Euro: defect din fabricație

În Euro, economistul și laureatul Premiului Nobel, Joseph Stiglitz susține că, în ciuda faptului că moneda euro trebuia să acționeze ca o pârghie care să unească Europa și să aducă prosperitate, aceasta a făcut exact contrariul, iar criza a scos la suprafață defectele euro.

Mandatul limitat al Băncii Centrale Europene de a ținti doar inflația explică modul în care politicile aplicate în țările lovite de criză au accentuat și mai mult greșelile proiectului monedei unice.

Zona euro a fost defectă de la apariția sa. Structura zonei euro – regulile, reglementările și instituțiile care o guvernează – sunt de blamat pentru performanța slabă din regiune, incluzând aici și multiplele ei crize. Diversitatea Europei a fost punctul ei forte. Dar, pentru a face o monedă unică să funcționeze în cadrul unei regiuni cu o profundă diversitate economică și politică nu este ușor. O monedă unică implică o rată de schimb fixă între țări și o rată unică a dobânzii. Chiar dacă acestea sunt stabilite pentru a reflecta circumstanțele existente în majoritatea țărilor membre, dată fiind diversitatea economică, acolo trebuie să existe o matrice de instituții care să poată ajuta acele țări cărora nu li se potrivesc politicile în curs. Europa a eșuat în a crea aceste instituții.

Mai mult, trebuie să existe suficientă flexibilitate în reglementări pentru a permite adaptarea la diferențele de circumstanțe, credințe și valori. În general, Europa a inclus acestea în principiul subsidiarității, care implică transferul responsabilității pentru politicile publice la nivel național, mai degrabă decât păstrarea acesteia la nivel central, pentru cât mai multe decizii posibil. Într‑adevăr, cum bugetul Uniunii Europene este doar aproximativ 1% din PIB‑ul său (în contrast cu Statele Unite ale Americii, ale căror cheltuieli federale reprezintă mai mult de 20% din PIB), se fac foarte puține cheltuieli la nivelul Uniunii Europene. Într‑un domeniu crucial pentru bunăstarea cetățenilor – politicile monetare, având un impact enorm în lupta împotriva șomajului și în stabilirea condițiilor minime de trai –, puterea a fost centralizată la nivelul Băncii Centrale Europene, înființată în anul 1998. Și, având restricții puternice asupra deficitului bugetar, țările individuale nu mai au suficientă flexibilitate în stabilirea politicii lor fiscale (taxe și cheltuieli) pentru a permite unei țări care se află în fața unor circumstanțe potrivnice să evite o recesiune profundă.

Mai mult decât atât, structura zonei euro este ea însăși construită în funcție de un anumit set de idei necesare pentru atingerea succesului economic – de exemplu, Banca Centrală trebuie să se concentreze asupra inflației, contrar mandatului Băncii Rezervelor Federale ale Statelor Unite care încorporează șomajul, creșterea economică, precum și stabilitatea. Nu doar din cauza faptului că zona euro nu a fost astfel structurată încât să adapteze diversitatea economică din Europa; structura zonei euro, regulile și reglementările acesteia nu au fost proiectate să faciliteze creșterea, crearea de locuri de muncă și stabilitatea.

Problemele referitoare la structura zonei euro au fost determinate de politicile pe care regiunea le‑a urmărit, mai ales în ajunul crizei și în interiorul țărilor aflate în criză. Chiar dacă se valida structura defectuoasă a zonei euro, existau și modele alternative la aceste politici. Europa le‑a ales pe cele greșite. A impus austeritate – tăieri excesive ale cheltuielilor guvernamentale. A cerut anumite „reforme structurale”, modificări ale modului în care, de exemplu, țările afectate de criză își pot reglementa piețele muncii și sistemele de pensii. Dar, în cea mai mare parte, nu a reușit să se concentreze asupra acelor reforme care aveau cele mai mari șanse să oprească recesiunile profunde pe care le înfruntau țările. Chiar și dacă ar fi fost perfect implementate, politicile impuse țărilor aflate în criză nu ar fi însănătoșit țările bolnave sau zona euro.

Astfel, cele mai urgente reforme necesare se referă chiar la structura zonei euro înseși – nu la țările individuale – în această direcție fiind făcuți pași puțini și șovăitori. Acei pași au fost prea puțini și prea lenți. Germania și alte țări s‑au grăbit să condamne victimele, respectiv țările care aveau de suferit ca rezultat al politicilor și structurii greșite ale zonei euro. Totuși, fără reformele necesare ale structurii zonei euro, Europa nu se poate întoarce la creștere.

Fragment extras din primul capitol al cărții Euro. Cum amenință moneda comună viitorul Europei de Joseph Stiglitz. Copyright © Publica, 2016, pentru ediția în limba română. Mai multe și în interviul de mai jos:

O hiperbolă și jumătate

Allie Brosh a devenit foarte cunoscută prin blogul ei Hyperbole and a half. Posturile ei ilustrează povești care i s-au întâmplat – în copilărie sau mai recent; stilul ei de desenat voit rudimentar (folosește un program simplu – Paintbrush) adună râsete, dar umorul ei se distinge și din textele scrise:

Allie nu mai e activă pe blog din 2013, anul în care a lansat cartea O hiperbolă și jumătate. Cartea e un fel de stand-up comedy pe hârtie. E ușor de înțeles de ce Allie a devenit atât de iubită: cu toții putem să relaționăm și să râdem împreună cu ea.

Dar talentul lui Allie se remarcă în special când vorbește și desenează despre depresia prin care a trecut: i-a ajutat pe cei care trec prin momente grele să nu se simtă singuri, iar pe ceilalți să înțeleagă suferința celor diagnosticați cu depresie severă.

Cartea ei e preferata multora, câștigând multe distincții mari, dintre care să amintim New York Times bestseller, câștigătoare Goodreads Choice Award for Best Humor Book of the Year 2013, NPR Best Book of the Year 2013, A Library Journal Best Book of the Year – Memoir.

Bill Gates a ales-o ca recomandare de lectură în 2015: În timp ce lecturam O hiperbolă și jumătate, cred că am întrerupt-o de nenumărate ori pe soția mea, Melinda, pentru a-i citi pasajele care m-au făcut să râd în gura mare… În ciuda titlului cărții, istorisirile lui Allie sunt incredibil, și uneori brutal, de reale. Nu e o hiperbolă să spun că ador modul ei de a vedea și de a descrie situații cu spiritul de observație al unui om de știință, cu creativitatea unui artist și cu hazul unui comedian. 

Nu așa procedăm noi aici

După succesul cărții Aisbergul nostru se topește, autorii John Kotter și Holger Rathgeber, revin cu o altă fabulă care să ne ajute să înțelegem mai bine amenințările secolului XXI și cum putem să le transformăm în oportunități interesante pentru afacerile, guvernele, organizațiile noastre non-profit, și chiar pentru noi înșine.

Autorii: Povestea noastră poate provoca gândirea într-o gamă largă de domenii diferite: adaptarea la un mediu în schimbare, provocarea de a deveni mai mare odată cu complexitatea pe care o implică mărimea, lucrul în echipă chiar și între oameni din compartimente sau generații diferite, crearea unui mediu deschis la idei noi și inovatoare, a deveni o organizație de învățare continuă, a face față adversității, a învăța să conduci și a înțelege diferența dintre leadership și management – ca să numim doar câteva. […]

A fost odată ca niciodată… cel mai interesant clan de suricate. Ele trăiau în Kalahari, o fâșie de pământ fierbinte și uscat din partea de sud a continentului african. După ani de creștere constantă, seceta a redus drastic resursele clanului, iar atacurile mortale ale vulturilor s-au înmulțit. Pe măsură ce lucrurile se înrăutățesc, armonia clanului se destramă. Echipa de conducere se ceartă cu privire la posibilele soluții, iar sugestiile din partea lucrătorilor din prima linie primesc un răspuns demoralizant: „Nu așa procedăm noi aici!”.

Prin urmare, Nadia, o suricată inteligentă și aventuroasă, pleacă în căutarea unor idei noi, care să ajute clanul din care face parte și ea, aflat în dificultate. Descoperă un grup mult mai mic, care acționează foarte diferit, cu mult mai multă agilitate și muncă în echipă. Aceste suricate au dezvoltat soluții inovatoare pentru a găsi hrană și a scăpa de vulturi. Dar nu totul în acest mic clan este așa perfect cum pare la prima vedere. Poate Nadia să-și dea seama cum să găsească modalitatea în care să combine ce e mai bun în ambele lumi – un clan mare, disciplinat, bine administrat și un clan mic, informal, provocator – înainte de a fi prea târziu?

Cărți în pregătire la Publica 2017 (1)

Iată o parte dintre titlurile pe care le pregătim pentru publicarea în limba română – în prima jumătate a anului 2017: de la mult așteptata carte a lui Michael Lewis, The Undoing Project, despre colaborarea lui Kahneman cu Tversky – colaborare care a schimbat modul în care percepem lumea, la mai multe titluri de popularizare a descoperirilor recente din domeniul științelor, cărți de bune practici de business și biografii care inspiră; iată câteva exemple:

IANUARIE: Simon Sinek cu Together is better | Pre-suasion de Robert Cialdini | Invisible influence de Jonah Berger

FEBRUARIE: Poke the Box de Seth Godin | Work Rules de Laszlo Bock

MARTIE: Competing Against Luck de Clayton Christensen

APRILIE va fi luna în care așteptăm noua carte a lui Thomas Sedlacek, Stuff Matters – una dintre cărțile preferate de Bill Gates, biografia lui Murinho

MAI: I Contain Multitudes | Messy de Tim Harford | The Coaching Habit

IUNIE: Time Travel – noua carte a lui James Gleick | Will it Fly de Pat Flynn – o carte pe care antreprenorii o vor iubi | A field Guide to Lies de Daniel Levitin

În board-ul de pe Pinterest-ul editurii – În curând la Publica – actualizăm titlurile pe care le pregătim pentru apariție, precum și datele de apariție; nu sunt toate, am păstrat și câteva surprize :)!

Odată cu începutul de an inaugurăm pe site o nouă categorie care adună titluri care ne învață cum să fim productivi și eficienți.

De asemenea, anul acesta ne vom întâlni cu cel puțin 5 autori Publica în cadrul unor evenimente organizate la București; revenim pe parcurs cu detalii.

Să fie un an… mai bun decât ne așteptăm!