Marshall Goldsmith în România

Când și unde? 30 Octombrie 2014. Conferința Naţională HR Club: HR Times.
În cadrul evenimentului aflat la cea de-a X-a ediţie Dr Marshall Goldsmith va susţine un keynote speech pe tema creşterii angajamentului individual – A New Approach to Increasing Engagement: Becoming the Person that You Want to Become.

header_conferinta_hr_times_2014_2_border

În trecut aproape toate activităţile de angajament erau concentrate pe modalităţi în care compania poate creşte nivelul de implicare al angajaţilor şi nu pe modalităţi în care aceştia se pot automotiva. Goldsmith propune o abordare inovativă prin care angajaţii să preia responsabilitatea de a-şi creşte propriul nivel de angajament. El va prezenta rezultatele cercetărilor sale în coaching, leadership development, fericire şi împlinire, precum şi modul în care pot fi folosite “întrebările active” pentru a demonstra că cel mai important factor în schimbarea comportamentelor este persoana, nu programul.

goldsmithPentru participanții la Sesiunea Plenară și/sau la Master Class-ul susținut de Marshall Goldsmith, pachetul cu materiale informative va include cadou și cartea Ce te-a adus aici nu te va duce mai departe de Marshall Goldsmith și Mark Reiter, ilustrații Shane Clester.

Cartea reprezintă adaptarea grafică a bestseller-ului internațional cu același titlu, în colecția Idei pe bandă.

Detalii despre agendă, vorbitori şi modalitatea de înscriere sunt disponibile pe microwebsite-ul conferinţei HR Times.

Dr Marshall Goldsmith a fost nominalizat drept unul dintre cei mai influenţi 10 gânditori din lume în materie de afaceri şi cel mai respectat executive coach în cadrul ceremoniei bienale Thinkers50 din 2013 ce a avut loc la Londra. Este autor a 34 de cărţi de business care s-au vândut în peste două milioane de exemplare, traduse în 30 de limbi şi bestsellers în 12 ţări. Două dintre cărţile sale – Mojo şi Ce te-a adus aici nu te va duce mai departe – au fost bestsellers în New York Times. A doua a fost bestseller şi în Wall Street Journal şi a fost recompensată cu Premiul Harold Longman pentru cartea de afaceri a anului.

Conferinţa Naţională HR Club este cel mai important eveniment de resurse umane al anului reunind peste 300 de profesionişti în HR, manageri şi antreprenori. Evenimentul din 30 octombrie 2014 marchează 10 ediţii ale Conferinţei Naţionale HR Club, ocazie cu care vom celebra “timpul HR-ului”, era în care resursele umane şi talentul oamenilor fac diferenţa şi transformă o organizaţie intr-una de succes.

Până la toamnă, putem însă aplica zi de zi acest video-sfat de la Marshall Goldsmith:

Motivațiile ascunse ale vieții cotidiene

Scenariul 1: Să spunem că locuiești într‐un loc unde oamenii nu sunt plătiți să recicleze dozele de suc. Iar într‐o dimineață friguroasă o vezi pe vecina ta cărând la centrul de reciclare o plasă mare, plină de doze.
Scenariul 2: Orașul tău și‐a schimbat strategia. Acum, oamenii primesc o plată de cinci cenți pentru fiecare doză reciclată. Și îți vezi vecina cărând o plasă mare, plină cu doze de suc.
Ce părere ai despre vecina ta din scenariul 1? Dar despre cea din scenariul 2?
raw-materials_beverage-cans
În primul scenariu, probabil vei crede că vecina este ecolo­gistă, un cetățean responsabil care își face datoria față de mediu. Dar imediat ce apare în cadru răsplata financiară, chiar și de numai cinci cenți pe doză, ai putea crede că vecina ta este fie zgârcită, fie cu probleme financiare. Te‐ai putea întreba: De ce s‐ar supune unui asemenea efort pentru o plată atât de mică? E oare o zgârie‐brânză?
De fapt, s‐ar putea ca stimulentul de cinci cenți să fi modificat semnificația acțiunii vecinei tale. Înainte de schimbarea strategiei urbane, reciclarea ei ținea de protejarea mediului. Dar, după schimbare, ea s‐ar putea să‐și dea seama că lasă impresia că e zgârcită sau disperată. Ce urmează? Să caut prin tomberoane? În cazul ăsta, nu merită să reciclez. Pe fondul unei astfel de schimbări a percepției sale, ea ar putea chiar să renunțe la reciclat.
Înainte să te decizi să motivezi pe cineva, ar trebui să te gândești mai întâi dacă stimulentul tău nu va umbri cumva dorința lui de a acționa fără să fie recompensat (să protejeze mediul prin reciclare sau să contribuie la studierea cancerului etc.). Acest efect ar putea apărea fie din cauza unei schimbări în percepția acțiunii în sine, fie pentru că ai insultat persoana pe care încerci s‐o încurajezi sau descurajezi. Când te decizi să aplici strategia stimulentelor, trebuie să te asiguri că stimulentul este suficient de mare pentru a da rezultate.
de-ce_publicaFragment extras din cartea De ce? de Uri Gneezy și John List. Copyright © Publica, 2014, pentru ediția în limba română.
Despre cum reacționăm la stimulente, despre motivele pentru care femeile câștigă mai puțin decât bărbații, despre legătura dintre o societate matriarhală și competiție, despre decalajul performanțelor, despre discriminarea modernă și alte prejudecăți, despre motivele ascunse din spatele donațiilor – în inovativa carte De ce?, carte care adună experimente de teren recente conduse de economiștii John List și Uri Gneezy.
 
 

Cei care schimbă jocul. Prefața

La începutul anilor ’90 părinţii mei, oameni educaţi, cu facultate, nu ştiau ce înseamnă un plan de afaceri sau la ce foloseşte un credit. Nici ce este şi cu ce se ocupă un antreprenor. Nu din familie am învăţat toate astea. Deşi aşa ar fi trebuit.
În 1919, Pătru Marcu, un băietan de 14 ani dintr‐o familie săracă din Zlatna, s‐a luat după frate‐său mai mare şi a pornit spre Bucureşti. Îl iubea mult pe „Fratele“ care, pentru a scăpa de pisălogeala celui mic, îi promisese că‐l va lua cu el în America deşi, în realitate, avea de gând să‐l lase la o cunoştinţă din Bucureşti care‐i promisese că‐l va angaja pe puşti într‐o prăvălie. „Fratele“ s‐a îmbarcat pe un vapor în Constanţa şi, de atunci, nimeni din familie nu a mai auzit vreodată ceva despre el. Pătru, lăsat la Bucureşti, a început să cureţe în fiecare dimineaţă la ora 6 trotuarul din faţă, geamurile, duşumelele şi rafturile unuia dintre cele mai şic magazine de îmbrăcăminte din Bucureşti, situat pe Lipscani. Hainele erau aduse direct de la Paris, dar Pătru nu avea voie să stea în magazin atunci când acesta era deschis. El era doar băiatul cu mătura, plătit cu un rând de haine pe an, două perechi de ghete, un pat şi mâncare.
Pătru era un băiat frumuşel care ştia să vorbească cuviincios şi să ţină scara trăsurii atunci când doamnele veneau şi plecau de la magazinul de pe Lipscani. Unele au început să ceară ca Pătru să fie cel care le transportă pachetele de cumpărături acasă. Doi ani după ce fusese adus de „Fratele“ la Bucureşti, Pătru a fost numit băiat de prăvălie, plătit cu două rânduri de haine şi de ghete pe an şi cu dreptul de a păstra pentru sine bacşişul primit de la doamne. Tot doamnele l‐au învăţat câteva cuvinte în franţuzeşte, i‐au arătat cum să joace tenis şi cum să schieze. De la şeful magazinului a învăţat cum să ţină socotelile unei prăvălii, iar de la domnul cel mare, proprietarul, cât de multă apă de colonie e bine să folosească pentru ca doamnele să‐l placă. La 20 de ani ajunsese deja şef de raion.
Banii din comisioane nu i‐a cheltuit niciodată. Îi trimitea spre păstrare într‐o bancă din Zlatna, ţinută de un bătrân şi cumsecade neamţ, deşi surorile lăsate acasă se plângeau cu orice ocazie că cei doi fraţi ai lor nu îşi îngrijesc familia. Unul dispăruse în America, iar cel de la Bucureşti nu trimitea niciun ban acasă.
Căci Pătru avea un plan. În fiecare lună, mai bine de un sfert din rochiile, pălăriile, paltoanele şi desuurile aduse de la Paris rămâneau nevândute. Doamnele cumpărau doar ce apărea în cele mai noi cataloage pariziene. Tot ce rămânea pe stoc era făcut pachet şi trimis înapoi de unde venise, prăvălia permiţându‐şi aceste pierderi datorită preţurilor piperate cu care vindea la Bucureşti hainele comandate din Paris.
La zece ani după ce ajunsese în Bucureşti, Pătru l‐a sunat pe domnul neamţ şi l‐a întrebat dacă din banii strânşi până în acel moment ar putea să‐şi cumpere propria‐i prăvălie în Zlatna. Răspunsul a fost negativ, dar domnul neamţ avea o soluţie bună. Proprietarul singurei prăvălii din Zlatna murise într‐un accident şi văduva lui, o ardeleancă blândă de 28 de ani, rămăsese să conducă singură afacerea. Nu ar dori Pătru să o cunoască?
O săptămână mai târziu, un tânăr de 24 de ani, îmbrăcat ca la Bucureşti şi mirosind tocmai potrivit a colonie, a cerut trei batiste în singura prăvălie din Zlatna care vindea aşa ceva. Când le‐a plătit, i‐a zâmbit ardelencei din spatele tejghelei şi a spus „mulţumesc frumos“ în franceză. Peste o lună, cei doi se căsătoreau.
Pătru Marcu s‐a întors la Bucureşti unde, din postura de proprietar, i‐a propus domnului cel mare care ţinea magazinul de pe Lipscani următoarea înţelegere: toate hainele rămase nevândute să i le trimită lui, la Zlatna, iar câştigul îl vor împărţi pe jumătate. Şi câştigurile au fost bune, căci nimeni nu mai văzuse în prăvăliile din Zlatna, şi pe‐o rază de 100 de kilometri în jur, haine aduse direct de la Paris. În câţiva ani au mai cumpărat o prăvălie, la Brad, şi apoi încă una, la Hunedoara, unde s‐au şi mutat. S‐au extins deschizând o cârciumă, pentru care au cumpărat suficientă vie pe un deal din preajmă, câteva popicării şi primul club de echitaţie din zonă. La 40 de ani, Pătru Marcu domina comerţul cu stofe şi haine din zona Hunedoarei, acolo unde s‐a născut Rodica Paulina, fiica lui, şi mai târziu Rodica Eugenia, nepoata lui. Băiatul de prăvălie de pe Lipscani ajunsese domn mare la el acasă.
Personajul de mai sus este străbunicul meu. Doar că, iniţial, povestea lui nu a ajuns sub această formă la urechile strănepotului. Pentru mine moşu’ Marcu a fost cel bătut de comunişti pentru că nu a vrut să le dea „cocoşeii“ (banii de aur care erau, în vremea războiului, cel mai sigur mod de a‐şi proteja economiile). Pentru mine moşu’ Marcu a fost cel care‐i boscorodea pe puternicii zilei, punându‐se pe sine şi pe ai lui în pericol. Pentru mine moşu’ Marcu a fost cel care s‐a sinucis la bătrâneţe, sătul de viaţa sub comunism. Din motive care ţineau de siguranţa familiei, la mine a ajuns doar povestea înfrângerii lui. Abia târziu, mult mai târziu, am aflat că moşu’ Marcu fusese un tânăr hotărât să‐şi transforme visul în fapt, să construiască o solidă afacere de familie şi să împingă lucrurile înainte până ce va obţine independenţa financiară. Abia târziu, mult prea târziu, am aflat că moşu’ Marcu fusese, în termeni contemporani, un antreprenor pur sânge. Şi abia după ce am aflat adevărata lui poveste mi‐am dat seama cât de mult mi‐a lipsit un astfel de model. Căci procesul învăţării se fundamentează de‐a lungul întregii vieţi pe imitaţie, dar mai ales pe admiraţie.
Suntem un popor care, vreme de jumătate de secol, nu a avut pe cine admira. Orizontul admiraţiei ne‐a fost ocupat, din cauza unui nefericit context istoric, cu personaje dubitabile sau subţiri. Aşa am ajuns să avem un deficit de stimă de sine prea mare. Şi, ca orice complex de inferioritate, el se manifestă fie printr‐o deznădejde indiferentă la orice şi la oricine, fie printr‐o supracompensare camuflată într‐un naţionalism artificial, exaltat şi, la o adică, exploatabil în favoarea unor interese individuale.
Da, în România există astăzi multă corupţie, mitocănie şi mizerie. Dar o problemă şi mai mare este că suntem blocaţi într‐o cultură a diminuării în care tot ce e mic se umflă şi tot ce e marginal devine central. Corupţia se mândreşte, mitocănia ne ţine predici şi mizeria se făloşeşte. Şi, deşi au ajuns centrale, chipul nostru nu e alcătuit doar din defecte. Există încă bucăţi de Românie curată şi serioasă. Nu putem şti exact cât de multe, dar ele există. Nu putem aprecia care este forţa lor de schimbare, dar ea există. Şi dacă nu devenim conştienţi că aceste bucăţi de Românie nu sunt doar cazuri unice, izolate, atunci admiraţia noastră va rămâne în continuare orfană, iar influenţa acestor modele aproape de zero.
Apariţia acestei cărţi, în care sunt adunate o parte din poveştile acelei Românii contemporane demne de admirat, este un gest simplu. Avem cărţi despre cum să ne creştem copiii, cum să ne iubim unii pe alţii, cum să slăbim şi cum să izbândim. Dar nu am avut, cel puţin până astăzi, o carte în care să se vadă limpede acea „Românie severă“ pe care istoricul Alexandru Duţu o descria ca fiind formată din „nişte oameni serioşi care‐şi văd de treabă, îşi fac datoria, îşi asumă obligaţii pe care le duc la bun sfârşit cu discreţie şi îşi împlinesc vocaţia plini de răspundere“. Cred că această Românie există şi e necesar ca ea să se vadă mai bine. E necesar ca ea să reînceapă să ocupe un loc central în lumea noastră. Fără festivisme, fără cele mai mari steaguri şi cele mai tricolore emoţii din lume. Simplu şi firesc. Pentru că merită.
În multe familii din România a existat un moşu’ Marcu. Dar dacă nu‐i cunoaştem povestea şi nu o ducem mai departe, atunci el a existat degeaba.
cei-careTextul de mai sus este semnat de jurnalistul Vlad Mixich și este extras din prefața cărții Cei carte schimbă jocul de Mona Dîrțu și Andreea Roșca. Copyright © 2014 Publica

Joi, 5 iunie 2014, ora 18:00 la Grădina Cărturești Verona va avea loc lansarea oficială a cărții în prezența autoarelor, a antreprenorilor a căror poveste este redată în carte, precum și cu participarea semnatarului prefeței de mai sus, Vlad Mixich.
 

Top vânzări Publica la Bookfest

S-a încheiat Bookfest 2014. Mulțumim cititorilor noștri pentru vizita de la stand, pentru feedback și pentru achizițiile făcute!
Top bestsellers Publica la Bookfest 2014 adună titluri din Victoria Books – seria de biografii și autobiografii celebre – dar și cărți recent lansate sau cărți de referință științifică:
bfkpublica

  1. Roger Federer. În căutarea perfecțiunii – biografia semnată de René Stauffer ocupă primul loc în preferințele cititorilor care au trecut pe la stand.
  2. Cei care citesc acum Alex Ferguson. Autobiografia au parte de o lectură care îmbină psihologia managementului, fotbalul, caii de cursă și alte pasiuni ale renumitului manager sportiv.
  3. Numărul trei este ocupat de cea mai recentă carte din sfera dezvoltării personale semnată de Sir Ken Robinson, Descoperă-ți Elementul.
  4. Liel Leibovitz, cu biografia Hallelujah. Rock & Roll, izbăvire și viața lui Leonard Cohen
  5. Cei care schimbă jocul de Mona Dîrțu și Andreea Roșca este cartea de business storytelling autohton a cărei lansare oficială va avea loc joi, 5 iunie, ora 18:00 în Grădina Cărturești Verona. Vă așteptăm cu drag la un dialog cu autoarele, antreprenorii menționați în carte și Vlad Mixich!
  6. Gândire rapidă, gândire lentă, semnată de Daniel Kahneman, este una din cele mai importante cărți contemporane și ne bucurăm că este una dintre cărțile căutate de cititorii din România.
  7. Antidotul. Fericire pentru oamenii care nu suportă gândirea pozitivă de Burkeman
  8. Pe locul opt s-au clasat trei titluri: clasica Gena egoistă de Richard Dawkins, Open – autobiografia lui Agassi și cartea de interviuri Papa Francisc.
  9. Inside Out: o istorie personală a Pink Floyd
  10. Isaac Newton de James Gleick – cea mai bună biografie a unui om de știință.

Ce cititori faini avem, nu :)? O lectură cu multe idei bune tuturor!