De ce liderii mănâncă ultimii

lideriiNu știu să existe de‐a lungul istoriei vreo organizație care să se fi descurcat singură să iasă dintr‐o criză. Toate au fost conduse. Cu toate astea, un număr mare de instituții de învățământ sau de programe de pregătire nu acordă atenție dezvoltării unor lideri marcanți, ci pregătirii unor manageri eficienți. Câștigurile pe termen scurt sunt considerate simboluri ale succesului, iar cele care au de suferit sunt dezvoltarea și viabilitatea pe termen lung ale organizației. Liderii mănâncă ultimii reprezintă un efort de a schimba această paradigmă.
În Liderii mănâncă ultimii, Simon Sinek nu propune o teorie sau un principiu fundamental nemaiauzite până acum. Obiectivul scrierii sale este mult mai înalt. Simon își dorește să construiască o lume mai bună pentru noi toți. Viziunea sa e simplă: să creeze o nouă generație de bărbați și de femei care să priceapă că la baza succesului sau a eșecului unei organizații stă excelența leadership‐ului, nu perspicacitatea managerială.
Nu este o întâmplare faptul că Simon folosește exemple inspirate de armata Statelor Unite și, în particular, de Corpul Pușcașilor Marini americani pentru a explica cât de important este ca liderii să le acorde atenție propriilor oameni. Aceste organizații au culturi puternice și valori comune, înțeleg importanța lucrului în echipă, dau naștere unui sentiment de încredere printre membrii ei, mențin concentrarea și, cel mai important, înțeleg importanța pe care o au oamenii și relațiile dintre aceștia în succesul misiunilor lor. Aceste organizații se află, de asemenea, în situația în care costul eșecului ar putea fi catastrofal. Eșecul unei misiuni trebuie evitat. Fără îndoială, oamenii sunt cei care asigură succesul tuturor operațiunilor militare.
Dacă vă aflați în preajma pușcașilor marini atunci când aceștia se adună pentru a mânca împreună, veți observa faptul că novicii sunt serviți la început, iar seniorii, la sfârșit. Veți remarca, totodată, că acest lucru se întâmplă fără ca vreun ordin să fi fost dat în acest sens. Pur și simplu așa procedează pușcașii marini. La baza acestui comportament stă atitudinea Corpului Pușcașilor Marini față de leadership. Liderii pușcașilor marini mănâncă la sfârșit pentru că adevăratul preț al leadership‐ului îl reprezintă disponibilitatea de a pune mai presus nevoile celorlalți față de propriile nevoi. Marii lideri țin sincer la cei pe care sunt privilegiați să‐i conducă și înțeleg că adevăratul cost al privilegiului de a fi lider este sacrificiul propriului interes.
În cartea sa anterioară, Start with Why: How Great Leaders Inspire Everyone to Take Action, Simon a explicat că, pentru ca o organizație să aibă succes, e nevoie ca liderii acesteia să înțeleagă scopul adevărat al organizației – „de ce“‐ul. În Liderii mănâncă ultimii, Simon ne duce pe treapta următoare a înțelegerii motivului pentru care unele organizații acționează mai bine ca altele. El face acest lucru examinând în detaliu toate elementele implicate de provocarea leadership‐ului. Simplificând, nu e de ajuns să știi „de ce“‐ul organizației tale, trebuie să‐ți cunoști oamenii și să înțelegi că sunt mai mult decât niște resurse consumabile. Pe scurt, competența profesională nu e suficientă pentru a fi un bun lider; liderii adevărați trebuie să țină în mod real la cei care le‐au fost lăsați în grijă.
Un bun management nu este suficient, în mod evident, pentru a susține pe termen lung o organizație. Explicațiile cuprinzătoare ale lui Simon privind caracteristicile comportamentului uman demonstrează cu claritate că există motive întemeiate pentru care anumite organizații se pot descurca bine pe termen scurt, dar vor eșua în cele din urmă: leadership‐ul nu reușește să creeze un mediu în care oamenii contează cu adevărat. După cum arată Simon, organizațiile în care oamenii sunt apreciați și împărtășesc aceleași valori reușesc să iasă învingătoare atât în vremurile bune, cât și în cele rele.
John Quincy Adams ar fi înțeles mesajul lui Simon, pentru că el a priceput foarte limpede ce înseamnă să fii un lider când a spus: Dacă acțiunile tale îi inspiră pe alții să viseze mai mult, să învețe mai mult, să facă mai mult și să devină ceva mai mult decât sunt, atunci se cheamă că ești un lider.
IMG_2530În acest citat cred că veți găsi mesajul cărții Liderii mănâncă ultimii.
Când liderii îi inspiră pe cei pe care îi conduc, oamenii se gândesc la un viitor mai bun, investesc timp și efort pentru a învăța mai mult, fac mai mult pentru organizațiile lor și pe parcurs devin și ei lideri. Un lider care are grijă de oamenii săi și se concentrează asupra binelui organizației nu poate eșua. Speranța mea este ca, după lectura acestei cărți, cititorii să se simtă înclinați să se așeze întotdeauna ultimii la masă.
George J. Flynn, General locotenent (în rezervă), Trupele Marine ale SUA
Fragmentul de mai sus reprezintă Cuvântul înainte al cărții Liderii mănâncă ultimii
Copyright © Publica, 2014, pentru ediția în limba română
Un scurt interviu cu autorul Simon Sinek despre cartea Liderii mănâncă ultimii:

 

Pasiunea este supraevaluată

dilbert_creators_ever_worsening_pr_crisisDeseori îi auzi pe oamenii de succes sfătuindu‐i pe alţii să‐şi urmeze „pasiunea“. Acest sfat pare complet rezonabil când îl auzi pentru prima oară.
Se presupune că pasiunea îţi va da multă energie, un înveliș rezistent la respingeri şi o tenacitate aparte. Pe deasupra, oamenii pasionaţi sunt mult mai convingători decât ceilalţi.
Toate acestea sunt lucruri bune, nu?
Iată contraargumentul: când lucram ca ofiţer de credite comerciale la o bancă importantă din San Francisco, şeful meu m‐a învăţat că nu e niciodată indicat să‐i dai un credit unei persoane care‐şi urmează pasiunea. De exemplu, nu e avantajos să‐i dai bani unui împătimit al sportului care deschide un magazin sportiv generalist doar fiindcă îl entuziasmează orice ţine de lumea sportului. Acel individ nu o s‐o scoată la capăt, indiferent de pasiunea care‐l motivează. Afacerea sa nu are un fundament solid.
Şeful meu la vremea respectivă, care lucrase în domeniul creditelor bancare de mai bine de 30 de ani, spunea că clienţii ideali pentru credite sunt cei care nu au nicio pasiune, ci doar o dorinţă de a munci serios într‐o afacere care rentează pe foaia de calcul. Poate că un client vrea să deschidă o curăţătorie sau să investească într‐o franciză de fast‐food – afaceri plicticoase de felul acesta. Ei sunt oamenii pe care pariezi. Împrumuturile vor merge spre cei care rezistă în domeniul lor, nu spre cei care îşi iubesc slujba.
Deci cine are dreptate? Este pasiunea o unealtă eficientă pentru obţinerea succesului sau rămâne o sursă de iraţionalitate?
Ipoteza mea este că oamenii pasionaţi sunt mai predispuşi să‐şi asume riscuri foarte mari pentru scopuri nerealiste, aşa că sunt mult mai multe probabilități de eşec şi de succes fulminante printre cei pasionaţi. Un om care şi‐a urmat pasiunea şi a pierdut nu va avea ocazia să ne sfătuiască pe noi toţi ceilalţi. Dar oamenii care au ajuns la succes prin pasiune scriu zilnic cărţi şi acordă interviuri în care vorbesc despre secretul reuşitelor lor. E firesc ca aceşti câştigători să‐şi dorească să te convingă că succesul lor se datorează unor înzestrări de care numai ei au dat dovadă, dar, în acelaşi timp, ei îşi doresc să rămână oarecum modeşti. Nu poţi fi modest spunând: „Succesul meu se datorează faptului că sunt mult mai inteligent decât o persoană cu inteligenţă medie“. Dar e uşor să spui că pasiunea e cea care ţi‐a alimentat succesul, deoarece toată lumea este preo­cupată de un lucru sau altul. Pasiunea pare mai accesibilă. Dacă nu eşti o persoană inteligentă, nu prea ai ce să faci în această privinţă, dar pasiunea e o trăire pe care o poate avea oricine în circumstanţele potrivite. De aceea pare atât de democratică. E talentul celor mulţi.
Cum sa esuezi la aproape orice - 26În plus, pasiunea este, în mare măsură, o tâmpenie.
E simplu să te entuziasmezi în faţa unor lucruri care funcţio­nează, iar această împrejurare distorsionează percepţia noastră cu privire la importanţa pasiunii. Am fost implicat în multe iniţiative antreprenoriale pe parcursul vieţii mele şi, la început, fiecare dintre ele mi‐a stârnit entuziasmul. Poate că acel sentiment poate fi numit pasiune. Încercările care nu au avut succes – adică aproape toate – mi‐au redus pasiunea pe măsură ce eşuau. Puţinele încercări care au dat roade au devenit, cu timpul,­ mai captivante.
De exemplu, când am investit într‐un restaurant împreună cu un partener, pasiunea mea pentru această afacere era ridicată. În prima zi, când clienţii stăteau la rând ca să intre în local, eram şi mai entuziasmat. În anii care au urmat, deoarece afacerea pierdea teren, pasiunea mea s‐a transformat în frustrare şi exasperare. În fond, pasiunea dispăruse.
Pe de altă parte, ideea benzilor desenate Dilbert a apărut ca o altă schemă de îmbogăţire pe care eram dispus să o încerc. Când au început să apară semne ale succesului, pasiunea mea pentru benzile desenate s‐a amplificat, deoarece mi‐am dat seama că acesta ar putea fi biletul meu câştigător. Retrospectiv, am impresia că proiectele în care m‐am implicat cel mai pasio­nal sunt, totodată, cele care au dat rezultate. Obiectiv vorbind, pasiunea mea era direct proporţională cu nivelul succesului pe care‐l obţineam. Succesul determină pasiunea mai mult decât este determinat de ea.
Pasiunea poate fi şi un indicator al talentului. Noi, oamenii, tindem să ne bucurăm de lucrurile la care ne pricepem, aşa cum ne displac lucrurile la care suntem incompetenţi. De asemenea, suntem destul de capabili să anticipăm la ce ne vom pricepe înainte să încercăm. Am fost înnebunit după tenis din prima zi în care am ţinut în mână o rachetă, şi am jucat acest sport toată viaţa mea. Dar am şi intuit într‐o clipă că este genul de sport la care m‐aş descurca, spre deosebire de baschet sau fotbal. Aşa că, uneori, pasiunea este un efect al faptului că ştii că te vei pricepe la un anumit lucru.
Nu suport să lucrez în vânzări, dar ştiu că simt în acest fel deoarece nu sunt deloc capabil să fac vânzări. Dacă aş fi un om de vânzări foarte bun sau dacă aş avea potenţialul să devin unul, probabil aş avea o pasiune pentru acest domeniu. Iar oamenii care ar observa că am succes ar presupune că pasiunea este cea care l‐a făcut posibil, în loc să considere că pasiunea este un simplu indicator al talentului meu.
Dacă vei întreba un multimiliardar care e secretul succesului său, s‐ar putea să‐ţi spună că pasiunea e acest secret, pentru că ăsta este un răspuns seducător şi îndeajuns de modest. Dar după câteva pahare, eu cred că ar spune că succesul său este un amestec de dorinţă, noroc, efort suţinut, determinare, inteligenţă şi apetit pentru riscuri.
scott-adamsAşa că poţi uita de pasiune atunci când te gândeşti cum să obţii succes în ceea ce faci.
În capitolele care urmează, voi descrie câteva metode care au funcţionat pentru mine în a‐mi spori energia de lucru.
Ştii deja că, atunci când ai energia potrivită, faci mai bine orice îţi propui, la studii, la muncă, în sport sau în viaţa ta personală.
Energia e benefică. Pasiunea e supraevaluată.
Fragment extras din cartea Cum să eșuezi la aproape orice și totuși să câștigi la scară mare de Scott Adams, creatorul benzilor desenate Dilbert.
Copyright © Publica, 2014, pentru ediția în limba română.
 

Cu sau fără pantaloni?

Sfaturile pe care le ofer în cărțile și conferințele mele sunt relevante? s-a întrebat într-o zi Scott Berkun, autor a patru cărți de business și speaker profesionist. Natura profesiei lui îl ținea conectat de lumea de afaceri, însă atunci când i s-a propus să coordoneze timp de un an o echipă de programatori de la WordPress, nu a ezitat să-și suflece mânecile.
Acesta a fost motivul care a stat la baza cărții Anul meu fără pantaloni.
anul-meuScott a primit unda verde pentru a documenta experiența lui în coordonarea echipei al cărei scop era să faciliteze blogging-ul și citirea blogurilor. Unul din cinci dintre site-urile din lume folosește platforma WordPress, însă modul de organizare a acestei companii este ceea ce o face specială și cu adevărat futuristă. Angajații sunt tineri, independenți și muncesc din orice loc din lume doresc. Folosesc foarte rar e‐mailuri, lansează în fiecare zi proiecte noi și au o politică deschisă privind concediile. Dacă se poate spune despre o cultură a muncii că este „de viitor“, aceasta este!
Așadar cei care sunt interesați de implementarea unei culturi organizaționale care să inspire creativ angajații, cei care se ocupă de comunicare, antreprenorii și managerii în general, nu trebuie să rateze lectura acestei cărți.
Un book-trailer al cărții Anul meu fără pantaloni:

P.S. Blogul Publica folosește cu drag platforma WordPress.com :)!
 

Idei a-sortate

Asortăm articole interesante pe care le găsim online cu recomandări de cărți bune, și le accesorizăm cu alte noutăți Publica. Enjoy:

  • Chiar dacă știu multe, chiar dacă au o experiență vastă, liderii buni nu se opresc cu adevărat niciodată din a învăța. Tehnologia evoluează și odată cu ea se schimbă modul în care interacționăm cu cei din jur, cu partenerii sau cu clienții noștri, astfel că e important să ne păstrăm curiozitatea vie și să avem întotdeauna în minte the bigger plan. Un exemplu de om frumos, cu mintea iscoditoare este Richard Feynman; ultima lui carte Ce-ți pasă ție de părerile altora? este un testament al unuia dintre cei mai cool fizicieni. Pentru a fi la curent cu cele mai noi tehnici de branding, leadership și customer service, recomandăm participarea la workshop-urile toamnei.
  • Când alegem să devenim clientul unui anumit brand și plătim anumite comisioane lunar, ne așteptăm la un customer service bun. Din păcate în ultimul timp am experimentat servicii diferite care, pe scurt, nu-și respectă clientul. Persoanei cu care interacționăm direct nu avem ce să-i reproșăm, însă procedurii da. Nu e cazul așadar să se reteze capete, ci să fie revizuite anumite proceduri sau regulamente. Further reading: despre importanța revizuirii culturii organizaționale conform zilelor în care trăim și despre beneficiile accentului pus pe măsurarea constantă a sistemelor vs. măsurarea performanțelor angajaților.
  • Zi de zi oferim feedback. Cât de bun și constructiv este acesta? Preferăm să fim polițistul bun, polițistul rău sau… cel profesionist? Iată un articol practic despre cum să oferim feedback-ul negativ. Despre importanța, pentru succesul personal și profesional, a unei interacțiuni de calitate, recomandăm cartea lui Adam Grant: A da și a lua.
  • Pentru părinții interesați să transmită copilului un comportament empatic și generos, recomandăm articolul-opinie a lui Adam Grant: Raising the moral child. Pentru cei care vor o interacțiune de calitate cu tinerii, recomandăm articolul The Four Leadership Lessons Millenials Really Need. Pentru cei care vor o lectură optimistă, recomandăm cartea Cum să eșuezi la aproape orice și totuși să câștigi la scară mare semnată de Scott Adams – autorul ne dezvăluie că energia personală e mai valoroasă decât „pasiunea”, că o combinație de abilități mediocre te pot face surprinzător de valoros.

IMG_1630Și fiindcă cineva întreba ce autori vom publica în viitorul imediat, iată o mică listă:

  • autobiografia numărului 1 mondial la tenis feminin, Serena Williams
  • Simon Sinek, cu ediția în română a Leaders Eat Last
  • laureatul premiului Nobel în economie, Robert Schiller
  • Arianna Huffington, cu Thrive
  • Leander Kahney despre Jony Ive, designerul Apple
  • și alte surprize plăcute :)!
     
     

    Evenimente de rezervat în calendar

    Se prefigurează o toamnă bogată în evenimente și abia așteptăm să învățăm noi metode de a ne face munca mai creativ, mai eficient și mai empatic cu cei cu care colaborăm!
    Trei dintre autorii Publica vor susține conferințe la București, așa că recomandăm cu drag următoarele evenimente:
    700x256Get Inside the Customer’s Mind with Martin Lindstrom – 2 octombrie
    Autorul Buyology, Branduri senzoriale și Brandwashed va susține la București o conferință de o zi la finalul căreia cel mai probabil vei regândi poziționarea și formatul comunicării brandului pe care îl reprezinți!
    Biletele sunt disponibile vânzării pe site-ul Brand Emotion, organizatorul evenimentului.
    esti_aici_poti_ajunge_acolo_250HR Times – 30 octombrie
    La cea mai importantă conferință a anului din domeniul resurselor umane – a zecea ediție a Conferinței Anuale sub egida HR Club – invitat de onoare va fi Dr. Marshall Goldsmith, autorul bestseller-ului Ce te-a adus aici nu te va duce mai departe. El va susține un keynote speech pe tema A new approach to increasing engagement: becoming the person that you want to become, dar și un masterclass interactiv.
    Biletele sunt disponibile pe site-ul HR Club.
    rk-banner-publicaThe Secrets of Superior Service cu Ron Kaufman – 12 noiembrie
    Autorul cărții Cultura serviciilor superioare va susține la București un workshop interactiv care te va ajuta să-ți prioritizezi activitățile curente și să dezvolți servicii superioare pentru cele mai bune rezultate.
    Customer Focus, organizatorii evenimentului, oferă până la data de 24 septembrie bilete cu oferta early booking.
    Pe curând, așadar!

    Ne pregătim să aplaudăm autorii geniali

    key visual 800x600
    E toamnă, deci e timpul să apreciem autorii ale căror texte ne-au încântat anul acesta!
    Ediția IV a Premiilor Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea adună până pe 30 septembrie cele mai bune articole de non-ficțiune creativă. Autorii se pot înscrie pe site-ul Fundației Friends for Friends, fundația care a inițiat acest eveniment cultural.

    „Acest firav (încă) Pulitzer românesc are misiunea declarată de a încuraja şi creşte autori care, prin forţa scriiturii lor, aduc în faţa publicului relatări mai robuste, mai documentate, mai puţin frivole, care în final să poată genera schimbarea unei societăţi tot mai uşor de manipulat şi de antagonizat.“  declară Sorin Trâncă, preşedintele FFFF si iniţiatorul competiţiei.

    Materialele pot fi înscrise la cele cinci categorii de concurs – Reportaj, Eseu, Opinie, Portret și Fotojurnalism – și vor fi evaluate de un juriu reprezentat de: Mona Dîrțu – președintele juriului, Ani Sandu, Cătălin Tolontan, Cristian Movilă, Dan Duca, Gabriel Dobre, Liviu Iolu, Luca Niculescu, Marius Chivu, Mihnea Măruţă, Paul Radu, Simona Tache, Teodor Tiță, Vlad Mixich și Vlad Petreanu.

    „Superscrieri e un proiect vital, cred eu, pentru jurnalismul românesc – a apărut în cei mai crunți 3-4 ani din istoria breslei și a reușit, cumva, să sune adunarea, să strângă ceea ce e valoros în zona luminoasă, vie, a unei noi generații de jurnaliști. Așa s-a articulat un fel de confrerie – admirabilă prin fronda ei – a celor cărora nu le e rușine să spună că sunt jurnaliști. Dimpotrivă, mai și cred că non-ficțiunile lor chiar pot schimba lumea.”  declară Mona Dîrțu, președintele juriului.

    Se vor oferi  17 premii, din care: cinci premii I pentru fiecare categorie, în valoare de 500 de euro fiecare (susținute de Orange România, FAN Courier și Friends\TBWA), premiul special Superscrierea Anului în valoare de 1000 euro (susținut de Cercul de donatori/TFN România) și Premiul Special al Juriului.
    logo_ffffFundația Friends For Friends susține creativitatea practică, dezvoltând proiecte și instrumente care să îi ajute pe oameni să își descopere potențialul creativ: Creative Fitness Studio – gym de antrenare și dezvoltare a creativității prin exerciții și experiențe creative de grup, Biblioteca FFFF, expoziția Ciorne 2.0 și, nu în ultimul rând, Premiile Superscrieri.