2012 Royal Society Winton Prize for Science Books pentru INFORMAȚIA

gleickInformația. O istorie, o teorie, o revărsare a fost desemnată căștigătoarea anului 2012 a prestigiosului Royal Society Winton Prize, premiu acordat anual celei mai bune cărți de știință adresate unui public de nespecialiști.

James Gleick: “E o surpriză neașteptată! Nu sunt un om de știință, dar stau tot timpul cu nasul lipit de fereastră și cu ochii foarte atenți la ce se întâmplă în jur.”

Mai jos, puteți citi câteva fragmente din Informația:

„Universul (pe care alţii îl numesc Biblioteca) . . .

Astfel şi‐a început Jorge Luis Borges nuvela sa din 1941 Biblioteca din Babel, despre biblioteca mitică ce conţine toate cărţile, în toate limbile, cărţi apologetice şi profetice, evanghelia şi comentariile Evangheliei şi comentariile comentariilor Evangheliei, istoria minuţioasă a viitorului, interpolările tuturor cărţilor în toate celelalte cărţi, catalogul fidel al bibliotecii şi nenumăratele false cataloage. Biblioteca (pe care alţii o numesc universul) păstrează cu evlavie toate informaţiile. Şi totuşi, nicio cunoaştere nu se poate descoperi în ea, tocmai pentru că întreaga cunoaştere este acolo, pusă în rafturi alături de toate falsurile. În galeriile dispuse în oglindă, pe nenumăratele rafturi, se poate găsi orice şi nimic. Nu poate exista un caz mai desăvârşit de suprasaturaţie informaţională.

[…]

Cu toţii suntem acum vizitatori ai Bibliotecii din Babel şi noi suntem, de asemenea, şi bibliotecari. Umblăm în zigzag de la exaltare la groază şi înapoi.

„Atunci când s‐a proclamat că Biblioteca conţinea toate cărţile“, ne spune Borges, „prima impresie a fost o fericire nebună. Toţi oamenii se simţeau stăpâni peste o comoară intactă şi secretă. Nu exista problemă personală sau mondială a cărei soluţie grăitoare să nu existe într‐un hexagon. Universul era lămurit“. Au urmat lamentările. La ce sunt bune preţioasele cărţi ce nu pot fi găsite? La ce e bună cunoaşterea completă, în perfecţiunea sa imobilă? Borges este îngrijorat: „Certitudinea că totul a fost scris neagă fiinţa noastră sau ne transformă în fantome“.
Biblioteca va dura; ea este universul. Cât despre noi, nu totul a fost scris; nu ne transformăm în fantome. Mergem pe coridoare, cercetând rafturile şi rearanjându‐le, căutând versuri cu sens într‐un puhoi de cacofonie şi incoerenţă, citind istoria trecutului şi a viitorului, colecţionând gândurile noastre și gândurile altora şi, din când în când, privind luciul unor oglinzi, în care putem recunoaşte creaturile informaţiei.

[…]

Vă invităm să vizionați alte fragmente, în lectura autorului:

De același autor – biografia Isaac Newton, o carte aflată pe lista scurtă la Premiul Pulitzer.