Doris Sangeorzan: Cum ai ajuns la concluzia ca oamenii trebuie sa-si incetineasca ritmul de viata?
Carl Honore: Mi-am dat seama ca viata mea devenise o cursa contra cronometru pentru ca eram mereu pe fuga, incercand sa “fur” cateva minute de aici, cateva secunde de dincolo… Insa am constientizat acest lucru intr-o zi, cand stateam pe ganduri, intrebandu-ma daca ar fi in regula sa cumpar pentru copilul meu o colectie care se numea “Povestiri de adormit copii intr-un 1 minut”- Alba ca Zapada in 60 de secunde. In acel moment am realizat ca situatia scapase de sub control: eram dispus sa grabesc pana si acele cateva clipe pe care le petreceam la sfarsitul zilei cu copii mei. M-am gandit atunci: trebuie sa exista o modalitate mai buna, pentru ca ritmul alert la care imi traiam viata nu insemna ca o traim! Asa ca am inceput sa investighez modalitati care sa ma ajute sa mi-o incetinesc. Meseria de jurnalist m-a ajutat sa inteleg impactul pe care aceasta agitatie il avea la scara mondiala si modul in care acest “virus” infectase toate aspectele culturii noastre.