Posturi cu tagurile ‘andre agassi’

Noutăți Publica la Gaudeamus 2016

În perioada 16 – 20 noiembrie (miercuri până duminică inclusiv), ne găsiți la Romexpo, la Târgul Internaţional Gaudeamus – Carte de învăţătură. Standul nostru este situat la parterul pavilionului central, vizavi de intrarea principală, la numărul 16.

Iată noutățile noastre la #gaudeamusro2016:

noutatipublica-la-gaudeamus

Shoe Dog. Memoriile fondatorului Nike

shoe-dog_editurapublicaUltima oară când am văzut la rubrica de mulțumiri numele lui J.R. Moehringer a fost într-o carte pe care nu am putut-o lăsa din mână. Pentru unii e suficientă această propoziție ca să deschidă cât de repede posibil cartea de față.

Memoriile lui Phil Knight, fondatorul Nike, ne sunt prezentate într-o surprinzătoare, modestă, nefiltrată, amuzantă și minunat cizelată carte: Knight povestește despre numeroasele riscuri cu care s-a confruntat, despre eșecurile zdrobitoare, despre concurenții nemiloși, despre numărul mare de sceptici, dușmani și bancheri ostili, dar și despre numeroasele sale triumfuri emoționante și reveniri spectaculoase. Dar mai presus de toate, Knight evocă relațiile fundamentale, care au constituit inima și sufletul Nike, cu fostul său antrenor de atletism și cu primii săi angajați, un grup pestriț de neadaptați și savanți, care a devenit rapid o frăție în centrul căreia se afla swoosh.

Andre Agassi: Îl știam pe Phil Knight de când eram copil, dar nu l-am cunoscut cu adevărat până când n-am deschis această carte minunată, uimitoare, intimă. Lucru valabil și pentru Nike. Am purtat cu mândrie echipamentul produs de ei, dar nu mi-am dat seama că în spatele fiecărui swoosh stătea o saga remarcabilă despre inovație, supraviețuire și triumf. Sinceră, amuzantă, plină de suspans, elaborată – aceasta este o carte de memorii pentru cei ce iubesc sportul, dar mai presus de toate este o carte de memorii pentru cei ce iubesc autobiografiile.

TED Talks 

ted-talks_editurapublicaDirectorul TED, Chris Anderson, coordonatorul conferințelor care fac cunoscute „ideile care merită răspândite”, semnează manualul secolului 21 pentru o comunicare realmente eficientă și reprezintă o lectură obligatorie pentru oricine este gata să producă impact prin intermediul ideilor sale.

TED Talks explică în ce fel poate fi transformat în realitate vorbitul remarcabil în public și echipează cititorul cu tot ce are nevoie ca să-și atingă obiectivul. Nu există o formulă fixă; nu ar trebui să existe două discursuri la fel. Dar există instrumente care pot face mai puternic orice vorbitor. Chris Anderson a lucrat cu toți invitații TED care au fascinat publicul, iar în paginile acestei cărți ne împărtășește gândurile câtorva dintre ei: Sir Ken Robinson, Amy Cuddy, Elizabeth Gilbert, Salman Khan, Dan Gilbert, Monica Lewinsky și zeci de alți vorbitori.

Adam Grant: TED Talks nu este doar cea mai pătrunzătoare carte scrisă vreodată despre vorbitul în public, ci și o analiză profundă, strălucită a modului în care ar trebui să comunicăm. Îmi dă speranța că lumea chiar poate fi schimbată prin cuvinte.

PEAK

peak_editurapublicaEricsson este un profesor de psihologie foarte cunoscut pentru studiile sale despre performanța de top în diverse domenii precum muzică, șah, medicină și sport și modul în care performerii de top obțin rezultate superioare dobândind mecanisme cognitive complexe printr-un exercițiu metodic stăruitor.

Descoperirile lui Ericsson au fost elogiate și dezbătute, dar niciodată explicate corect. Prin urmare, ideea de expertiză încă ne intimidează – credem că avem nevoie de talent nativ ca să atingem excelența sau că excelența pare prohibitiv de dificilă. Peak dezminte ambele idei, dovedind că practic toți avem în noi semințele excelenței – trebuie numai să le cultivăm așa cum se cuvine. Peak oferă sfaturi neprețuite, adeseori contraintuitive despre fixarea unor obiective, recepționarea unui feedback, identificarea modelelor și despre automotivație.

Stephen Dubner: Majoritatea cărților „importante” nu oferă o lectură prea amuzantă. Majoritatea cărților „amuzante” nu sunt foarte importante. Dar cu Peak, Anders Ericsson (cu contribuția majoră a lui Robert Pool) a dat lovitura zilei, reușind o dublă. La urma urmei, care dintre noi nu dorește să învețe cum să fie mai bun în ceea ce face în viață? O remarcabilă distilare a unei remarcabile munci de o viață.

Arta interviului

arta-interviului_editurapublicaAcum un an Cristina Bazavan a scris un post pe facebook în care povestea despre cât de mult a însemnat cartea lui Grobel pentru ea, ca jurnalist. Apoi a întrebat dacă cineva ar citi Arta interviului în limba română. Peste așteptări, multe persoane faine au răspuns afirmativ. Ei bine, a durat puțin, însă acum putem citi cu toții Arta interviului :)!

Grobel povestește cele mai savuroase momente din lista sa lungă de interviuri cu actori care au primit Premiul Oscar, cu scriitori laureați ai Premiului Pulitzer sau cu sportivi celebri, dar și explică pas cu pas ce presupune un interviu – de la munca de documentare, la retușurile finale –, astfel că Arta interviului va fi un răsfăț atât pentru jurnaliști, cât și pentru devoratorii de cultură.

Cristina Bazavan: Interviul – conversația în care unul întreabă și‑l ascultă pe celălalt – e baza relațiilor interumane. Din acest motiv cred că Arta interviului nu este o carte doar pentru jurnaliști sau pentru oamenii din comunicare, ci și pentru cei care vor să învețe să‑i asculte pe ceilalți ca să înceapă să fie ascultați.

Dincolo de frumusețea perenă

dincolo-de-frumusetea-perena_naratorKatherine Boo este jurnalistă de investigaţie; a câştigat Premiul Pulitzer pentru Serviciul Public în 2000, Premiul MacArthur, cunoscut și ca „bursa geniilor”, în 2002 şi Premiul Naţional de Carte pentru Non-Ficţiune în 2012 pentru Dincolo de frumuseţea perenă: viaţă, moarte şi speranţă în oraşul de jos din Mumbai.

În această carte uluitoare Kate Boo zugrăveşte o epocă tulbure de schimbări globale şi de inegalitate ce devine umană prin povestea dramatică a unor familii care luptă pentru o viaţă mai bună în Annawadi, o aşezare improvizată la umbra hotelurilor de lux de lângă aeroportul din Mumbai. Cu inteligenţă, umor şi o profundă înţelegere a ceea ce-i leagă pe oameni în vremuri tulburi de schimbare, Dincolo de frumuseţea perenă, o carte bazată pe ani întregi de documentare fără compromis, îl duce pe cititor drept în mijlocul uneia dintre lumile ascunse ale secolului 21 şi în inima unor familii cu neputinţă de uitat.

Documentată precum scandalul Watergate, scrisă precum Marile speranţe şi, fără îndoială, cea mai bună carte de non-ficţiune din ultimii ani. New York Magazine

Alte noutăți Publica:

Curaj cât trebuie de Cheryl Strayed

O pereche de pantofi: finanțele și contabilitatea afacerii de Tinca Celnicu

Cei mai deștepți copii din lume de Amanda Ripley

Mai inteligent, mai repede, mai bine de Charles Duhigg

Tot ea… Becoming Meryl Streep de Michael Schulman

Cele trei reguli: cum gândesc companiile excepționale

Grit de Angela Duckworth

Pentru cei care nu pot ajunge la Romexpo, e bine de știut că oferta de la stand este valabilă și pe site-ul editurii, astfel că pentru orice titlu disponibil pe stoc, beneficiați de 20% discount. Pentru achiziții peste 130 lei, transportul este gratuit.

gaud20-copy

Agassi introduce un nou autor Publica

Iubitorilor de tenis și nu numai, vă prezentăm cu bucurie o carte care de câțiva ani încoace brad-gilbertstă la loc de cinste în bibliotecile marilor jucători de tenis: Câștigă urât. Războiul mental în tenis de Brad Gilbert. Gilbert este considerat de majoritatea experților din lumea tenisului ca fiind un foarte bun strateg și tehnician, remarcându-se de-a lungul timpului ca antrenor al lui Andre Agassi, Andy Roddick și Andy Murray. Fiindcă apare des în Open, autobiografia lui Agassi, ne-am gândit să vă înseninăm ziua cu un fragment în care Agassi relatează cum a devenit Gilbert antrenorul lui:

 

În noua lui calitate de manager al meu, prima sarcină a lui Perry e să‐mi găsească un nou antrenor, cineva care să‐l înlocuiască pe Nick. Alcătuieşte o listă scurtă de candidaţi, iar în vârful ei e un tip care tocmai a scris o carte despre tenis: Câştigă urât. Perry îmi dă cartea, mă îndeamnă să o citesc. Îi arunc o privire urâtă.
— Mulţumesc, nu mulţumesc. Nu‐mi mai trebuie şcoală.
În plus, n‐am nevoie să citesc cartea. Îl ştiu pe autor, Brad Gilbert. E şi el jucător. Am jucat cu el de multe ori, inclusiv acum câteva săptămâni. Jocul lui e opusul celui al meu. E un ţepar, combină vitezele, foloseşte schimbări de ritm, direcţii înşelătoare, şiretlicuri. Are calităţi limitate şi e în mod clar mândru de acest lucru. Dacă eu sunt cazul clasic de om care evoluează sub aşteptări, el e cel care depăşeşte în mod constant aşteptările. Mai degrabă decât să îi învingă pe adversari, îi frustrează, se aruncă pe defectele lor. S‐a aruncat pe mine de multe ori. Sunt intrigat, dar nu se poate. Brad încă joacă. De fapt, din cauza operaţiei şi a perioadei în care am stat departe de teren, e mai sus decât mine în clasament.
— Nu, spune Perry, Brad se apropie de sfârşitul carierei. Are treizeci şi doi de ani şi poate că e dispus să antreneze. Perry insistă că e profund impresionat de cartea lui Brad şi crede că are în ea tipul de înţelepciune practică de care am nevoie.
În martie 1994, când suntem cu toţii la Key Biscayne pentru turneu, Perry îl invită pe Brad la cină la un restaurant italian de pe Fisher Island, Café Porte Chervo. Direct pe apă. Unul dintre preferatele noastre.
Seara abia începe. Soarele tocmai dispare în spatele catargelor şi pânzelor vaselor de pe doc. Perry şi cu mine ajungem mai devreme, Brad chiar la ora stabilită. Am uitat ce înfăţişare ieşită din comun are. Întunecat, robust, e cu siguranţă chipeş, dar nu în sensul clasic. Trăsăturile lui nu sunt cioplite; par turnate. Nu pot să mă dezbar de ideea că Brad arată ca omul primitiv, că tocmai a ieşit dintr‐o maşină a timpului, un pic epuizat pentru că a descoperit focul. Poate că părul lui mă face să gândesc aşa. Capul, braţele, bicepşii, umerii şi faţa îi sunt acoperite de păr negru. Brad are atâta păr, încât sunt în acelaşi timp îngrozit şi invidios. Genele lui sunt fascinante. Mă gândesc: „Aş putea să fac o perucă frumoasă doar din geana dreaptă“. Citește mai mult

Open și Pulitzer: o relație de poveste

Care este legătura dintre un turneu Open, unde suveran este tenisul și Pulitzer, distincția la care visează scriitorii? Care este legătura dintre un mare tenisman și un mare scriitor? Ce poate ieși din colaborarea lor?  

Open, cartea lui Agassi, este deosebit de bine scrisă pentru memoriile unui sportiv, iar o parte a meritului îi revine lui J. R. Moehringer, colaboratorul lui Agassi, care a insistat ca numele său să nu apară nici pe copertă, nici pe prima pagină. “Moaşa nu ia copilul acasă“, a spus el. “Sunt memoriile lui Andre, nu memoriile mele, nu nişte memorii ‘povestite lui.’ E realizarea lui şi el a făcut alegerile finale.” Moehringer a adăugat că în septembrie, înainte de tipar, a vrut să schimbe ultimul rând, dar Agassi nu l-a lăsat. “Mi-a explicat finalul cărţii. Îl înţelegea mai bine decât mine.”

Janet Maslin a scris despre Open în New York Times că “cineva din echipa care a scris aceste memorii are un mare talent pentru dramatismul înduioşător.” Moehringer, care la începutul carierei a lucrat o scurtă perioadă de vreme pentru Times, este un ziarist câştigător al Premiului Pulitzer şi autorul Dulcelui bar, o carte de memorii din 2005, bine primită, despre cum a crescut fără tată în Manhasset, NY şi despre cum şi-a găsit modelele într-o cârciumă. Agassi, care a abandonat şcoala în clasa a noua şi al cărui tată era atât de tiranic şi de obsedat de tenis încât fiul său şi-a petrecut o bună parte a vieţii încercând să-şi construiască o familie alternativă, a citit această carte în 2006. A fost atât de captivat de ea, după cum povesteşte, încât a început să-şi raţionalizeze paginile, sperând să o facă să dureze mai mult. Citește mai mult

Despre vise, pasiune și realizări

Open – autobiografia lui Andre Agassi.

În mintea unui campion – autobiografia lui Pete Sampras.

Indiferent de simpatia fiecăruia dintre noi, e greu să stai departe de autobiografia “celuilalt”. Inevitabil, vei găsi câteva păreri din cealaltă perspectivă. Din “Open” ne amintim de pariul pierdut de Agassi legat de cât bacșiș a lăsat Sampras la ieșirea dintr-un restaurant sau de interpretarea fiecărui gest al oponentului în lungile lor finale de Mare Șlem. Acum putem spune că avem ocazia unei lecturi complete:

DSCF4407-800Pete Sampras:

În după-amiaza târzie a zilei de 9 septembrie 1990, jucătorul din partea cealaltă a fileului era Andre Agassi – un puști, ca mine. Și era ușor de reperat datorită extravagantului său costum fluorescent, ca o lămâie verde, și a părului său umflat.

Nu aveam cum să știu în acel moment, dar Andre și cu mine urma să devenim adversari istorici și amândoi aveam să ajungem în International Hall of Fame.

Bine-nțeles, autobiografia lui Sampras nu se rezumă la momentele împărțite cu Agassi, ci trece în revistă întreg parcursul lui – de la mic copil, la mare campion, soț și tată.

Crescut într-o familie în care nici măcar nu exista interesul pentru acest sport, copilul care în primii ani de viață vorbea cu o rachetă veche de tenis, și-a văzut visul împlinit când s-au mutat în sudul Californiei. Într-o eră în care zona Los Angelesului era epicentrul culturii tenisului american, ce lipsea era cineva cu talent, pasiune și vise…