Ideas to go: cadouri iarna 2014

Începem o serie de sugestii de cadouri – poate vă ajută să găsiți ce căutați pentru prietenii care nu se feresc de lectură :)!
IMG_3553Pentru cineva interesat/ă de un stil de viață sănătos
Djokovic, atunci când nu e ocupat să-și mențină poziția în topul clasamentului ATP, e foarte atent la ce mănâncă: el a adoptat o alimentație fără gluten și crede că succesul lui din ultimii ani se datorează în special acestui fapt.
Iar Ronnie O’Sullivan, campionul de snooker, pledează pentru beneficiile alergatului – nu doar pentru un fizic tonifiat, ci în special pentru sănătatea noastră mentală.
Dieta câștigătoare și În fugă – o alegere bună pentru o persoană preocupată de sănătate.
IMG_3593Pentru cineva interesat de bunăstarea personală
Happy Money explică motivele pentru care banii pot aduce mai multă fericire, atunci când se respectă cinci principii, de la alegerea experiențelor în defavoarea bunurilor materiale, la cheltuirea banilor spre binele celorlalți. Aceste principii pot fi aplicate nu doar de persoane, ci și de companiile interesate să își facă mai fericiți angajații și clienții.
Succesul redefinit – cartea Ariannei Huffington ne învață cum să depășim ideea tradițională care ne sugerează că succesul înseamnă bani și putere. Pentru a avea succes cu adevărat, trebuie să repunem în centrul valorilor după care merită să ne conducem viețile înțelepciunea, miracolul și dăruirea.
IMG_3599Pentru fanii Apple și pentru cei care apreciază calitatea unui produs
Biografia autorizată a lui Steve Jobs, povestea companiei Apple după decesul acestuia și câteva previziuni despre viitorul ei, precum și biografia designerului Jony Ive, omul care stă în spatele celor mai importante produse Apple și despre care Steve Jobs spunea că este partenerul lui spiritual – cu siguranță vor face fericită o persoană care e fan Apple, antreprenor sau designer!
IMG_3601Pentru cineva care gândește… out of the box
Gândește ca un trăznit și Cușca de sticlă sunt cele mai recente cărți din zona economiei comportamentale – științe sociale. Pentru acele persoane care aduc în conversație cele mai interesante cercetări sau insight-uri despre modul în care gândim, este un cadou potrivit.
IMG_3615
Pentru managerii interesați de cei pe care îi conduc
Entuziasmul la locul de muncă crește productivitatea muncii și implică oamenii să lucreze pentru un scop comun. Joy, Inc. oferă oricărui antreprenor sau manager know-how-ul necesar pentru a crea un loc de muncă în care cuvântul wow să fie la ordinea zilei.
Leadershipul de calitate este apanajul celor care înțeleg că succesul în afaceri nu depinde de cât de mult apreciază clienții o companie și produsele pe care le pune pe piață, ci de cât de mult apreciază angajații organizația pentru care lucrează. Simon Sinek repune umanitatea în centrul acțiunilor organizaționale – în Liderii mănâncă ultimii.
IMG_3608
Pentru cei care au nevoie de o doză de optimism
Scott Adams a reușit să scrie o carte care aduce, asemenea benzilor desenate Dilbert, un zâmbet și speranța unui „mai bine”: Cum să eșuezi la aproape orice și totuși să câștigi la scară mare.
Richard Feynman, unul dintre cei mai amuzanți fizicieni, ne dă o lecție de viață în Ce-ți pasă ție de părerile altora?
IMG_3611Pentru cine vrea să se piardă în lectura unei cărți
Cărțile din seria Narator ne aduc în față povești adevărate, foarte bine spuse/ scrise; iată recomandările noastre pentru perioada sărbătorilor de iarnă: Dulcele bar, În pielea goală și Scânteia.
IMG_3635Pentru tech & social media guys, geeks și antreprenorii online
Fondatorii sau top managerii din marile companii IT&tech ne introduc în lumea din spatele platformelor pe care le folosim zilnic: Google, Twitter, WordPress sau magazinul online cel mai celebru din lume: Amazon.
dOr
Numărul aniversar Decât o Revistă
Câteva idei de reținut despre acest număr:

  • Are 5 coperte diferite: autorii lor sunt Dan Perjovschi, Lea Rasovszky, Ray Bobar, Alex Gâlmeanu și Mircea Cantor
  • Conține retrospective relevante pentru acest moment de bilanț – al României, dar și al membrilor DoR
  • Firul roșu al numărului este conceptul identității – pentru a înțelege cine suntem, dar și în speranța că beculețele care se vor aprinde ne vor arăta ceva din ce urmează.

Și încă ceva! La abonamentul susținător primești, pe lângă un an de DoR și livrare gratuită, un cadou la alegere: romanul Uranus Park de Mircea Duțescu, sau colecția de eseuri În pielea goală de David Sedaris! DoR #18 poate fi cumpărată din shopul online DoR precum și în marile lanțuri de librării din București și din țară.
Lectură plăcută și sărbători fericite!
 

În pielea goală: O invazie de ticuri

coperta_sedaris NaratorFragment extras din cartea În pielea goală de David Sedaris
Copyright © Publica, 2014, pentru ediția în limba română. Imprint Narator.
Când profesoara m‐a întrebat dacă o poate vizita pe mama, am atins de opt ori pupitrul cu nasul.
— Să înțeleg că asta înseamnă „da“? m‐a întrebat.
După calculele ei, mă ridicasem de pe scaun de 28 de ori în acea zi.
— Sari ca un purice. Mă întorc cu spatele două minute și tu ți‐ai și lipit limba de întrerupătorul de la lumină. Poate că așa se face acolo, de unde vii tu, dar aici, în clasă, nu ne ridicăm de pe scaun să lingem lucrurile dimprejur când ne vine. Acela este întrerupătorul domnișoarei Chestnut și dânsei îi place să fie curat. Ție ți‐ar plăcea să vin și eu la tine acasă și să‐ncep să ling întrerupătoarele tale? Ce zici, ți‐ar plăcea?
Am încercat să mi‐o imaginez în acțiune, dar pantoful îmi tot spunea, în şoaptă: Dă‐mă jos. Dă‐ți cu tocul de trei ori de frunte. Fă‐o acum, nu va observa nimeni.
— Ei bine, m‐a întrebat domnișoara Chestnut, ridi­cându‐și sprâncenele subțiri și creionate. Ți‐am pus o întrebare. Ţi‐ar plăcea sau nu să ling întrerupătoarele de la tine de acasă?
Eu mi‐am dat jos pantoful, prefăcându‐mă că mă uit la inscripția de pe toc.
— Ai de gând să‐ți dai în cap cu pantoful ăla, așa‐i?
Nu se punea problema să‐mi trag în cap cu pantoful, ci doar să mă lovesc ușor; şi de unde ştia ea ce urma să fac?!
— Ai urme de toc pe toată fruntea, a răspuns ea întrebării mele tăcute. Ar trebui să te uiți în oglindă din când în când. Pantofii sunt murdari. Îi purtăm în picioare ca să ne protejăm de pământ. Nu e sănătos să ne lovim cu pantofii în cap, am dreptate?
Am presupus că da, avea dreptate.
— Presupui? Dar tu ai impresia că ne jucăm de‐a ghicitul, ca să‐ți dai tu cu presupusul? Eu nu „presupun“ că e periculos să ies în plin trafic, purtând un sac pe cap. Aici nu‐i nimic de presupus. Lucrurile astea sunt fapte reale, nu ghicitori.
A continuat să‐mi facă morală și după ce s‐a așezat la catedră, în timp ce a scris de mână o scurtă scrisoare.
— Aș vrea să stau de vorbă cu mama ta. Presupun că ai una, nu? Presupun că n‐ai fost crescut de animale. E oarbă? La mama ta mă refer. Ea nu vede felul în care te comporți sau toate giumbuşlucurile astea îi sunt adresate exclusiv domnișoarei Chestnut?
A împăturit biletul și mi l‐a dat.
— Poți pleca acum, dar, te rog, în drum spre ușă nu‐mi îneca întrerupătorul cu saliva ta plină de microbi. A avut o zi grea; de fapt, amândoi am avut o zi grea.
De la școală până la casa în care stăteam cu chirie nu era o distanță prea mare – maximum 637 de pași – și, în zilele bune, reușeam să o parcurg într‐o oră, oprindu‐mă însă după fiecare câțiva pași pentru a linge o cutie poștală sau pentru a atinge orice frunză sau fir de iarbă care îmi atrăgeau atenția. Dacă pierdeam numărătoarea pașilor, trebuia să mă reîntorc la școală și să pornesc din nou.
— Te‐ai întors așa de repede? mă întreba îngrijitorul. Nu te mai saturi de locul ăsta, așa‐i?
Nici că putea gândi mai greșit. Nu‐mi doream nimic altceva decât să fiu acasă, dar marea problemă era drumul până acolo. Mi se întâmpla să pun mâna pe un stâlp telefonic când ajungeam la pasul 314 și, cincisprezece pași mai încolo, să încep să‐mi fac griji că poate nu l‐am atins exact în locul în care ar fi trebuit. Trebuia să‐l mai ating o dată. Pentru o secundă, încercam să mă gândesc la altceva, dar apoi mă năpădeau îndoielile legate nu doar de telefon, ci chiar și de ornamentul de grădină, pe care îl atinsesem la pasul 219. Trebuia neapărat să mă întorc și să mai ling o dată ciuperca de beton, sperând că stăpâna nu o să mă ia din nou la goană strigând: „Dispari imediat de lângă ciuperca mea otrăvitoare!“.
Nu conta că ploua sau că trebuia să merg la toaletă, să fug direct acasă nici nu intra în discuţie. Acesta era un proces lung şi complicat, care necesita o atenţie obsedantă la detalii. Nu e ca şi când mi‐ar fi plăcut la nebunie să‐mi lipesc nasul de capota fierbinte a unei mașini – nu despre plăcere era vorba. Trebuia să faci aceste lucruri pentru că nimic nu era mai rău decât chinuitoarea părere de rău de a nu le fi făcut. Dacă doar treceam pe lângă o cutie poștală fără să fac nimic, creierul meu nu mi‐ar fi permis niciodată să uit. Aș fi putut să stau la masă îndrăznind să mă concentrez la altceva, dar gândurile mă năpădeau imediat. Nu te mai gândi la asta. Era deja prea târziu însă – știam exact ce aveam de făcut. Scuzându‐mă că trebuie să merg la baie, ieșeam pe ușa din față și mă duceam glonț la acea cutie poștală nu doar pentru a o atinge, dar mai ales pentru a o lovi, pentru a o bate la propriu, căci, gândeam eu, o uram din tot sufletul. Ceea ce uram cu adevărat, era, de fapt, propria‐mi minte. Undeva, acolo, înăuntru, trebuie că exista vreun buton cu care să pot opri asta, dar să fiu al naibii dacă reușeam să‐l găsesc.
Când stăteam în nord, nu‐mi amintesc ca lucrurile să fi stat la fel. Familia noastră fusese transferată din Endicott, New York, în Raleigh, Carolina de Nord. „Transferat“ era cuvântul folosit de cei de la IBM. Noua noastră casă era în construcție și, până la finalizarea lucrărilor, trebuia să ne mulțumim cu o locuință închiriată care, din punctul de vedere al designului, semăna cu o casă colonială. Clădirea era așezată într‐o curte cheală, fără niciun pom, și era ornată cu niște coloane albe care te făceau să te gândești la un interior maiestuos – dar care nu era nici pe departe astfel. Ușa de la intrare dădea într‐un hol întunecos și îngust, căptuşit cu uşile dormitoarelor care nu erau mai mari decât saltelele din ele – singurele piese de mobilier. Bucătăria se afla la cel de‐al doilea nivel, chiar lângă camera de zi, a cărei ferestruică dădea spre un perete de bolţari, construit pentru a ține la distanță mizeria care se scurgea din mormanul de gunoaie din vecinătate.
— Micul nostru colțişor de iad, spunea mama, făcându‐și vânt cu una dintre țiglele aruncate în curtea din față.
Oricât de deprimant ar fi fost, să ajung la veranda din față a casei însemna că voi fi făcut deja primul pas din infernala călătorie către dormitorul meu. Odată ce ajungeam acasă, atingeam ușa de la intrare de câte șapte ori cu fiecare cot, o sarcină cu atât mai dificilă dacă era cineva prin preajmă.
— De ce nu încerci cu clanța, mă întreba sora mea, Lisa. Noi, ăştialalţi, așa facem și pare că la noi funcționează.
[…]

Eveniment: David Sedaris la București

Sedaris-blogCoordonate: vineri 12 decembrie. Ora 19:00. Mansarda librăriei Bastilia (Piața Romană, 5).
Vă invităm cu drag să participați la întâlnirea cu scriitorul american David Sedaris și, în același timp, la evenimentul de lansare a traducerii în limba română a cărții de eseuri autobiografice – În pielea goală. Evenimentul va include un dialog al autorului cu Cristian Lupșa, editor Decât o Revistă, o sesiune de întrebări și una de autografe.
David Sedaris a devenit unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani, grație umorului sarcastic și a spiritului critic incisiv. Priceperea cu care analizează eufemismul cultural și corectitudinea politică dovedește că Sedaris este pe drept numit un maestru al satirei și unul dintre cei mai fini observatori ai condiției umane actuale.
David este autorul best sellerurilor The Barrel Fever și Holidays on Ice, dar și al unei colecții de eseuri biografice care au ajuns în topul vânzărilor imediat după publicare – În pielea goală, Me Talk Pretty One Day și Dress Your Family in Corduroy and Denim. Cărțile sale au fost tipărite în 7 milioane de exemplare și traduse în 25 de limbi.
Sedaris_testimonial KirkusCartea În pielea goală este prima carte semnată de David Sedaris și tradusă în limba română, în seria Narator a editurii noastre.
Prin seria Narator ne-am propus să promovăm autenticitatea și să aducem poveștile de viață, tulburătoare ori amuzante, în lumina tiparului. Încurajăm, de asemenea, povestașii autohtoni să ne trimită istoriile care le-au marcat biografia, iar noi o să-i transformăm în autori-naratori.
#sedarislabucuresti #autornarator
 

În pielea goală: prima carte semnată de David Sedaris în limba română

Sedaris-lansare-bannerSuntem foarte bucuroși să anunțăm că în câteva zile așteptăm din tipar prima carte semnată de David Sedaris și tradusă în limba română: În pielea goală!
David Sedaris este unul dintre cei mai cunoscuți autori americani contemporani, autor al bestsellerurilor The Barrel Fever, Holiday on Ice, Me Talk Pretty One Day, Let’s Explore Diabetes with Owls. Și-a antrenat sarcasmul, observațiile fine a condiției umane și spiritul critic incisiv încă de copil, crescând alături de 5 frați și surori, cu care concura pentru a-și face mama să râdă (de altfel, sora lui – Ami Sedaris – este o cunoscută actriță de comedie). Recunoașterea a venit imediat după ce a fost invitat de Ira Glass să citească la NPR câteva eseuri care relatau întâmplări din experiența lui ca elf la magazinul Macy’s din New York.
Cristian Lupșa, editor Decât o Revistă:
Sunt aproape 10 ani de când am ascultat pentru prima oară o poveste de David Sedaris și țin minte că m-am oprit din ce făceam pentru că nu mai auzisem niciodată o astfel de voce. Nu mă refer la glas, deși e la fel de inconfundabil, cât la vocea narațiunii, o împletire nepereche între dulce și amărui, între auto-ironie și vulnerabilitate. E vocea unui om care te invită să te așezi lângă el și să călătoriți împreună prin viață, plini de uimire. Eseurile lui Sedaris sunt despre nimicurile prin care trecem cu toții – familie, relații, momente stranii prin aeroporturi și cafenele –, dar și despre cum aceste nimicuri sunt de fapt totul.
Vlad Mixich:
Din liceu n-am mai râs de unul singur în public. Nu pentru că aş fi un sobru, ci din cauza cinismului-defect profesional de jurnalist. Până ce am cumpărat o carte de Sedaris dintr-un aeroport. Şi am început să râd. Un râs fin, autoironic, cu alinturi antropologice. Un râs din care şi înveţi. Vecinul din avion m-a întrebat de ce râd. I-am dat să citească. La sosire a intrat în prima librărie şi a cumpărat un Sedaris.
Donna Seaman, Booklist:
Pe măsură ce trece în revistă momentele critice ale vieții sale – mai întâi suferința îndurată în copilărie din cauza comportamentului său obsesiv-compulsiv (care includea linsul de întrerupătoare sau număratul pașilor), primele indicii terifiante ale homosexualității sale sau unele experiențe cu autostopul care aproape i-au adus moartea – Sedaris merge mai departe decât a făcut-o vreodată lăsându-i pe cititori muți de uimire și provocându-le un râset ce le taie respirație în fața îndrăznelii cu care abordează atât viața, cât și scrisul. Autointitulându-se o persoană „dată naibii“, Sedaris este un satirist talentat cu o abilitate stranie de a recrea dialogul și de a născoci fantezii. Cât despre personajele sale, acestea merită totată atenția: oameni cu trăiri și prejudecăți deplorabile, fie ele de natură sexuală sau etnică. Brutal de onest și genial de elocvent, Sedaris este pozitiv de tonic.
O parte din interviul lui recent la The Tonight Show starring Jimmy Fallon, după turneul pentru promovarea celei mai recente cărți ale lui:

NARATOR este colecția de non-ficțiune creativă a editurii Publica, gen literar care utilizează un stil de scris relativ nou și poate fi descris succint astfel: povești adevărate bine spuse. În colecția NARATOR au mai apărut: