Viorel Mihăilă despre Echipa de echipe

Prefața cărții semnată de Viorel Mihăilă, profesor asociat la Universitatea București:

Cărțile de leadership folosite în training abundă de exemple din mediul militar, culese, de obicei, din memoriile marilor comandanți. În cazul de față, povestea se revendică deopotrivă din mediul de afaceri și din cel militar pentru a construi, sub ochii și cu participarea cititorului, o nouă perspectivă asupra leadershipului. Acoperind o gamă extrem de largă de exemple din foarte multe domenii – de la meteorologie și realizarea prognozelor meteo până la activități productive sau la organizarea și funcționarea camerelor de gardă ale marilor spitale, de la NASA și Maratonul de la Boston la informațiile cantitative și cele calitative, interpretate pornind de la cerințele din lumea analiștilor de informații, demersul ne poartă, cu suișuri și coborâșuri, spre construirea unei noi paradigme operaționale.

Echipa de echipe, cartea generalului Stanley McChrystal, nu este, așa cum ne‑am putea aștepta, un volum de istorie militară, de memorii sau una în care întâmplările din mediul militar să fie prevalente. Deși nu putem separa întru totul cariera militară a generalului McChrystal – cu toate controversele iscate de acesta de‑a lungul vremii: condițiile decesului fostului star NFL, cpl. Pat Tillman, în timpul misiunii din Afganistan, abuzurile și tortura deținuților de la Camp Nama din Irak în timpul mandatului său la comanda Forței Operaționale din Irak sau răsunătorul articol din The Rolling Stone, publicat în iunie 2010 – de evoluția și direcția textului, perspectiva propusă este surprinzătoare.

Pretextul războiului împotriva terorismului nu este lipsit de semnificație, dat fiind impactul uriaș al acestui fenomen asupra vieții noastre cotidiene și totalul cheltuielilor făcute până acum – doar SUA au cheltuit, în acest război, între anii 2001 și 2014, 1 600 de miliarde de dolari, cu cele două principale fronturi, Afganistan și Irak, primind majoritatea resurselor (686 de miliarde de dolari pentru Afganistan – Operation Enduring Freedom și 815 miliarde pentru Irak – Operation Iraqi Freedom). O parte consistentă a acestor resurse au fost alocate Forței Operaționale conduse de generalul McChrystal.

Echipa de echipe nu este doar o carte despre luarea deciziilor, pentru că acestea trec printr‑un amplu proces de remodelare organizațională profundă. Nu face parte nici din categoria manualelor de tip how to, pentru că nu dă soluții, ci pune întrebări
și caută răspunsuri. Este mai curând o carte despre luarea deciziilor în dureroasele procese de adaptare organizațională la cerințele mediului. La data începerii proiectului generalului McChrystal, organizării în rețea îi vor fi fost deja dedicate nenumărate studii și analize (de exemplu, cele făcute de Jan van Dijk sau Manuel Castells), după cum studiile de management strategic sau de planificare strategică luau în calcul incertitudinea, impredictibilitatea, viteza sporită și interconexiunile proprii structurii în rețea. Strategiile de luptă împotriva terorismului lansate la începutul anilor 2000 gravitau în marja abordărilor inovatoare ale Contrainsurgenței (J. Arquilla, D. Ronfeldt, D. Galula, D. Kilcullen), însă proiectele majore de adaptare organizațională la noua realitate erau extrem de rare. Cu alte cuvinte, în ciuda unor victorii de etapă, obiectivul strategic era în pericol.

Echipa de echipe_editurapublicaEchipa de echipe este o carte despre schimbare, despre adaptare și despre cultura organizațională. Condițiile în care o organizație extrem de puternică (Joint Special Operations Command – JSOC), bazată pe o cultură organizațională solidă și exclusivistă, își vulnerabilizează și pune sub semnul întrebării punctele forte, în mijlocul acțiunii, pentru a găsi răspunsuri referitoare la orientările strategice, sunt cu totul atipice. În teatrele de război, impredictibilitatea reclamă folosirea standardelor și a procedurilor de operare verificate, pentru a gestiona incertitudinea și a estima cât mai bine rezultatul unei acțiuni. Inovarea in the making este o abordare surprinzătoare, iar asumarea acestui tip de risc, dincolo de riscurile inerente deja presupuse de război, este foarte, foarte rară.

În cadrul Forței Operaționale – un mecanism rodat de managementul continuu al crizelor și de luare a deciziilor în condiții de risc și incertitudine – schimbarea culturii, a structurii și a obișnuințelor transformate în automatisme, punerea sub semnul întrebării a stereotipurilor și a markerilor de diferențiere organizațională în lumina apartenenței la o dinamică operațională care primează prin unitatea scopului și a valorilor împărtășite, deasupra imperativelor sectare, poate bulversa organizația și poate compromite obiectivul propus. Diferențierea dintre complicat și complex, recalibrarea principiului nevoii de a ști, de a avea acces la informații, delegarea autorității până la limita forțării coerenței și consistenței culturii organizaționale, laolaltă cu asigurarea legăturilor solide cu organizațiile partenere prin regândirea rolului ofițerilor de legătură, au construit în timp o organizație agilă și rezilientă. Iar acesta nu este puțin lucru când vorbim despre zeci de mii de luptători de elită, cu istorii, etos, orgolii și structuri organizaționale diferite.

Modelul intervenției organizaționale impune pentru generalul McChrystal construirea încrederii și a cunoașterii împărtășite. Mult comentata cerință a imaginii operaționale comune din manualele militare și din comandamentele operaționale este dusă un pas mai departe, individualizând atât reacția, cât și implicarea individuală prin încorporarea încrederii și a sentimentului de apartenență la grupul a cărui logică de existență este acum un obiectiv supraordonat autoasumat în luarea deciziei la nivel individual sau pe paliere de comandă inferioare. Comanda descentralizată este forțată să reziste tentației micromanagementului, cu o revalorizare a tradiției managementului strategic și a planificării strategice, pornind de la misiunea și valorile organizației, prin participare la construirea unei înțelegeri comune, nu doar prin împărtășirea scopului comun, nedublată de acțiune și implicare individuale.

Abordarea nu este cu totul nouă, teoriile managementului testând diverse modele în ultimul deceniu. Metodologia Scrum, spre exemplu, este folosită de câțiva ani în multe domenii pentru abordarea noilor realități și creșterea eficienței organizaționale, fundamentate pe modele derivate din cercetările economiei comportamentale pentru un mediu saturat informațional. Construcția din Echipa de echipe este convingătoare nu doar prin noutate, ci și prin participarea cititorului la definirea, implementarea, calibrarea și recalibrarea intervenției, în spațiul valorilor întemeietoare ale organizației pentru îndeplinirea obiectivului strategic.

Echipa de echipe este o carte extrem de utilă liderilor care doresc să‑și pregătească organizația pentru viitorul care deja a început, pentru adaptare la lumea complexă în care trăim, pentru organizații agile, transparente și eficiente în rețea. Este o poveste despre schimbare, dar și o povață despre cum putem folosi puterea rețelei, a interconexiunii și logica narațiunii (narratives, strategic storytelling), pentru a construi organizații puternice bazate pe valori clare.

Viorel Mihăilă, București 2016