În 28 Iulie

Mid-summer sale Publica

Alegi 3 cărți, plătești doar două! A treia carte este cadou din partea noastră.
Oferta este valabilă de vineri până luni (28 31 iulie) și se aplică pentru oricare trei cărți disponibile pe publica.ro. Oferta se aplică și celor mai recente titluri publicate, iar cartea cu prețul cel mai mic este cadou.

Câteva recomandări:

Poți alege dintre cărțile care te vor face să privești cu alți ochi obiectele din jurul tău și să spui cele mai captivante povești how it’s made/ how it works: co-lecția de știință.

Poți alege cărțile semnate de doi titani din lumea economiei și a businessului: Adam Smith, cu cea dintâi operă tradusă pentru prima oară în limba română + să aprofundezi cea mai recentă teorie de business marca Clayton Christensen (cel care a introdus termenul de inovație disruptivă acum 20 de  ani).

Sau să înveți două lucruri importante pentru a naviga bine în ziua de azi: cum să creezi hituri și cum să gândești critic în era post-adevăr.

O vară plăcută în continuare și multe lecturi interesante!

Informarea în era post-adevăr

Doar în ultimii cinci ani umanitatea a generat mai multe informații decât în întreaga istorie care i‑a precedat. Alături de lucrurile adevărate, există un număr enorm de lucruri false, pe site‑uri, în filmulețe, cărți și în social media. Nu este doar o problemă nouă, dezinformarea fiind o constantă a vieții omenești de mii de ani și s‑a scris despre ea în vremurile biblice și în Grecia clasică. Problema singulară cu care ne confruntăm în prezent este că dezinformarea a proliferat, iar minciunile pot fi transformate în arme, pentru a servi unor scopuri sociale și politice, de care altfel am fi protejați.

Ghid practic de detectare a minciunilor. Gândirea critică în era post-adevăr este o carte despre cum să reperăm probleme la nivelul datelor citite/ auzite/ văzute, probleme care ne pot face să tragem concluziile greșite.

Gândirea critică nu înseamnă că discredidăm totul; înseamnă că încercăm să distingem între afirmații justificate prin dovezi și afirmații nejustificate. Recunoașterea argumentelor deficitare incluse în articole ne vor ajuta să evaluăm dacă un lanț de raționamente conduce la o concluzie validă sau nu. Alfabetizarea informațională înseamnă să putem recunoaște că există ierarhii în privința calității surselor, că pseudo-datele pot pretinde cu ușurință a fi date veridice, iar preconcepțiile pot distorsiona informațiile pe care suntem rugați să le avem în vedere, conducându‑ne la decizii și rezultate proaste.

Uneori, oamenii care oferă datele speră că vei trage concluzia eronată; alteori nu știu nici ei adevărul. Astăzi, informația este disponibilă aproape instantaneu, pe paginile fiecăruia de social media apar șefi de stat, reportaje „de ultimă oră” atrag atenția zilnic, ba chiar oră de oră; în aceste condiții, când avem timp să stabilim dacă acea nouă informație este plină de pseudo-date, distorsionări și minciuni sfruntate? Avem cu toții nevoie de strategii eficiente pentru a evalua dacă ceea ce ni se spune este demn de încredere.

În cea mai recentă carte a lui Daniel Levitin vom afla despre dezinformarea numerică (modul în care statisticile și graficele eronate ne pot oferi o perspectivă extrem de distorsionată, făcându‑ne să tragem concluzii complet greșite), despre argumentele defectuoase (arătând cât de ușor este să fii convingător, să spui povești care se îndepărtează de fapte, într‑o manieră atrăgătoare și care induce în eroare). Pe parcursul cărții vom afla pașii pe care îi putem face pentru a evalua mai bine știrile, reclamele și reportajele, cu focus pe capacitatea noastră de a determina dacă un lucru este adevărat sau fals (prin metoda științifică).

 

Profesorul și specialistul în neuroștiință, Daniel Levitin, semnează și bestsellerurile Mintea organizată și This is your brain on music. Fun fact: înainte de a deveni expert în neuroștiințe, Levitin a lucrat ca instrumentist, inginer de sunet și producător muzical și a colaborat cu artiști precum Stevie Wonder sau membrii formației rock americane Blue Öyster Cult; a cântat la saxofon și chitară alături de Sting, Bobby McFerrin, David Byrne și Rodney Crowell!

Daniel Levitin: „Cea mai importantă componentă a celei mai bune gândiri critice care lipsește din societatea noastră este modestia. Este o noțiune simplă, însă profundă: dacă ne dăm seama că nu știm totul, putem învăța. Dacă credem că știm totul, învățarea este imposibilă. Cumva, sistemul nostru educațional și încrederea noastră în internet au dat naștere unei generații de copii care nu știu ce nu știu. Dacă putem accepta acest adevăr, putem educa gândirea, putem redeveni civilizați și putem dezarma excesul de minciuni transformate în arme, care amenință lumea. Este singura cale prin care poate prospera democrația.”

 

Teoria sentimentelor morale

Echipa Marfin Bank semnează prefața ediției în limba română a cărții semnate de Adam Smith, Teoria sentimentelor morale:

Probabil că Adam Smith este mai cunoscut pentru cea de-a doua sa carte, Avuția națiunilor, care, după mai mult de 300 de ani, a rămas pentru partizanii piețelor libere un must read cu relevanțe contemporane. Teoria sentimentelor morale (prima ediție a apărut în anul 1759; ediția în limba română este traducerea celei de-a șasea ediții originale, cu adăugiri, apărută în anul 1790) este o analiză profundă a naturii comportamentului uman și a teoriei sociale, o carte excepțională în istoria mondială a intelectualității. Ideile sale sunt convergente cu cele ale altor filosofi ai epocii, precum Hume, Bentham, Mill.

În prima sa carte, Adam Smith se concentrează pe etică și binefacere socială, structurând lucrarea în patru părți: drepturi private și libertăți naturale, drepturi familiale (economice) ale statului și libertăți individuale (politice), stabilind deja parametrii pentru Avuția națiunilor. Filosoful și economistul scoțian a încercat și a reușit să ofere o imagine clară a comportamentului uman în diferite situații, subliniind răsplata și pedeapsa, sensul datoriei și impactul mai multor factori sociali și economici asupra comportamentului valorilor morale. Smith găsește interesant rolul compasiunii, al grijii față de binele altora, a căror bucurie poate genera mulțumire proprie. Cu cât omul simte singur, la prima mână, trăirile celorlalți, cu atât compasiunea este mai puternică.

Autorul argumentează profund faptul că valoarea pe care cineva o atribuie unei judecăți nu se bazează pe valoarea/utilitatea judecății, ci pe similaritatea cu propria judecată, astfel atribuindu-se sau nu calitatea de judecată corectă sau justă. De asemenea, emoțiile sociale precum generozitatea, umanitatea, compasiunea sunt luate în considerare în principal dacă nu sunt percepute ca un exces şi dacă sunt aprobate de un spectator imparțial.

Această carte nu își va pierde niciodată valoarea excepțională și caracterul de actualitate în explorarea înțelegerii dorinței specifice naturii umane, de a face bine prin simpatie și pasiune.

Prima traducere a celei dintâi opere semnate de Adam Smith. Cuvântul traducătorului

Ediția publicată în limba română este cea de-a șasea a cărții, și e o ediție care cuprinde completările lui Adam Smith; în original a apărut în anul 1790.

Dan Crăciun este traducătorul cărții semnate de Adam Smith, iar fragmentul de mai jos este extras din Cuvântul traducătorului de la începutul cărții Teoria sentimentelor morale. Dan Crăciun este Profesor Universitar Doctor la Academia de Studii Economice, Facultatea de Administrare a Afacerilor cu predare în limbi străine; predă Business Ethics, Social Psychology, Behavioural Economics.

Deloc învechită, limba în care Adam Smith expune teoria sa despre sentimentele morale are totuși savoarea unui text din secolul al XVIII-lea, în care, alături de termeni cât se poate de actuali – precum virtute, morală, sentiment, motiv, spectator imparțial, aprobare etc. –, care nu pun traducătorului nicio problemă, există și cuvinte, sintagme sau expresii pe care le putem înțelege și astăzi fără mari dificultăți în traducere literală, dar pe care, în firescul limbii române de astăzi, am fi tentați să le înlocuim cu altele.

Unii dintre acești termeni nu sunt esențiali în expunerea eticii lui Smith, dar pun traducătorul în fața unei importante opțiuni stilistice, având de ales între actualizarea textului original, spre a nu contraria deprinderile lingvistice ale cititorului din zilele noastre, și păstrarea izului ușor vetust al expresiilor originale, spre a nu-i răpi cititorului contemporan plăcerea de a parcurge o operă majoră de filosofie morală, încă grăitoare în principiile și argumentele sale, dar scrisă cu peste două secole și jumătate în urmă. De exemplu, foarte des utilizatul termen proper, pe care, în limba cultă de astăzi, l-am traduce mai degrabă prin „adecvat” sau „corespunzător”, am preferat să-l traducem de cele mai multe ori fie prin cuvântul „potrivit”, fie, atunci când contextul o sugera limpede, prin termenul „cuvenit”. Uneori, am evitat traducerea literală a unor expresii care ar fi contrariat cititorul, întrucât aceeași idee sau sugestie metaforică are, în limba română, alte forme familiare. De pildă, un concept esențial în sentimentalismul lui Smith este „spectatorul imparțial”, pe care foarte frecvent autorul îl mai numește și that inmate in our breast – literal, „acel locatar/chiriaș/deținut/intern din piept”; am socotit că este mai potrivit să ne referim la „acel locuitor din adâncul inimii”, fiindcă, în limba noastră, nu pieptul, ci inima este sălașul (metaforic) al sentimentelor; cât despre inmate, oricare dintre traducerile uzuale sună strident și neverosimil.

Problemele cu adevărat majore sunt legate însă chiar de termenii centrali ai eticii lui Smith. Primul în ordinea apariției, a frecvenței și a importanței este propriety. Având de ales între decență, justețe, conformitate sau corectitudine și dorind să păstrăm parfumul textului original, nu am avut multe ezitări în a alege varianta „bună-cuviință”.

Un alt termen central în etica lui Smith care ne-a pus de multe ori în fața unei alegeri dificile este benevolence, având și forma alternativă good will. După îndelungi ezitări, am decis să traducem cel mai adesea good will prin „bunăvoință”, iar benevolence fie prin „mărinimie”, fie, în anumite contexte, prin „altruism”. Ori de câte ori ni s-a părut că redarea fidelă a sensului nu are nimic de suferit, am preferat termenul mărinimie, pentru a păstra tonul textului original. Sunt însă și fragmente unde am socotit că se impune termenul altruism, întrucât Smith se referă în mod explicit la dorința permanentă a agentului moral de a lua decizii menite să promoveze fericirea celorlalți și de a acționa în conformitate cu ele. Mărinimia sau generozitatea (Smith utilizând pe alocuri și termenul generosity) poate fi părtinitoare; pot fi mărinimos cu prietenii foarte apropiați, dar nu foarte darnic cu necunoscuții sau cu niște relații nu îndestul de apropiate; pot fi extrem de generos față de copiii mei, dar nu și față de tovarășii lor de joacă. Altruismul este o mărinimie principială, care își face din fericirea meritată a celorlalți, oricine ar fi ei, o preocupare constantă și un criteriu de moralitate. Lui Smith îi lipsește acest termen, fiindcă el nu întrebuințează niciodată cuvântul egoism – conceptul opus altruismului, în locul căruia preferă fără excepție selfishness, fapt oarecum surprinzător dacă avem în vedere că Smith avea solide cunoștințe de limba latină, din care provine și termenul benevolence. Evident, noi am tradus peste tot selfishness prin „egoism”, ceea ce, în versiunea românească, face ca „altruismul” să aibă o rezonanță câtuși de puțin neașteptată și stridentă.

Folosirea termenului „altruism” nu este singura abatere de la intenția noastră de a evita, pe cât posibil, orice actualizare a textului original. O altă încălcare deliberată a regulii pe care ne-am impus-o a fost traducerea unei expresii arhaice a lui Smith – fellow-feeling – literal, „simțire-împreună” sau „simțire-pereche”, cu sensul de sentiment împărtășit cu altul, prin termenul consacrat mult mai târziu de „empatie”. Din fericire, nu este un concept-cheie și Smith nu recurge la el decât rareori pe parcursul întregii opere. În afara câtorva excepții de acest gen, în rest ne-am străduit să nu apelăm la termeni din limba cultă actuală, neuzitați pe vremea lui Adam Smith.

Dar și în această privință ne-am confruntat cu o problemă. Pe alocuri, traducerea textului original evocă scrierile cronicarilor noștri, precum Grigore Ureche sau Miron Costin, ori pe cele ale mai recentului Nicolae Bălcescu. Ici și colo apar însă termeni disonanți prin actualitatea lor, făcându-l, poate, pe cititor să-l suspecteze pe traducător de superficialitate și lipsă de consecvență, odată ce strecoară printre cuvintele și expresiile venerabile ale scriiturii din vremi îndepărtate anumiți termeni și unele sintagme supărător de actuale. Așa ar fi în contextul scrierilor românești la care ne-am referit, dar limba engleză din secolul al XVIII-lea, în care se exprimă Adam Smith, este mai emancipată și, în acest sens, mai actuală decât limba cronicarilor noștri. Frecvent apar în textul original termeni precum system, standard, interconnected, to promote, intelligible, incomprehensible, incompatible, superstructure și alții asemenea, pe care am socotit că nu este cazul să-i înlocuim cu arhaisme sau „neaoșisme” românești, numai de dragul consecvenței stilistice – deși am luat în calcul și această opțiune, fără a-i găsi însă argumente suficient de temeinice. Am făcut, poate, o singură excepție: ori de câte ori Smith folosește expresiile self-control ori self-government, cel mai adesea am preferat să traducem prin „stăpânire de sine”, și nu prin autocontrol sau autoguvernare.

[…]

Dar cele mai serioase provocări ale textului original nu sunt legate de termenii pe care-i folosește Adam Smith, ci de lungimea neobișnuită a frazelor, care se întind, nu de puține ori, pe aproape jumătate de pagină. Refăcând, nu de puține ori, topica întregii fraze, sperăm să-i fi fost de ajutor cititorului român în efortul său de a urmări sensul frazei până la capăt. Un efort care merită făcut, căci Teoria sentimentelor morale este o operă marcantă în istoria eticii, care explorează mai departe decât oricare alta o cărare mai puțin bătută de filosofii moralei, majoritatea considerând că facultatea privilegiată a deciziei și acțiunii morale este rațiunea sau credința, menite să domine și să cumințească dinamismul anarhic și incoerent al sentimentelor.

 

12