Posturi cu tagurile ‘dezvoltare personala’

Angela Duckworth: despre Grit

În copilărie şi în adolescenţă am auzit foarte des cuvântul geniu.
Tata era cel care îl aducea mereu în discuţie. Îi plăcea să spună, fără prea mare legătură cu contextul: „Ştii, nu eşti vreun geniu!“. Această sentinţă putea fi pronunţată în timp ce luam cina, în mijlocul unei pauze de reclame sau după ce se tolănea pe canapea, cu Wall Street Journal în mână.

Nu-mi amintesc cum îi răspundeam. Poate pretindeam că nici nu îl auzeam.

Gândurile tatălui meu se îndreptau frecvent către geniu, talent şi către persoanele mai înzestrate decât altele. Îl preocupa extrem de mult cât de inteligent era el. Îl preocupa extrem de mult cât de inteligentă era familia lui.

Iar eu nu eram singura problemă. Tata era de părere că nici fratele meu, nici sora mea nu erau tocmai genii. După standardele lui, niciunul dintre noi nu se putea compara cu Einstein. Aparent, asta era o mare dezamăgire. Tata se temea că acest handicap intelectual avea să ne limiteze reuşita în viaţă.

În urmă cu doi ani, am fost suficient de norocoasă încât să mi se acorde Premiul MacArthur, cunoscut şi sub numele de „bursa geniilor“. Pentru această bursă nu depui cerere. Nu îi rogi pe prieteni sau pe colegi să te nominalizeze. În schimb, o comisie secretă, care include oameni de top din domeniul tău, decide că faci o muncă importantă şi creativă.

Când am primit telefonul neaşteptat care mi-a comunicat această veste, prima mea reacţie a fost una de recunoştinţă şi uimire. Apoi m-am gândit la tata şi la diagnosticul lui simplist privind potenţialul meu intelectual. Nu greşise; nu am câştigat Premiul MacArthur pentru că am fost cu mult mai deşteaptă decât colegii mei psihologi. În schimb, el avea răspunsul corect („Nu, nu este.“) la întrebarea greşită („Este ea un geniu?“).

Între telefonul primit de la MacArthur şi anunţul oficial a trecut aproape o lună. În afară de soţul meu, nu am avut voie să spun nimănui. Asta mi-a dat răgazul să meditez la ironia situaţiei. O fată căreia i s-a tot repetat că nu este genială a sfârşit prin a primi un premiu exact pentru genialitate. Premiul i s-a acordat pentru că a descoperit că realizările noastre s-ar putea să depindă mai mult de pasiune şi de perseverenţă decât de talentul înnăscut. Între timp, ea a strâns titluri academice de la câteva şcoli destul de pretențioase, chiar dacă în clasa a III-a nu obţinuse rezultate suficient de bune pentru a fi selecţionată în programul pentru copiii talentaţi şi supradotaţi. Părinţii ei sunt imigranţi chinezi, dar nu i-au ţinut predici despre salvarea venită din munca asiduă. Contrar stereotipurilor, habar nu are să cânte la pian sau la vioară.

În dimineaţa când s-a făcut anunţul oficial despre bursa MacArthur, m-am dus acasă la părinţii mei. Mama şi tata auziseră deja ştirea şi vorbeau la telefon cu mai multe „mătuşici“ care sunau încontinuu să-i felicite. Într-un final, când telefonul s-a oprit din ţârâit, tata s-a întors către mine şi mi-a spus: „Sunt mândru de tine“.

Aş fi avut atâtea să-i răspund, dar m-am limitat să îi spun: „Mulţumesc, tati“. N-avea rost să răscolesc trecutul. De altfel, ştiam că el chiar era mândru de mine.

Şi totuşi o parte din mine îşi dorea să călătorească înapoi în trecut, pe vremea când eram mică. Aş fi avut atâtea să-i răspund. Mi-ar fi plăcut să-i spun: „Tati, tu spui că nu sunt genială. Nu te contrazic. Cunoşti o grămadă de oameni mai deştepţi decât mine“. Îmi imaginez cum ar fi dat din cap cu seriozitate. „Dar lasă-mă să-ţi explic ceva. Când voi fi mare, îmi voi iubi munca aşa cum ţi-o iubeşti şi tu pe-a ta. Nu voi avea doar o meserie; voi avea o vocaţie. Voi încerca să mă autodepăşesc în fiecare zi. Când voi fi înfrântă, o voi lua de la capăt. Poate că nu sunt cea mai inteligentă persoană din încăpere, dar mă voi strădui să fiu cea mai determinată.“

Şi, dacă el m-ar fi ascultat în continuare, aş fi adăugat: Pe termen lung, tati, grit s-ar putea să conteze mai mult decât talentul. Mulţi ani mai târziu, am adunat dovezile ştiinţifice ca să-mi susţin viziunea. Mai mult, ştiu că grit este o trăsătură variabilă, nu fixă, iar cercetările mi-au oferit idei revelatoare despre cum poate fi cultivată.

Grit este un termen psihologic care reprezintă contribuţia ştiinţifică a autoarei: o combinaţie fericită între pasiune şi perseverenţă.

Angela Lee Duckworth a absolvit Universitatea Harvard cu o diplomă în neurobiologie. Ulterior, a făcut un master în neuroștiințe la Oxford și un doctorat în psihologie la Universitatea din Pennsylvania. În 2013, a câştigat premiul MacArthur, cunoscut şi ca „bursa geniilor”. În prezent este profesor de psihologie la Universitatea din Pennsylvania şi fondator și director științific al Character Lab, o organizaţie nonprofit a cărei misiune principală este să analizeze progresele înregistrate în ştiinţa şi practica dezvoltării caracterului la copii. A fost consilier pentru Casa Albă, Banca Mondială, echipe din NBA şi NFL, precum şi pentru preşedinţii unor companii din topul Fortune. Grit: Puterea pasiunii și a perseverenței este prima sa carte.

Angela explică în câteva minute în TED talk-ul de mai jos conceptul grit și de ce contează:

Cartea Grit: Puterea pasiunii și a perseverenței detaliază rezultatele cercetărilor autoarei pe care le menționează în clipul de mai sus, ne testează cât de gritty suntem, dar și cum putem dezvolta și cultiva această calitate în noi sau copiii noștri.

Grit_edituraPublicaLink-uri a-sortate:

Începând cu luna mai, data lansării cărții în original, Grit se menține pe locul 1 în top New York Times bestsellers – secțiunea business!

Ascult-o pe Angela în podcastul lui Stephen Dubner, Freakonomics Radio: How to Get More Grit in Your Life

Interviu CBS This Morning: Don’t Follow, Foster Your Passion

O conversație între Amy Cuddy, autoarea cărții Prezență, și Angela Duckworth: video sau text

O recenzie animată a cărții

Ce înseamnă pentru tine o zi bună?

Cum sa ai o zi bună_editurapublicaDacă te pregătești să enumeri metodele preferate de relaxare, oprește-te. Vorbim despre o carte de business, astfel că întrebarea se referă la o zi de lucru bună :).

Poate o zi bună la muncă înseamnă să lucrezi eficient.
Să lucrezi organizat. Productiv. Strategic.
Să ai întâlniri bune.
Să semnezi un contract important.
Să coordonezi bine un proiect.
Să lucrezi bine cu colegii.
Să bifezi toate lucrurile de pe ”musai list”-ul zilnic.
La finalul zilei să te simți mai degrabă energizat/ă decât epuizat/ă.

Ce facem când avem de‑a face cu o criză sau poate cu un coleg țâfnos, sau alte întâmplări care ne pot schimba atitudinea? Vestea bună e că avem mai mult spațiu de manevră decât realizăm, iar secretul constă în a înțelege forțele care ne modelează alegerile și emoțiile.

Tiparele noastre de gândire pot afecta totul – de la percepția noastră asupra realității, până la stările de spirit ale celor din jurul nostru. Este suficient să conștientizăm aceste aspecte esențiale, pentru a înțelege mult mai clar cum să scoatem la suprafață tot ce este mai bun în noi și în ceilalți.

În Cum să ai o zi bună, Caroline Webb, economist, consultant în management şi coach executiv, ne arată cum să folosim descoperirile recente din domeniul economiei comportamentale, al psihologiei şi al neuroştiinţelor pentru a ne transforma viaţa profesională. Fiecare capitol a fost conceput pentru a ne permite să găsim rapid sfaturile de care avem nevoie, iar la finalul fiecărui capitol găsim o casetă care rezumă ideile principale pentru a putea fi consultate rapid. Iată cele 7 teme principale dezvoltate în carte:

cum sa aiPe lângă faptul că ne arată cum să fim în formă maximă, Cum să ai o zi bună poate fi folosită pentru a ne ajuta să scoatem la lumină ce este mai bun din oamenii pe care îi conducem sau cu care colaborăm. Majoritatea tehnicilor prezentate pot fi folosite în grupuri, pentru a îmbunătăți interacțiunea în echipe sau pentru a oferi un cadru structurat pentru ședințele importante – indiferent dacă facem sau nu referire la știința din spatele tehnicilor.
Caroline Webb despre carte:

Care e drumul tău către succes?

Nouăzeci și cinci la sută din ceea ce realizezi în viaţă este determinat de obiceiurile tale, de când te trezeşti dimineaţa și până când te aşezi în pat seara.
Oamenii de succes sunt cei care şi‑au dezvoltat obiceiuri de succes. Oamenii care eşuează sunt cei care nu şi‑au dezvoltat încă obiceiuri de succes. Cel mai important obicei pe care îl poţi dezvolta, începând din acest moment, este obiceiul stabilirii periodice a obiectivelor. Acesta te va asigura că îţi vei crea o viaţă minunată, mai mult decât orice alt obicei sau comportament pe care îl poţi învăţa.
Bineînţeles, numai stabilirea obiectivelor nu este suficientă. De asemenea, trebuie să stăpâneşti deprinderile‑cheie necesare pentru a‑ţi atinge obiectivele. Trebuie să ai o atitudine pozitivă şi să fii optimist în faţa problemelor şi a dificultăţilor. Trebuie să îţi asumi întreaga responsabilitate asupra vieţii tale şi asupra a tot ceea ce se întâmplă cu tine. – Loránd Soares Szász și Brian Tracy

Drumul tău către succes. 12 pași pentru a ajunge la viața pe care o dorești este o carte care sintetizează zeci de ani de experiență acumulată de Brian Tracy în toată lumea, combinată cu pragmatismul și aplicabilitatea la mentalitatea și condițiile din România, venite din partea lui Loránd Soares Szász.

Cei doi renumiți traineri adună în această carte practică 12 pași și multe sfaturi bune în vederea atingerii performanţei în viaţa personală şi profesională, printre care: stabileşte şi îndeplineşte‑ţi toate obiectivele, găseşte‑ţi menirea şi scopul în viaţă, descoperă‑ţi atuurile, acţionează pentru succes, fii mai bun în ceea ce faci.

lorand-news

Și încă ceva! Rezervă în calendar următoarele coordonate: miercuri, 20 aprilie, ora 18:30. Te așteptăm cu drag la Café Verona (București, str. Pictor Arthur Verona 13-15) pentru lansarea cărții în prezența co-autorului Loránd Soares Szász!

În sfârșit: obiective ușor de bifat

pasi-mici-schimbari-mari-caroline-arnoldVoi slăbi
Voi fi ordonat/ă
Voi fi punctual/ă
Nu voi mai avea datorii
Voi fi în formă până la vară
Voi promova la serviciu
Mă voi lăsa de fumat
Voi fi un om mai bun

De ce este atât de dificil să urmăm rezoluții precum cele de mai sus?

Caroline Arnold, autoarea cărții Pași mici, profituri mari spune că trebuie să reconstruim aceste rezoluții și să le transformăm în micro-rezoluții ușor de administrat și evaluat.

O microrezoluție este un angajament ferm față de o țintă precisă care asigură beneficii imediate; mai multe despre acest concept, direct de la autoarea cărții:

123