Andrei Gabriel Plesu are foarte multa dreptate in ceea ce spune, mereu cu un spirir al umorului si o eleganta ce-i doar a lui. Deaceea il citesc intotdeauna cu placere si interes. Am consumat vreo doua carti continind articolele sale de la Dilema si Dilema, daca nu gresesc, Veche, delectindu-mi insa intelectul cu excelentul eseu, “Despre ingeri”. Iata si comentariul meu de la finele lecturii:

despre ingeri – de (anonim) la: 14/07/2004 02:24:08
Cartea, “despre ingeri”, reprezinta un moment important in cultura romana de dupa 1944. De citit cu cit mai multe materiale bibliografice la indemina, intre care, si cel mai citat, Biblia. Recomand tuturor rabdare si tenacitate in infruntarea stilului si mai ales al lexicului extrem de particulare si respectiv incarcate; (autorul insusi declara la un moment dat ca refuza sa traiasca mecanic si sa foloseasca toata viata doar citeva sute de cuvinte: mereu aceleasi). Pe parcursul lecturii, repet dificile pentru cei mai multi, inclusiv cel ce va scrie, dificultatile dispar ca prin minune. Stilul si imbajul devin in cele din urma “familiare” si mai mult decit justificate, adica firesti. Cu aceeasi verva si dispozitie psihoafectiva abordati si lectura unei alte capodopere: “Omul recent”. Luati-o-ncet, cu nadejdea ca stradania va va fi rasplatita. Pe curind, horia ivan (Roma).

In ce-l priveste pe Dan Puric, cu toate observatiile precise si obiective, Plesu gresesete. El ar trebui sa-l ajute pe Dan sa-si corecteze discursul, de-altfel pozitiv si atit de necesar noua, cetatenilor Romaniei, ce ne aflam de prea multe zeci de ani intr-o stare de post, de etern Ramadan. Toate natiile, pe cit de “democratice” ar fi ele, au nevoie de “tribuni”. Sa-i luam pe francezi, carora putzindu-le orice forma de autoritarism, l-au acceptat, laudindu-se cu el, pe Generalul De Gaules. Elglezii, si ei, pe linga regi si regine, l-au avut pe Churchill si-apoi, la o certa distanta, pe Margaret Tatcher. Americanii, poate cei mai “democratici”, la rindu-le, sint foarte mindri de citiva presedinti ai lor. Venind la noi, daca nu l-am creste pe Dan, ajutindu-l sa fie comparabil c-un, sa zicem, Iorga, va trebui sa navigam cine stie cita vreme de-acum incolo, complacindu-ne cu discursurile penibile unor Basescu sau Crin Antonescu. Cind, dupa “evenimentele” din decembrie ’89, i-am auzit pe Cimpeanu, Coposu si Ratiu, m-am felicitat ca am rezistat tentatiei decenale de a fi plecat din tara. Acum cind scriu, ma aflu de 20 de ani “afara”…

Domnule Plesu, apropiati-va de domnul Puric cu dragoste crestineasca, nu cu DDT.

Horia Ivan (Roma)
07.02.2010.