Opinie: Cum să ai copii gritty

Liliana HadjiÎn urmă cu aproape trei ani, am experimentat un lucru grozav: un context favorabil mi-a scos în față cercetările Angelei Duckworth, iar conceptul ei în plină evoluție academică mi-a clarificat instantaneu care ar putea fi demersul educațional pentru generația lapte și laptop. Lucram deja cu copiii și mă pasiona inovația metodelor de lucru cu mințile lor pe cât de efervescente, pe atât de fragile, și urmăream să aplic acest lucru cu maximă responsabilitate. Astfel am înțeles destul de repede potențialul grit – o combinație trainică între pasiune și perseverență – de a modela vieți încărcate de sens încă din copilărie.

Din această conexiune rebelă în contextul educației tradiționale, am înființat împreună cu alți psihologi un program de antrenament psihologic al trăsăturilor de caracter, în care grit ocupă un loc central. Scopul nostru a fost să încurajăm înclinațiile naturale ale copiilor și să-i ajutăm pe aceștia să le transforme în scopuri îndrăznețe, împlinindu-i. Anul acesta am realizat un minidocumentar în care ei vorbesc despre propriile trăsături de caracter, despre obiectivele lor și despre modul în care grit îi sprijină în împlinirea acestora.
Iată câteva exemple:

Luca (10 ani): Grit mi-a folosit la un proiect pe care l-am început acum câteva zile. O carte care se numește Cheia Misterioasă. Am scris două capitole. Este prima mea carte! (Între timp, Luca a și terminat-o.) Gritul presupune cinci lucruri: chiar dacă nu-ți iese ceva, continuă să faci acel lucru; lucrează la un proiect mai mult de trei săptămâni; când îți vine să renunți, nu renunța, continuă să lucrezi; ține mereu minte scopurile pe care le ai și nu le uita; când începi o acțiune, du-o la bun sfârșit.

Răzvan (5 ani): Visul meu este să devin constructor și să fac case din anumite materiale. Mă antrenez pentru această meserie, fac lucru manual și Lego cu pasiune și cu perseverență. Când îmi folosesc gritul și mă joc, sunt fericit, pentru că duc lucrurile până la capăt.

Rareș (8 ani): Pasiunea mea este să devin un mare baschetbalist și să ajung în NBA. (…) Cred despre mine 100% că pot să ajung un mare baschetbalist! Când greșesc, nu mă dau imediat bătut, ci încerc până îmi reușește!

Sunt mândră că România are copii gritty și sunt convinsă că numărul acestora poate crește!

IMG_5855

Când citești această carte este ca și cum ai savura o felie de tort după ce ai muncit să-l prepari.

Te bucuri de rezultat.

Angela are un stil delicios și, deși este o carte 100% științifică, de nivel academic, limbajul este prietenos, pe alocuri spumos și presărat cu poveștile de viață ale unor personalități gritty.

Prima parte a cărții formulează noțiunea de grit într-un mod clar, nuanțat și susținut de dovezi. Cititorul află cum se poate poziționa în raport cu noțiunea de talent și care este adevărata valoare a efortului. Mai mult decât atât, are șansa de a-și măsura propriul scor grit și află cum poate deveni cât mai gritty cu putință. Le recomand cititorilor să printeze și să lipească Scala Grit pe frigider sau în orice alt loc aflat la vedere, pentru a putea calcula zilnic ce nivele de pasiune și perseverență au investit în raport cu obiectivele personale.

Partea a doua abordează direct transformările interioare care pot apărea când cultivăm gritul. Angela Duckworth discută despre relația pe care ar trebui să o avem cu propriile interese, despre modul în care ne putem antrena inteligent aplicând practica deliberată în raport cu progresul pe care ni-l asumăm și despre scopurile cu sens și mizele de viață, adevărate misiuni către care ne putem focaliza întreaga energie, dezvoltând astfel o relație eficientă cu timpul. Ultimul capitol vorbește despre optimism, speranță și despre modul în care ne putem modela atitudini sănătoase în raport cu o situație sau o așteptare legată de viitor. Speranța nu este doar o viziune pozitivă asupra viitorului, ci o atitudine proactivă, un mindset de creștere care determină un fel de a acționa la potențial maxim, pentru ca viitorul dezirabil să devină posibil.

Partea a treia ne ajută să înțelegem rolul pe care îl putem avea în modelarea unei educații și a unei culturi gritty, folosind fiecare context pentru a crește nivelul de grit și pentru a-i încuraja și pe alții să-l manifeste. Acest lucru ne poate scoate din individualism și ne poate ajuta să acționăm în spirit gritty în raport cu oamenii importanți din viețile noastre. Sau, pur și simplu, ne poate ajuta să ne dozăm în mod diferit sentimentele pe care le avem pentru ceilalți oameni, cunoscuți sau necunoscuți.

În cartea The Top Five Regrets of the Dying – A Life Transformed by the Dearly Departing scrisă de Bronnie Ware, o asistentă medicală din Australia), unul dintre oamenii aflați pe patul de moarte spune: „regret că nu am avut curajul să-mi urmez visele, să evit să fac ceea ce se așteaptă alții de la mine”. Cartea Angelei ne învață cum să evităm acest regret, aplicând o atitudine gritty, înconjurându-ne cu oameni gritty și muncind zi de zi la ceea ce este cu adevărat valoros pentru fiecare dintre noi.

Lectura acestei cărți este importantă pentru orice părinte, educator sau profesor care vrea să cultive o generație de copii cu scopuri valoroase, înalte, cu sens, cu o disponibilitate mai mare pentru a face practică deliberată, cu angajament pentru a-și finaliza proiectele și cu determinare în fața obstacolelor.
Pentru România, Grit este o oportunitate majoră de a depăși mentalitatea „merge și așa” sau „eu știu mai bine” și de a înțelege că lucrurile cu adevărat valoroase necesită un munte de efort!

Liliana Hadji este psiholog și co-fondator Gritty Education, iar textul de mai sus este cuvântul înainte al ediției în limba română a cărții Grit.