Visul lui Steve Jobs

Brent Schlender, co-autorul cărții Becoming Steve Jobs. Din aventurier în vizionar a devenit cunoscut în special prin articolele despre cei mai influenți antreprenori și manageri care au inițiat revoluția digitală. Faptul că a fost primul jurnalist care a reușit să-i convingă pe Steve Jobs și Bill Gates, în vara anului 1991, să acorde un interviu formal comun (al doilea urma să aibă loc șaisprezece ani mai târziu, pe scena unei mari conferințe tech), spune multe despre relația lui cu cei doi antreprenori:

bros-bw-e1422647301683

Iată cum privește Brent lucrurile:

Relația mea cu Steve a fost lungă, complicată și, de cele mai multe ori, rodnică. Dacă mă ciocneam de el la evenimentele din industrie, mă prezenta celorlalți drept prietenul său, ceea ce era flatant, ciudat și adevărat – și totuși, în același timp, complet neadevărat.
Exista între noi o lipsă de formalism pe care n-am întâlnit-o niciodată la un alt CEO. Și totuși, n-a existat niciun minut în care termenii de bază ai relației noastre să nu fi fost clari: eu eram reporterul, el era sursa și subiectul. Unele dintre articolele mele îi plăceau, altele îl înfuriau. Independența mea, pe de o parte, și nevoia sa de a strânge informații, de cealaltă, au fost cele care au trasat granițele relației noastre
.

După moartea lui Steve, maldăre de analize de duzină s-au revărsat peste noi: articole, cărți, filme, emisiuni televizate. De cele mai multe ori, pur și simplu, readuceau în discuție vechile mituri despre Steve, folosindu-se de stereotipuri create demult, în anii 1980, când presa descoperise copilul-minune din Cupertino. În acei ani de început, Steve avea o slăbiciune pentru laudele presei și se deschidea pe sine – și compania – în fața reporterilor. Era, atunci, în punctul lui de maximă indisciplină și neînfrânare.
Așa că, atunci când a început să taie accesul și să colaboreze cu presa numai când voia să-și promoveze produsele, poveștile scrise în acele vremuri timpurii ale Apple au devenit varianta convențională cu privire la personalitatea și gândirea lui. Poate că acesta e motivul pentru care ceea ce se scrie despre el post-mortem oglindește aceste stereotipuri: Steve era un geniu cu fler pentru design, un șaman al cărui dar de a povesti putea naște ceva magic și malefic, botezat „câmp de distorsiune a realității“; era un ticălos arogant care desconsidera pe oricine în obsesiva sa căutarea a perfecțiunii.
Nimic din toate astea n-a schematizat experiența mea cu Steve, care mi s-a părut mereu a fi un tip mult mai complex, mult mai uman, mult mai sentimental și chiar mult mai inteligent decât omul despre care citeam.

Întrebarea elementară despre cariera lui Steve Jobs e asta: cum a putut un om care a fost un afacerist atât de inconsecvent, de nepăsător, de impetuos și de nechibzuit încât a fost dat afară din compania pe care el însuşi o fondase, să devină CEO-ul venerat care a readus Apple la viață și a creat o întreagă linie nouă de produse definitorii cultural, una care a transformat compania în cea mai valoroasă și admirată întreprindere de pe pământ și a schimbat viața de zi cu zi a miliarde de oameni din pături socio-economice și culturi atât de diferite?

„Viața ar trebui să fie despre reînnoire și evoluție“, spune Jim Collins. „Cei mai mulți lideri extraordinari nu încep astfel, ci evoluează. Și asta s-a întâmplat și cu Steve. Nu-l văd drept o poveste despre succes, ci o poveste despre evoluție. Sunt trei lucruri de care ai nevoie pentru a construi o companie cu adevărat extraordinară“, continuă Collins. „Numărul unu, trebuie să poți livra rezultate financiare superioare. Numărul doi, trebuie să ai un impact special, până într-acolo încât, dacă tu n-ai fi existat, nimeni să nu-ți fi putut juca rolul cu ușurință. Numărul trei, compania trebuie să aibă rezistență pe termen lung, să treacă prin multiple generații de tehnologie, piețe și cicluri – și trebuie să-și demonstreze capacitatea de a face toate astea mai mult decât sub un singur lider. Apple a bifat primele două condiții. Steve a muncit, contra cronometru, pentru a împlini condiția a treia. Va rezista Apple pe termen lung? Acesta e testul final – și e un lucru pe care n-avem cum, o vreme, să-l aflăm. Sunt o mulțime de oameni buni acolo, poate că vor reuși.“

Chiar dacă a suferit mult în ultimii ani, Jobs a alocat timp pentru a lucra la crearea unui curriculum pentru un program de educație pe care voia să-l facă – Universitatea Apple, un loc în care viitorii lideri ai Apple să poată înțelege și diseca decizii esențiale din istoria companiei. Era o încercare de a face „inginerie inversă“ și de a descompune procesul de decizie a lui Steve, de a transmite mai departe, către viitoarea generație Apple, estetica lui și metodologiile de marketing. Steve era foarte preocupat de «de ce», spune Tim Cook. «De ce-ul» deciziei. În trecut, când era mai tânăr, îl vedeam doar făcând ceva. Dar, pe măsură ce timpul trecea, petrecea tot mai mult timp cu mine și cu alți oameni explicându-ne de ce gândea sau făcea ceva ori de ce privea un lucru într-un anume fel.

Jobs s-a concentrat, de asemenea, pe noul sediu Apple, aflat azi în construcție într-o altă zonă din Cupertino, pe terenul vechiului campus Hewlett-Packard. Cred că avem șansa, a spus Steve consiliului municipal din Cupertino, să construim cea mai bună clădire de birouri din lume. Abordarea lui Steve pentru campus se baza pe aceleași principii ca întotdeauna: ce tip de design ar face ca noul complex de sedii să fie locul ideal în care Apple să-și creeze propriul viitor?

Steve voia ca oamenii să iubească Apple, spune Tim Cook; nu doar să lucreze pentru Apple, dar să iubească într-adevăr Apple și să înțeleagă, la cel mai profund nivel, ce misiune avea Apple, care erau valorile companiei. Nu mai scria toate astea pe pereți și nici nu mai făcea afișe, dar voia ca oamenii să le înțeleagă. Voia să lucreze cu toții pentru o cauză.
Convingerea că Apple era un loc special – o companie la fel de magică, poate, ca un iPad – era împărtăşită deopotrivă de Steve și de Cook, iar aceasta a fost cu siguranță una dintre rațiunile pentru care a cerut consiliului să-l desemneze pe Cook drept succesor al său.
Era un fir roșu comun, important pentru noi, spune Cook. Eu chiar iubesc Apple și cred că Apple există pentru o cauză mai înaltă. Mai sunt foarte puține companii de acest fel pe fața pământului.

Fragmente extrase din cartea Becoming Steve Jobs de Brent Schlender și Rick Tetzeli. Copyright© Publica, 2015, pentru ediția în limba română. Credit foto: George Lange.