descoperit o inovație care va schimba modul în care vedem lumea – sau măcar a făcut‐o mai clară: modelând sticla în discuri mici, umflate la mijloc, și punându‐le pe fiecare într‐un cadru unit deasupra, ei au creat primii ochelari ai lumii.
cumamajunsaici_publicaAcești ochelari primitivi erau numiți roidi da ogli, însemnând „discuri pentru ochi“. Datorită asemănării lor cu boabele de linte – lentes în latină – discurile au fost botezate „lentile“. Timp de câteva generații, aceste noi dispozitive ingenioase au fost folosite aproape exclusiv de învățații monastici. Afecțiunea de „hiperopie“, ori hipermetropie, era distribuită în procente mari în populație, dar majoritatea oamenilor nu observau că sufereau de aceasta deoarece nu citeau. Pentru un călugăr care se chinuia să‐l traducă pe Lucrețiu la lumina lumânării, nevoia de ochelari devenea însă foarte clară.
Dar populația generală – vasta majoritate analfabetă – nu avea aproape nicio ocazie să discearnă forme mici precum literele în rutina sa zilnică. Oamenii erau prezbiți, dar nu aveau niciun motiv real pentru a observa că sunt așa. Așa că ochelarii au rămas obiecte rare și scumpe.
Totul s‐a schimbat, desigur, când Gutenberg a inventat presa tipografică în anii 1440. Ai putea umple o mică bibliotecă cu cărțile și studiile care documentează impactul presei tipografice şi crearea a ceea ce filosoful Marshall McLuhan a numit „galaxia  Gutenberg“. Rata alfabetizării a crescut dramatic; teoriile subversive – științifice ori religioase – au ocolit canalele oficiale de gândire ortodoxistă; distracțiile populare, precum romanele sau pornografia tipărită, au devenit comune. Dar marea invenție revoluționară a lui Gutenberg a avut și un alt efect, mai puțin celebrat: a făcut ca un număr uriaș de oameni să‐și dea seama că sufereau de hipermetropie. Iar această revelație a creat o cerere tot mai mare de ochelari.
Ce a urmat a fost unul dintre cele mai extraordinare exemple de efect colibri din istoria modernă. Gutenberg a făcut cărțile tipărite portabile și relativ ieftine, declanşând creșterea alfabetizării, ceea ce a expus o problemă în privința acuității vizuale a unei părți mari din populație, creând apoi o piață nouă pentru producerea de ochelari. Într‐o sută de ani de la invenția lui Gutenberg, au apărut mii de producători de ochelari în Europa și ochelarii au devenit prima piesă de tehnologie avansată – de la inventarea hainelor în Neolitic – pe care oamenii obișnuiți o puteau purta în mod normal pe trupurile lor.
Dar acest dans coevoluționar nu s‐a oprit aici. La fel cum nectarul plantelor cu flori a încurajat un nou tip de zbor la păsările colibri, stimulentul economic creat de noua piață a ochelarilor a generat un domeniu nou de expertiză. Europa nu era plină doar de ochelari, ci și de idei despre ochelari. Mulțumită tiparului, continentul era populat brusc de oameni care erau experți în manipularea luminii prin bucăți de sticlă ușor convexe.­ Aceștia au fost hackerii primei revoluții optice. Experimentele lor vor inaugura un capitol cu totul nou în istoria vederii. […]
cum-am-ajuns-aiciFragmentul de mai sus face parte din primul capitol al cărții Cum am ajuns aici. Șase inovații care au făcut lumea modernă de Steven Johnson – Sticla. Alte șase inovații dezvoltate în carte: frigul, sunetul, curățenia, timpul și lumina.
Efectul colibri este conceptul în jurul căreia se învârte cartea de față: o inovație dintr‐un domeniu ajunge să declanșeze schimbări care par să aparțină unui cu totul alt domeniu. Efectele colibri vin într‐o varietate de forme: unele sunt intuitive, altele subtile, altele evoluează într-o direcție total nouă, reducând bariere naturale și limitele creșterii umane.

Despre piețele de matching

Economişti care construiesc un sistem de admitere mai echitabil și care, efectiv şi fără nicio exagerare, salvează vieţi la propriu? Cine ar fi crezut?! Alvin Roth (pe scurt, Al) este un economist atipic. În 2012, a primit împreună cu Lloyd Shapley Premiul Nobel pentru contribuţiile atât teoretice, cât şi practice, la „proiectarea” unor pieţe de matching.
Dar ce înseamnă a proiecta o piaţă? Şi ce înseamnă o piaţă de matching?
La modul ideal, o piaţă ar trebui să fie un cadru în care participanţii să-şi poată exprima preferinţele şi să poată tranzacţiona liber. De prea multe ori însă, o astfel de piaţă ideală fie este confundată cu o piaţă în care orice este permis, fie este prezentată în contrast cu o piaţă în care există multe restricţii şi reglementări. Ceea ce se pierde din vedere între aceste extreme este faptul că, de fapt, chiar şi pieţele în care participanţii se pot exprima şi pot tranzacţiona liber, fără a fi neapărat excesiv reglementate, funcţionează totuşi mai bine când sunt guvernate de reguli şi instituţii care le înlesnesc funcţionarea.
Uneori aceste reguli şi instituţii evoluează treptat, de la sine, iar pieţele funcţionează bine. Alteori însă, evoluţia duce la pieţe ce funcţionează defectuos ori chiar intră în colaps – şi atunci e de dorit ca regulile şi instituţiile să fie (re)concepute, (re)proiectate.
Împreună cu colaboratorii săi, Al şi-a dedicat mult timp atât studierii pieţelor care funcţionează defectuos, cât şi celor care funcţionează bine. Comparându-le, a cristalizat, în timp, un set de proprietăţi-cheie care fac diferenţa. Cartea descrie atât aceste proprietăţi, cât şi procesul prin care au fost identificate, precum şi importanţa lor. De asemenea, prezintă algoritmi uşor de înţeles, care sunt remarcabili tocmai pentru că, folosiţi corect, produc soluţii compatibile cu aceste proprietăţi.
Firul narativ este construit plecând de la observaţii evidente care sunt îmbinate gradual cu puncte de vedere inteligente şi neaşteptate. Expunerea este vie, presărată cu anecdote savuroase şi este mereu concretă, bazată aproape în întregime pe exemple din aşa-numitele pieţe de matching, pieţe care ar trebui să fie familiare oricui a fost în situaţia de a merge la şcoală, de a aplica pentru o slujbă, ori de a folosi un site web în speranţa găsirii unui partener.
Dar ce înseamnă totuşi aceste pieţe de matching? Sunt ele atât de diferite şi de importante cât să justifice adoptarea unui nou cuvânt, matching, ca neologism?
În general, piaţa este înţeleasă ca un loc în care cererea se întâlneşte cu oferta, bunurile sunt standardizate, identitatea participanţilor este irelevantă, iar tranzacţiile sunt intermediate exclusiv pe baza preţului. De exemplu, dacă doresc să cumpăr 100 de acţiuni de-ale unei companii, la bursa din Londra, preţul acestora este dat de cerere şi ofertă, iar atâta vreme cât îmi pot permite să le cumpăr, nimic nu mă împiedică să o fac. Nu e nevoie să conving vânzatorul că eu sunt cel mai potrivit cumpărător. La rândul meu, atâta timp cât obţin aceste acţiuni, îmi este indiferent dacă 60 provin de la un vânzator, iar restul de 40 de la altul.
Modelul anterior este, probabil, cel mai cunoscut publicului şi funcţionează excelent pentru multe pieţe importante, însă nu este potrivit pentru toate pieţele. De fapt, foarte multe pieţe în care ajungem să participăm de-a lungul vieţii sunt diferite.
De exemplu, Universităţile din St. Andrews și Stanford la care lucrez sunt prestigioase şi atractive, iar numărul aplicaţiilor de admitere primite depăşeşte cu mult numărul locurilor disponibile. Deşi situaţia se repetă an de an, niciuna dintre cele două universităţi nu alege să ridice nivelul taxelor de şcolarizare ca doar cei mai bogați studenţi să şi le poată permite.
Taxele rămân suficient de mici încât un numar mare de studenţi să poată aplica, iar universităţile îşi rezervă dreptul de a-şi alege studenţii. Nu este suficient, așadar, ca un student să aleagă să urmeze o universitate, ci trebuie ca şi universitatea să aleagă să admită acest student. Această dublă coincidenţă a alegerilor este o caracteristică care defineşte aşa-numitele pieţe de matching. Spre deosebire de bursa din Londra, identitatea universităţilor şi a studenţilor contează enorm, iar preţul (taxele de şcolarizare) nu este esenţial pentru a balansa cererea şi oferta.
alvin-roth-cine-ce-primeste-si-de-ceÎn această carte sunt discutate multe astfel de pieţe de matching şi proprietăţile lor.
Accentul este pus pe pieţele în (re)proiectarea cărora Al a fost implicat direct şi a avut un rol determinant, cum ar fi piaţa admiterilor la şcoală, piaţa obţinerii primului loc de muncă după absolvire pentru unele specializări, ori pieţe neobişnuite, cum ar fi piaţa care facilitează schimbul de organe (şi în care nu exista preţ!), care a fost practic inventată de Al şi de colaboratorii săi.
Alte pieţe noi, facilitate de platforme, ca de exemplu Airbnb şi Uber, ori în care tehnologia joacă un rol principal, cum ar fi pieţele de capital cu tranzacţii rapide (high frequency trading) sunt, de asemenea, menţionate.
Presărată cu un umor fin şi scrisă accesibil, cartea este fascinantă, oferind o privire de ansamblu asupra muncii lui Al şi a colaboratorilor săi. Într-un context în care, pe fondul unor crize macroeconomice majore, credibilitatea economiei ca ştiinţă a fost, deseori, pusă în discuţie, Al prezintă publicului o latură a ştiinţelor economice care nu are o acoperire mediatică importantă şi este foarte puţin cunoscută, deşi, paradoxal, este probabil cea în care s-au înregistrat cele mai remarcabile şi clare progrese. O carte care merită citită şi celebrată!
static1.squarespace.comTextul de mai sus este semnat de Alexandru Nichifor – Assistant Professor şi Visiting Assistant Professor St. Andrews University şi Stanford University și reprezintă prefața ediției în limba română a cărții semnate de laureatul Nobel pentru Economie 2012, Al Roth: Cine ce primește și de ce. Noua economie a piețelor de matchmaking și proiectarea acestora.