Publica Blog

Iata o poveste scurta pentru astazi.

Stiti gluma aceea grozava cu tipul care astepta autobuzul si avea un morcov infipt in ureche?

Un om de buna credinta care trecea pe acolo i-a spus: “Scuzati-ma, stiti ca aveti un morcov in ureche?”

Raspunsul (in caz ca nu il stiati deja) a fost: “Scuze, nu aud ce spuneti. Am un morcov in ureche”.

Pam, pam!

Ei bine, imi pare rau; voi gasi o gluma mai buna data viitoare!

Dar am folosit-o pentru ca este relevanta: multe companii au morcovi in ureche si acest lucru ii costa o avere.

V-am dat un exemplu acum ceva timp – echipa de direct marketing – acea hidra cu multe capete care trimite e-mail-uri, dar nu raspunde niciodata.

Dar exista mult mai multi care fac acest lucru: indivizi care raspandesc e-mailuri, dar si firme mari, grase, lenese, lacome si neghioabe cum ar fi AOL – care, culmea, rimeaza in engleza cu “putrezit in iad”.

Ca sa nu ii mai mentionez pe toti cei care va roaga sa completati un chestionar despre asa-numitele lor servicii, pentru ca apoi sa nu raspunda niciodata la comentariile voastre sau macar sa va informeze despre rezultatele sondajului.

Cu ani in urma, prin marketing direct se intelegea raspuns direct. Bineinteles ca marketing-ul direct nu inseamna numai a trimite mesajul, iar cei ce actioneaza asa sunt niste mari natarai.

Asadar, iata si pontul nr. 95: asigurati-va ca oamenii va pot raspunde usor si nu trimiteti niciodata un mesaj la care nu asteptati raspunsuri.

Adica: sa va scrie, daca vor; sa va sune, daca vor; sa va trimita un e-mail, daca vor. Si sa va viziteze, daca vor!

Stiti vorba aceea veche: clientul are intotdeauna dreptate.

Evident, veti spune. Insa multi oameni aparent inteligenti, care sunt la conducerea unor mari organizatii, ignora acest lucru.

Care sunt cei mai mari banditi? Probabil bancile si “furnizorii” de internet de mare viteza. Este adevarat ca va dau posibilitatea sa trimiteti comentarii – undeva prin India, de obicei.

Si chiar imi este mila de sarmanele suflete care trebuie apoi sa raspunda clientilor sau potentialilor clienti. Habar n-au ca Streatham este o suburbie a Londrei, iar Islanda nu e, primesc un text care nu are raspunsuri pentru intrebari imprevizibile si sunt manati de la spate sa isi faca planul la numarul de apeluri pe ora.

Bineinteles ca atotstiutorii “specialisti in planificarea strategica” – asezati confortabil intr-un birou din centrul Londrei – nu isi dau seama niciodata de consecintele strategiei lor.

Si scapa de raspundere pentru ca in cazul produselor/serviciilor ca internetul, pe care si-l doreste toata lumea, marketing-ul nu conteaza.

Dar aceste strategii gresite se vor intoarce impotriva creatorilor lor pe masura ce si noi vom refuza sa mai fim ca mieluseii dusi la taiere.

Iata doua motive:

1. Internetul, care da posibilitatea oricui sa-si spuna pasul intregii lumi;
2. Competitia

Nu ma credeti? Bine! Amintiti-va de timpul cand bancile deschideau cand le convenea lor.

S-au schimbat mult de atunci – dar nu indeajuns.

Dar acum, destul cu supararea!

Cele bune,

Drayton

P.S. 1: Daca ai un prieten sau coleg de birou care ar putea fi interesat sa afle noutati direct de la mine, invita-l, te rog, pe www.draytonbird.com

P.S. 2: Daca doriti sa analizati in detaliu scrierile lui Drayton Bird o puteti face aici.