Privim biroul ca pe un spatiu de recreere, in care indeplinim sarcinile cu creativitate si buna dispozitie. Intelegem jobul ca pe un joc serios. Depunem efort, dar ne simtim bine.
Este si una din filozofiile lui Richard Branson, fondatorul imperiului Virgin. Cuvintele lui le puteti savura in continuare:
Am citit in mai multe articole ca as reusi sa transform in aur tot ce ating. Desi nu este adevarat, nu neg faptul ca uneori am reusit sa am un succes comercial considerabil. Soferi de taxi, jurnalisti, realizatori de emisiuni radio ma intreaba mereu care este secretul meu, cum reusesc sa fac bani? De fapt, ceea ce vor sa afle este cum sa faca ei bani. Fiecare vrea sa devina milionar.
Intotdeauna le spun acelasi lucru. Nu am niciun secret. In afaceri nu exista reguli de urmat. Muncesc pur si simplu din greu, intotdeauna am facut asta, credeti-ma ca sunt in stare. Si totusi, mai intai de toate, incerc sa ma simt bine. Cred sincer ca munca trebuie domolita prin distractie, prin asta intelegand sa ma simt bine muncind, nu sa ma ingrijorez si sa ma stresez.
Nu inteleg ce sens are sa muncesc in fiecare secunda, uneori pana la epuizare. Distractia ne revigoreaza. Este un stimulator, vital atat in plan fizic, cat si spiritual. Sa stii cum sa razi si sa iubesti si sa-i apreciezi pe cei din jur, asta inseamna viata.
Proverbul care spune ca numai munca si niciun pic de joaca fac din Jack un prostanac este un truism care se regaseste si in urma cu patru mii de ani, intr-o intelepciune din Egiptul Antic, care spunea:
„Cel care munceste toata ziua este nefericit. Cel care se joaca toata ziua nu-si plateste datoriile. Arcasul nimereste tinta, la fel cum navigatorul atinge tarmul, fiecare cu indemanarea sa, stie cand sa munceasca si cand sa se odihneasca.“
Richard Branson, Screw it, let’s do it, Publica, mai 2009.
Voi cum imbinati jobul cu buna-dipozitie? Mergeti la birou cu placere sau trebuie sa depuneti un efort personal considerabil pentru a va urni? Este jobul vostru o placere sau un chin?
Cel sau cea dintre voi care ne convinge cel mai bine de cat de greu ii este la job, poate castiga un exemplar din cartea Brand You 50 de Tom Peters.
Trebuie doar sa ne convingeti – prin comentarii la acest post in maxim doua fraze haioase – cat de greu va este si va puteti transforma dintr-un angajat intr-un brand personal, care exprima distinctie, implicare si pasiune. Depinde de voi…si doar de voi!
Castigatorul va fi desemnat marti, 16 iunie.
Multa inspiratie si noroc!
UPDATE!
Castigatorul concursului este Olivian, zugrav to be! Felicitari Olivian, speram sa reusesti in bransa!
Multumim Geaninei, Ionelei, Alinei, Cristinei si lui Tudor ca ne-au spus of-ul lor. Speram ca sefii vizati in comentarii sa le citeasca si sa se schimbe. In bine:)!
Plecand de la fraza impaciuitoare „suporta-ma asa cum sunt ,insuportaqbil” ma gandesc tot asa si la serviciu….un rau necesar!? Dar procentul zilelor in care ti -o spui este mai mic decat cel al zilelor in care nu o faci si atunci cred ca cel mai bine e sa te-ncurajezi spunandu-ti ca se poate si mai rau,adica sa ai intr-adevar un servici dupa care cand vii acasa ,zilnic iti doresti sa ai o lama pentru a-ti taia venele.Principiul e sa vezi partea frumoasa a lucrurilor!
Am o „sefa”(impropriu spus da raspunde de noi chiar daca nu stie nici sa socoteasca bine si scoala nu are desi noi toti avem o facultate)care e stresanta rau.Vine la noi de cateva ori pe zi sa ne streseze si sa tipe la noi si cand nu e la noi suna din 5 in 5 minute.e bine ca suntem mai multi angajati pe schimb si radem copios dupa ce ea pleaca ca altfel…..:)
N-am crezut niciodata ca am sa imi urasc meseria, dar dupa ce am lucrat ani buni in colective diverse in care m-am simtit sau nu bine, dar alaturi de care mi-am facut-o cu mare placere, am ajuns si in locul in care, ma gandesc cu groaza de ce fac asta.
E adevarat cand se spune ca seful tau reprezinta cel mai important element la un job. Daca ai un sef bun e minunat, daca e rau, vai ce naspa e. Dar daca ai un sef ce pare bun, dar e incompetent si perfid, nu te vrea in echipa lui, desi el te-a angajat si iti pune bete in roate la fiecare pas, atunci e crunt.
N-am crezut niciodata ca un sef vrea ca un membru al echipei lui sa esueze, sa nu ii mearga bine si ca se poate sa-ti spuna zambind: ai busit proiectul, descurca-te. Cum e posibil sa gasesti placere in a-i vedea pe altii cum au probleme, cum se zbat si cum iti cer ajutorul, iar tu sa le intorci spatele, spunandu-le ca nu ai timp, poate mai incolo, ba nu, lasa pe maine ca om vedea noi…. asa pana la nesfarsit. Iar cand se intorc rezultatele negative, vai ai gresit. 🙂
Cel mai greu e seara, atunci cand incerc sa adorm si nu reusesc gandindu-ma ce o sa fac a doua zi si dimineata, cand trag de mine cu toate puterile ca sa ajung la timp. Iar la serviciu imi trag repede castile pe urechi ca sa nu il mai vad, nici sa nu il mai aud.
pai exista locuri de munca care pur si simplu te fac sa le destesti si nu doar pt ceea ce ai tu strict de realizat in fiecare zi ci si pt alte lucruri. de ex colegi sau sefi sau salariu.poti deveni un brand personal doar daca crezi in ceea ce faci si in clienti pe care ii ai.daca stii cum sa te faci apreciat ai castigat.daca sti pe ce segment sa te axezi ai luat tot.trebuie sa ti cunosti foarte bine puterile adversarul si clienti ca sa i poti multumi pe toti
Intr-adevar, iti trebuie multa determinare si perseverenta ca sa reusesti. Trebuie sa ai rabdare, ambitie si in acelasi timp sa urmaresti foarte atent ca fiecare lucru pe care il faci sa fie cat poti tu de bine. Evident se poate intampla sa nu reusesti din prima, dar trebuie sa continui.
Din pacate, toate astea se pot realiza doar atunci cand si cei din jurul tau sau macar o parte din ei te ajuta. Mie nu mi s-a intamplat asa si am avut foarte foarte multe lucruri de pierdut. Inclusiv job-ul.
Dom’le, viata mea e un chin. Ma duc la munca – trebuie sa gandesc idei pentru blog, trebuie sa gasesc solutii creative la probleme, trebuie sa vin cu sugestii de imbunatatire, trebuie sa invat din greseli, trebuie sa fiu atent sa nu gresesc, trebuie …, trebuie …, trebuie … Numai „trebuie” peste tot!
Ma uit in schimb la amicii mei zidari – n-au ei treaba. Acu’ o tencuiala. Acu’ o zugraveala. Un pic de aspirator pentru curatenie, un glet, o frumsete. Pot sa stea in mizerie, nu trebuie sa gandeasca prea mult. Cand ai in mana o bidinea si trebuie sa faci un perete alb nu ai nevoie de prea multa creativitate, poti chiar sa gresesti. Vreau sa fiu zidar!
Sa stii ca ai dreptate. Am si eu in bloc niste zidari. Au venit sa zugraveasca holurile si parterul si sincer, cred ca eu ma plimb mai mult pe holurile alea decat o fac ei, care ar trebui sa munceasca zilnic 8 ore numai acolo.
Nu stiu, dar parca astia care au firme de constructii nu au auzit de program de 8-9 ore. Si la firma cand am zigravit, mesterii veneau pe la 9 juma-10, stateau pana la 1, apoi faceau pauza de masa 1 ora si pe urma mai vopseau cate ceva pana la 3 si pe urma gata. Tai-tai.
Numai noi, astia din agentii trebuie sa lucram si noptile tot pe aceeasi bani.
Of, cat ii invidiez. Aaah, si nu mai vorbesc ca unul dintre ei avea telefon mai „smecher” decat al meu. 😉
Mersi Alina. Asta cu telefonul nu e indicator neaparat al veniturilor. Cunos oameni care au telefoane mult mai „tari” ca al meu, si castiga mai prost.
Cine gandeste ca Richard Branson, fie este un om independent, dar care moare de foame cu independenta in brate, fie este un magnat.
Libertatea nu si-o pot permite decat regii sau nebunii.
Incercati sa fiti un brand personal in relatie cu un boss „dull Jack” si in curand veti ajunge sa cunoasteti virtutile lui „Jack in the box” de unul singur.
Dar cred ca altfel nu se poate! Libertatea de a fi ei insisi este ceea ce castiga cu adevarat regii si nebunii. Daca nu putem fi regi cu totii, „nebuni”, prin consecventa cu valorile interioare in care credem si care ne elibereaza, tine de noi sa fim!
Multumesc mult pentru premiu, ma bucur ca am castigat. Mersi.