Iata si partea a doua a filmului pe care l-am primit de la Carl.
Daca va numarati printre cei care au citit deja cartea Elogiu lentorii si v-a placut atat de mult incat ati dori sa o faceti cadou si unui prieten apropiat, sau doar ati vazut acest film si v-a trezit curiozitatea atat de mult incat ati dori sa o cititi, noi va oferim sansa de a castiga un exemplar.
Ce trebuie sa faceti pentru asta? Nimic mai simplu: adaugati un comentariu la acest post in care sa ne spuneti care dintre ideile lui Carl despre lentoare vi se pare cel mai util de pus in practica pentru voi.
Noi vom alege un castigator la sfarsitul lunii, pe 31 martie. Va vom contacta pentru a afla adresa la care doriti cartea si o vom expedia in aceeasi zi, prin curier.
Va fi un cadou cu ocazia zilei de 1 aprilie. Si nu este o gluma!
UPDATE 2 aprilie 2009:
Ne-am bucurat sa vedem ca v-ati implicat si v-ati spus parerile sincere.
La fel de sincera a fost si nominalizarea noastra, astfel incat am decis ca Anna sa fie castigatoarea concursului nostru.
Suntem convinsi ca sunteti de acord cu alegerea noastra.
Celor mai putin norocosi le recomandam sa stea pe-aproape; vor mai fi concursuri!:)
Si nu uitati: reading IS education!
.. sa-l ASCULTI pe cel cu care vorbesti, concentrat cu adevarat la ceea ce spune si nimic altceva, oricate deadline-uri sau probleme ar fi in jur.
Munca vs. timpul liber. Te gândești inițial că munca, luată mai ușor ar însemna lene și puturoșenie. Dar nu este așa. Pentru că opusul este munca generatoare doar de transpirație, fără rezultate.
De fapt ar fi munca vs. cugetare, pentru a te simți în acest timp liber. Este acel triunghi magic gândesc-exist, muncesc-trăiesc, dacă muncim nu gândim.
Oricum, o lectură…plăcută
Lentoarea interioara care da mai multa putere si valoare relatiilor cu altii si cu tine insuti.
De acord cu cele de mai sus, dar ce parere aveti despre slow food? Cat timp petreceti voi la masa? Sau cat timp petreceti pregatindu-va masa? Sau poate vreti sa va apucati de speed yoga? In perioada asta de criza, un cabinet de speed yoga cu preturi si program redus…
Eu cred ca ideile despre lentoare nu trebuie sa fie UTILE. Cred ca ele trebuie sa fie sau sa devina mai precis PLACUTE. Lentoarea in sine este definita din perspectiva ne-pragmatica. Si asa trebuie sa si ramana. Discutia despre lentoare incepe si momentul in care, inainte de a te apuca de ceva, nu iti mai pui intrebarea „La ce mai ajuta asta? La ce bun? Care este scopul acestei actiuni? Intru ce fac eu asta” etc…
Nu am citit cartea dar pare foarte interesanta. Poate mi-o imprumuta cineva din Iasi? (dau un suc 😀 )
@ Vlad
Cred ca toata lumea din Iasi care are deja cartea nu se mai dezlipeste de ea 😀
Am cartea! E superba… Carl Honore are ceva de spus acolo 😉
Viata trece mult prea repede pe langa noi ca sa nu-i acodam importanta. Recent am pierdut pe cineva drag si am ramas cu gustul amar ca nu i-am spus destul de des ceea ce simteam sau nu mi-am manifestat aprecierea destul, ca nu am ras mai mult la glumele lui sau pur si simplu nu l-am imbratisat atunci cand si-ar fi dorit asta. Este ceva ce nimeni nu poate niciodata recupera: timpul pe care ai fi dorit sa-l petreci cu cei apropiati.
Asa ca mi-am regandit viata si mi-am propus sa petrec mai mult timp cu cei dragi. Sa le arat mai mult ceea ce simt sau pur si simplu sa le zambesc mai mult. Este ceva ce noi toti ar trebui sa facem mai des, fara sa simtim amenintarea mortii: sa acordam mai multa atentie celor dragi.
Socul lui Carl Honore atunci cand s-a pomenit ca-i citea in viteza povestea fiului este in mod sigur unul mult mai mic decat cel pe care l-a resimtit familia si prietenii nostri recent. Sa apreciem oamenii de langa noi, sa ne oprim si sa le oferim o imbratisare sau un zambet, sa ne luam timp pentru a pregati o masa pentru cei dragi si a-i strange impreuna, sa ne luam timp sa aruncam o privire pe geam, la ploaie, la pasarele sau la nori, timp pentru a respira adanc atunci cand clientul/seful/colegii ne calca pe nervi.
Ne facem singuri crizele de timp si nu reusim decat sa muncim in mod ineficient. Cei care-si acorda timp au mai mult succes. Macar o data pe luna fiecare dintre noi ar trebui sa-si gaseasca timp pentru a-si stabili obiectivele pe termen scurt si pe termen lung. Ne aruncam sa facem cat mai multe si pierdem din vedere tocmai ce e important; ne pierdem in amanunte. Uneori nu ne acordam nici noua timp sa ne relaxam cu o baie prelunga, cu o carte de suflet sau cu o plimbare de mana cu cel drag doar de dragul plimbarii.
Inca nu am aceasta carte si nici nu am citit-o desi as avea de la cine sa o imprumut. De ce? Din lipsa de timp, bineinteles. Acest lucru este insa pe cale sa se schimbe. Eu am decis sa-mi acord timp pentru a trai in ritmul meu si al inimii mele. Mai trebuie doar sa-mi amintesc asta.