Posturi cu tagurile ‘daniel levitin’

Informarea în era post-adevăr

Doar în ultimii cinci ani umanitatea a generat mai multe informații decât în întreaga istorie care i‑a precedat. Alături de lucrurile adevărate, există un număr enorm de lucruri false, pe site‑uri, în filmulețe, cărți și în social media. Nu este doar o problemă nouă, dezinformarea fiind o constantă a vieții omenești de mii de ani și s‑a scris despre ea în vremurile biblice și în Grecia clasică. Problema singulară cu care ne confruntăm în prezent este că dezinformarea a proliferat, iar minciunile pot fi transformate în arme, pentru a servi unor scopuri sociale și politice, de care altfel am fi protejați.

Ghid practic de detectare a minciunilor. Gândirea critică în era post-adevăr este o carte despre cum să reperăm probleme la nivelul datelor citite/ auzite/ văzute, probleme care ne pot face să tragem concluziile greșite.

Gândirea critică nu înseamnă că discredidăm totul; înseamnă că încercăm să distingem între afirmații justificate prin dovezi și afirmații nejustificate. Recunoașterea argumentelor deficitare incluse în articole ne vor ajuta să evaluăm dacă un lanț de raționamente conduce la o concluzie validă sau nu. Alfabetizarea informațională înseamnă să putem recunoaște că există ierarhii în privința calității surselor, că pseudo-datele pot pretinde cu ușurință a fi date veridice, iar preconcepțiile pot distorsiona informațiile pe care suntem rugați să le avem în vedere, conducându‑ne la decizii și rezultate proaste.

Uneori, oamenii care oferă datele speră că vei trage concluzia eronată; alteori nu știu nici ei adevărul. Astăzi, informația este disponibilă aproape instantaneu, pe paginile fiecăruia de social media apar șefi de stat, reportaje „de ultimă oră” atrag atenția zilnic, ba chiar oră de oră; în aceste condiții, când avem timp să stabilim dacă acea nouă informație este plină de pseudo-date, distorsionări și minciuni sfruntate? Avem cu toții nevoie de strategii eficiente pentru a evalua dacă ceea ce ni se spune este demn de încredere.

În cea mai recentă carte a lui Daniel Levitin vom afla despre dezinformarea numerică (modul în care statisticile și graficele eronate ne pot oferi o perspectivă extrem de distorsionată, făcându‑ne să tragem concluzii complet greșite), despre argumentele defectuoase (arătând cât de ușor este să fii convingător, să spui povești care se îndepărtează de fapte, într‑o manieră atrăgătoare și care induce în eroare). Pe parcursul cărții vom afla pașii pe care îi putem face pentru a evalua mai bine știrile, reclamele și reportajele, cu focus pe capacitatea noastră de a determina dacă un lucru este adevărat sau fals (prin metoda științifică).

 

Profesorul și specialistul în neuroștiință, Daniel Levitin, semnează și bestsellerurile Mintea organizată și This is your brain on music. Fun fact: înainte de a deveni expert în neuroștiințe, Levitin a lucrat ca instrumentist, inginer de sunet și producător muzical și a colaborat cu artiști precum Stevie Wonder sau membrii formației rock americane Blue Öyster Cult; a cântat la saxofon și chitară alături de Sting, Bobby McFerrin, David Byrne și Rodney Crowell!

Daniel Levitin: „Cea mai importantă componentă a celei mai bune gândiri critice care lipsește din societatea noastră este modestia. Este o noțiune simplă, însă profundă: dacă ne dăm seama că nu știm totul, putem învăța. Dacă credem că știm totul, învățarea este imposibilă. Cumva, sistemul nostru educațional și încrederea noastră în internet au dat naștere unei generații de copii care nu știu ce nu știu. Dacă putem accepta acest adevăr, putem educa gândirea, putem redeveni civilizați și putem dezarma excesul de minciuni transformate în arme, care amenință lumea. Este singura cale prin care poate prospera democrația.”

 

Curs intensiv pentru o minte organizată

IMG_6444Pe măsură ce în viața noastră cotidiană suntem asaltați de știri, texte, facturi, aplicații, creații artistice și sfaturi, suntem nevoiți să luăm decizii mai multe și mai rapide decât oricând în trecut.

Daniel Levitin, muzician și profesor în psihologie și neuroștiințe comportamentale, ne învață în Mintea organizată cum să aplicăm în viața cotidiană ultimele cercetări din neuroștiința atenției și memoriei, de la cum ne organizăm locuința, cum ne organizăm viața socială și timpul nostru, cum ne organizăm informațiile pentru a lua cele mai dificile decizii, educația informațională și ce îi învățăm pe copiii noștri.

Cartea pornește de la ideea că externalizarea informațiilor organizează mintea și îi permite să fie mai creativă. Mai multe direcții practice ne dă chiar autorul în acest interviu:

Iată un fragment de la începutul primului capitol:

Una dintre cele mai bune studente pe care am avut privilegiul să le cunosc s‐a născut în România comunistă, aflată sub regimul represiv și brutal al lui Nicolae Ceaușescu. Deși regimul s‐a prăbușit pe când ea avea unsprezece ani, își amintea bine lungile cozi la alimente, penuria de produse și mizeria economică ce a durat mult timp după răsturnarea comuniștilor. Ioana era inteligentă și curioasă și, deși încă tânără, avea semnele distinctive ale adevăratului savant: când se întâlnea cu o nouă idee sau problemă științifică, o privea din toate unghiurile, citind tot ce‐i cădea în mână legat de subiectul respectiv. Am cunoscut‐o în timpul primului ei semestru la universitate, de curând sosită în America de Nord, când a frecventat cursul meu introductiv de psihologie a gândirii și raționamentului. Deși anul de studii avea șapte sute de studenți, ea a ieșit rapid în evidență, răspunzând cu discernământ la întrebările puse în clasă, bombardându‐mă cu întrebări în orele mele de consultații și propunând mereu noi experimente.

Într‐o zi, am dat peste ea la papetăria din colegiu, încremenită între rafturile cu pixuri și creioane. Se apleca vlăguită spre rafturi, vădit încurcată.
— E totul în regulă?, am întrebat.
— Poate fi teribil de greu să trăiești în America, a spus Ioana.
— În comparație cu România sovietică?
— Totul e atât de complicat. Am căutat un apartament. Cu chirie sau în leasing? Mobilat sau nemobilat? La ultimul etaj sau la parter? Mochetă sau parchet…
— Te‐ai decis?
— Da, până la urmă. Dar este imposibil de știut care era soluția cea mai bună. Acum… a spus ea cu glas pierit.
— E vreo problemă cu apartamentul?
— Nu, apartamentul e în regulă. Dar astăzi am venit a patra oară la librărie. Priviți! Un raion întreg plin cu pixuri. În România, aveam trei tipuri de pixuri. Și de multe ori era penurie – niciun fel de pix. În America, sunt peste cincizeci de sortimente. Care îmi trebuie pentru cursul de biologie? Care pentru cel de poezie? Vreau un marker, un stilou cu cerneală, cu gel,
cu cartuș sigilat, cu tuș care se poate șterge? Pix cu pastă, stilou cu peniță? De o oră mă învârt pe‐aici, citind etichetele.

În fiecare zi, ne confruntăm cu zeci de decizii, dintre care pe cele mai multe le‐am caracteriza drept neînsemnate sau lipsite de importanță – dacă să ne punem mai întâi ciorapul stâng sau pe cel drept, dacă să luăm autobuzul sau metroul până la serviciu, ce să mâncăm, unde să ne facem cumpărăturile. Încercăm și noi dezorientarea Ioanei atunci când călătorim, nu numai în alte țări, dar și în alte state americane. Magazinele sunt diferite, produsele sunt diferite. Cei mai mulți dintre noi au adoptat o strategie de a ne descurca, numită satisfacere suficientă, un termen utilizat de Herbert Simon, laureat al Premiului Nobel, unul dintre fondatorii teoriei organizării și procesării informației. Simon căuta un cuvânt care să descrie nu găsirea celei mai bune opțiuni, ci a uneia care să fie destul de bună. Pentru lucrurile care nu contează în mod esențial, facem o alegere care ne satisface și pe care o considerăm destul de bună. Nu știți realmente dacă firma la care vă duceți hainele la curățat este cea mai bună – știți doar că este destul de bună. Și asta vă ajută să vă rezolvați problema. Nu aveți timp să încercați toate curățătoriile chimice pe o rază de douăzeci și patru de cvartale din jurul locuinței voastre. Au într‐adevăr Dean & DeLuca cea mai fină mâncare la pachet? Nu contează – este destul de bună. Satisfacerea suficientă este unul dintre fundamentele comportamentului uman eficient; prevalează atunci când nu ne pierdem vremea cu niște decizii fără importanță sau, mai exact, atunci când nu ne pierdem vremea încercând să descoperim îmbunătățiri care nu vor face o diferență semnificativă în ceea ce privește fericirea ori satisfacția noastră.

 Începe bine, nu :)?