Cum e sa conduci sau sa faci parte dintr-o companie in Las Vegas si lumea care vine in acest oras sa se inscrie pe lista pentru a-ti vizita sediul? Ce anume m-ar impinge pe mine, un vizitator aflat in concediu in orasul spectacolului, sa merg sa vizitez un sediu de companie?
Cu siguranta Zappos detine acel „ceva” care atrage, iar CEO-ul Tony Hsieh ne arata culisele visului american.
In cartea Cum sa livrezi fericire. Calea catre profituri, pasiune si scop Tony ne introduce in contextul copilariei, adolescenei si a studentiei lui la Harvard – e ca si cum fratele mai mare ne povesteste cu mult umor ce peripetii facea cand era mai mic. Din afaceri precum ferma de rame, insigne personalizate sau cea cu pizza a tras cate o concluzie relevanta pentru ce va urma sa faca: LinkExchange (ulterior vandut la Microsoft) si Zappos (ulterior preluat la nivel de investitie de Amazon).
Urmeaza sa intelegem ce inseamna start-up, ce inseamna trasparenta, ce inseamna o cultura organizationala vie, ce inseamna sa ai un scop care sa te implineasca si cum sa-l atingi. Cartea ofera ponturi simple dar la care probabil nu ne-am gandit pana acum, usor de aplicat oriunde si care fac diferenta.
Spune-ne cum aduci fericirea celor cu care intri in contact si poti castiga o carte minunata!
Luni dimineata desemnam castigatorul/castigatoarea. Inspiratie si succes!
….cred ca fericirea poate fi accesibila prin lucruri ce par marunte la prima vedere. De ex, am observat ca oamenii se bucura enorm cand sunt ascultati si cand se simt intelesi, fara a fi judecati. Intr-o lume in care suntem din ce in ce mai grabiti si alergam ca bezmeticii uneori fara sa stim prea bine unde si de ce, in care interactiunea se reduce uneori la dialoguri scurte de complezenta, comunicarea reala e asemeni unei raze blande de soare ce completeaza, firesc, un cer senin. Modul meu de-a „oferi fericire”? tocmai prin comunicare, prin faptul ca arat ca-mi pasa si prin faptul ca zambesc mult. De unde stiu ca functioneaza? Se vede in ochi, pe chipul celor cu care interationez. 🙂
Ofer „pastila cu zambet”… un proiect SMILE 21+… Strategii de Mediere pentru Inovatie si Leadership in Educatie…
http://www.trilulilu.ro/VSBraescu/be511d053cff4c?playlist=689305
Virginia Braescu – Mediatorul cartii
Eu cred ca fericirea poate fi sub mai multe forme:cineva are probleme si doar prin simplul fapt ca-l asculti si incerci sa-l ajuti ii aduce pe fata un mic zambet in coltul gurii sau pur si simplu te gandesti la ceilalti din jur,nu numai la tine sau la persoana ta;poti sa daruiesti un mic zambet celui din jur si poate nu va observa,dar cu siguranta il va face sa se simta mai bine,unii dintre noi avem frati sau surori mai mici si doar pentru o bomboana iti sunt recunoscatori si pentru eu ziua deja e mult mai buna.
Eu,de exemplu am un frate mai mic,nu ii ofer zilnic „fericire”,insa exista momente cand doar lundu-l cu mine il incanta si ii aduce zambetul pe buze.Poate nu e singurul mod de a face pe cineva fericit, fiind alaturi de el conteaza mai mult decat simple cuvinte.
Am prietene care imi multumesc doar pentru ca le ascult pataniile,indoielile si necazurile.E poate un lucru care ma defineste,insa pentru ele conteaza mult mai mult,poate e o actiune inconstienta,dar una pretioasa.
Le daruiesc cel mai delicios masaj pe care l-au primit vreodata. 😉 Parol!
nu prea stiu sa livrez fericire si din acest motiv as avea nevoie de cartea lui Tony Hsieh.
Chiar nu stiu daca ceea ce ofer eu este fericire sau este o stare de bine sau este un simplu zambet. As vrea sa citesc cartea!
Daca as primi aceasta carte cu siguranta as fi fericit, eu sunt fericit atunci cand primesc cadouri (nu conteaza valoarea materiala a cadoului).
Pe ceilalti ii fac fericiti indeplinindu-le -mai ales- nevoile.
Un exemplu legat de copilarie :
– Nu mai facem materia X. Profesoara e bolnava.
Eram eliberat de nevoia de a nu mai face respectiva materie. Ori, nevoia imi era indeplinita – depinde de perspeciva din care privesti.
Sotiei – ii indeplindesti nevoia de a fi iubita, facandu-i un cadou.
Copilului – ii indeplinesti nevoia de a afectivitate, ducandu-l la o plimbare prin parc, ori facand in comun o activitate.
Prietenului – ii indeplinesti nevoia de a se deplasa la o anumita locatie, deplasandu-te tu in locul lui.
Este insa desigur o diferenta de acuitate intre nevoi si dorinte. Iar ceea ce la o anumita varsta ar putea fi o nevoie, la o alta ar putea fi o dorinta.
Iar ceea ce este impetuos, este ca toate actiunile in acest sens sa fie gratuite.
Cum le ofer celor din jur un moment de fericire?
Incercand sa fac fiecare clipa traita langa mine sa valoreze ceva pentru ei. Ii intreb ce mai fac, daca au nevoie de ceva, ii ascult daca vor sa vorbeasca, le spun o gluma sau le cumpar o prajitura. Tot ce conteaza este sa le aduc zambetul macar pentru o clipa si sa le dau din convingerea mea ca viata e frumoasa, in ciuda atator motive, si merita din plin sa te bucuri de ea.
Fericirea o oferim celor din jur in orice lucru marunt care ii face sa zambeasca, sa se bucure. Fericirea este orice lucru de care sa bucura; nu se stie exact ce este fericirea pentru ei, dar este cu siguranta un motiv de a zambi, de a fi optimisti, de a fi bucurosi si veseli mereu, un motiv in plus sa realizeze ce frumoasa este viata.
Nu stiu daca pot sa aduc cuiva fericirea, dar cei mai multi oameni se simt multumiti atunci cand sunt acceptati neconditionat, asa cum sunt. De aceea ii accept pe toti asa cum sunt -cu calitati si cu defecte. Nu incerc sa-i schimb, chiar daca mi-as dori sa renunte la unele deprinderi, care mi se par mie ca i-ar dezavantaja (cine sunt eu sa trasez liniile directoare ale vietii lor?)
Tot ce pot sa fac e sa fiu acolo, la apel daca au nevoie, cand au nevoie de mine! Daca asta ii bucura si ii face fericiti, nu pot eu sa apreciez, dar probabil ca daca nu s-ar simti bine in compania mea nu m-ar cauta.
De fiecare data, atunci cand facem pe cineva sa se simta apreciat, constatam ca ne simtim si noi la fel de bine. A face fericit pe cineva, fie ca e o persoana cunoscuta sau un simplu strain caruia ii furam un zambet, poate fi motorul pentru o zi superba, din toate punctele de vedere. Desi obisnuiam sa fiu egocentrist, mi-am dat seama ca a-i face pe altii sa zambeasca este un mod incredibil de simplu de a ma bucura cu adevarat de viata.
Fericirea adevarata nu se obtine prin lucruri materiale. Evident, si cadourile creeaza fericire, doar ca, aceasta nu dureaza la fel de mult. Consider ca e de ajuns sa zambesti unei persoane pentru a primi un zambet inapoi. Sa ii asculti atent problemele uitandu-te in ochii sai si ii vei castiga increderea si aprecierea. Sa ajuti pe cineva fara sa ceri nimic in schimb, te poate ajuta pe viitor, prin crearea unor legaturi puternice de prietenie. Sa lauzi o persoana, desi nu o cunosti multa vreme. Sa spui „multumesc” de fiecare data, chiar si in cazul celor mai marunte lucruri din lume. Dar cred ca cel mai puternic fel de a face pe cineva fericit este sa spui unei persoane dragi ca o iubesti, desi ti-e foarte greu sa exteriorizezi acest lucru. 🙂
„Ideile simple dar care sa faca diferenta”…foarte bine punctat, acestea sunt cheia succesului unei afaceri!
Ne bucuram ca avem persoane care ne urmaresc si care aduc fericirea celor din jur, prin lucruri simple (scoti copilul prin parc, bucuria ideii de a primi un cadou) sau mai complexe (masaj/bioterapie) sau doar prin simplul fapt ca sunt „acolo” pentru cine trebuie!
Va multumim mult pentru raspunsuri; prin simplul fapt ca ati raspuns intrebarii noastre puteti sa ne adaugati pe lista personala de „oameni carora am livrat fericirea”!
Si pentru ca trebuie sa desemnam doar un singur castigator, premiul prezentei teme de weekend va fi acordat raspunsului altruist a lui Alexandru. Citind raspunsul lui ne-am gandit inevitabil la a doua carte a lui Ariely – Irationalitatea benefica (are un capitol interesant despre efectele pe termen scurt ale emotiilor de lunga durata).
Multumim inca o data; o saptamana minunata sa aveti :)!
Felicitari, Alexandru! Imi place raspunsul tau si iti impartasesc gandurile! In practica lucrurile nu stau chiar asa… este experienta mea directa si a multor altora… exprimarea sincera a gandurilor si sentimentelor face fericiti doar pe cei care sunt pregatiti sa primeasca fericirea… pentru ceilalti fericirea se poate invata… altfel de ce oare ar mai fi dificila exteriorizarea sentimentelor?… distanta justa in relatie cu fiecare persoana se invata si se construieste in timp… Multumesc de oglindire!… Lectura placuta!
Multumim frumos! 🙂