Bestsellers NYTimes: ofertă de weekend

Din clasamentul actual al The New York Times pentru cărți de business, 7 titluri sunt disponibile și în limba română (și altul în pregătire pentru apariție):

publica-09-03-hero

Gladwell, Kahneman, Angela Duckworth, Adam Grant, Jonah Berger, Charles Duhigg sunt autorii care se mențin de ceva timp în cel mai renumit top care clasifică titlurile relevante.

În perioada 23 – 25 septembrie, acestea pot fi comandate la pachet cu un discount special de 30% din prețul de copertă. Economisiți 115 lei și, în plus, beneficiați de transport gratuit.

Comandă aici pachetul bestsellers New York Times.

Opinie: Cum să ai copii gritty

Liliana HadjiÎn urmă cu aproape trei ani, am experimentat un lucru grozav: un context favorabil mi-a scos în față cercetările Angelei Duckworth, iar conceptul ei în plină evoluție academică mi-a clarificat instantaneu care ar putea fi demersul educațional pentru generația lapte și laptop. Lucram deja cu copiii și mă pasiona inovația metodelor de lucru cu mințile lor pe cât de efervescente, pe atât de fragile, și urmăream să aplic acest lucru cu maximă responsabilitate. Astfel am înțeles destul de repede potențialul grit – o combinație trainică între pasiune și perseverență – de a modela vieți încărcate de sens încă din copilărie.

Din această conexiune rebelă în contextul educației tradiționale, am înființat împreună cu alți psihologi un program de antrenament psihologic al trăsăturilor de caracter, în care grit ocupă un loc central. Scopul nostru a fost să încurajăm înclinațiile naturale ale copiilor și să-i ajutăm pe aceștia să le transforme în scopuri îndrăznețe, împlinindu-i. Anul acesta am realizat un minidocumentar în care ei vorbesc despre propriile trăsături de caracter, despre obiectivele lor și despre modul în care grit îi sprijină în împlinirea acestora.
Iată câteva exemple:

Luca (10 ani): Grit mi-a folosit la un proiect pe care l-am început acum câteva zile. O carte care se numește Cheia Misterioasă. Am scris două capitole. Este prima mea carte! (Între timp, Luca a și terminat-o.) Gritul presupune cinci lucruri: chiar dacă nu-ți iese ceva, continuă să faci acel lucru; lucrează la un proiect mai mult de trei săptămâni; când îți vine să renunți, nu renunța, continuă să lucrezi; ține mereu minte scopurile pe care le ai și nu le uita; când începi o acțiune, du-o la bun sfârșit.

Răzvan (5 ani): Visul meu este să devin constructor și să fac case din anumite materiale. Mă antrenez pentru această meserie, fac lucru manual și Lego cu pasiune și cu perseverență. Când îmi folosesc gritul și mă joc, sunt fericit, pentru că duc lucrurile până la capăt.

Rareș (8 ani): Pasiunea mea este să devin un mare baschetbalist și să ajung în NBA. (…) Cred despre mine 100% că pot să ajung un mare baschetbalist! Când greșesc, nu mă dau imediat bătut, ci încerc până îmi reușește!

Sunt mândră că România are copii gritty și sunt convinsă că numărul acestora poate crește!

IMG_5855

Când citești această carte este ca și cum ai savura o felie de tort după ce ai muncit să-l prepari.

Te bucuri de rezultat.

Angela are un stil delicios și, deși este o carte 100% științifică, de nivel academic, limbajul este prietenos, pe alocuri spumos și presărat cu poveștile de viață ale unor personalități gritty.

Prima parte a cărții formulează noțiunea de grit într-un mod clar, nuanțat și susținut de dovezi. Cititorul află cum se poate poziționa în raport cu noțiunea de talent și care este adevărata valoare a efortului. Mai mult decât atât, are șansa de a-și măsura propriul scor grit și află cum poate deveni cât mai gritty cu putință. Le recomand cititorilor să printeze și să lipească Scala Grit pe frigider sau în orice alt loc aflat la vedere, pentru a putea calcula zilnic ce nivele de pasiune și perseverență au investit în raport cu obiectivele personale.

Partea a doua abordează direct transformările interioare care pot apărea când cultivăm gritul. Angela Duckworth discută despre relația pe care ar trebui să o avem cu propriile interese, despre modul în care ne putem antrena inteligent aplicând practica deliberată în raport cu progresul pe care ni-l asumăm și despre scopurile cu sens și mizele de viață, adevărate misiuni către care ne putem focaliza întreaga energie, dezvoltând astfel o relație eficientă cu timpul. Ultimul capitol vorbește despre optimism, speranță și despre modul în care ne putem modela atitudini sănătoase în raport cu o situație sau o așteptare legată de viitor. Speranța nu este doar o viziune pozitivă asupra viitorului, ci o atitudine proactivă, un mindset de creștere care determină un fel de a acționa la potențial maxim, pentru ca viitorul dezirabil să devină posibil.

Partea a treia ne ajută să înțelegem rolul pe care îl putem avea în modelarea unei educații și a unei culturi gritty, folosind fiecare context pentru a crește nivelul de grit și pentru a-i încuraja și pe alții să-l manifeste. Acest lucru ne poate scoate din individualism și ne poate ajuta să acționăm în spirit gritty în raport cu oamenii importanți din viețile noastre. Sau, pur și simplu, ne poate ajuta să ne dozăm în mod diferit sentimentele pe care le avem pentru ceilalți oameni, cunoscuți sau necunoscuți.

În cartea The Top Five Regrets of the Dying – A Life Transformed by the Dearly Departing scrisă de Bronnie Ware, o asistentă medicală din Australia), unul dintre oamenii aflați pe patul de moarte spune: „regret că nu am avut curajul să-mi urmez visele, să evit să fac ceea ce se așteaptă alții de la mine”. Cartea Angelei ne învață cum să evităm acest regret, aplicând o atitudine gritty, înconjurându-ne cu oameni gritty și muncind zi de zi la ceea ce este cu adevărat valoros pentru fiecare dintre noi.

Lectura acestei cărți este importantă pentru orice părinte, educator sau profesor care vrea să cultive o generație de copii cu scopuri valoroase, înalte, cu sens, cu o disponibilitate mai mare pentru a face practică deliberată, cu angajament pentru a-și finaliza proiectele și cu determinare în fața obstacolelor.
Pentru România, Grit este o oportunitate majoră de a depăși mentalitatea „merge și așa” sau „eu știu mai bine” și de a înțelege că lucrurile cu adevărat valoroase necesită un munte de efort!

Liliana Hadji este psiholog și co-fondator Gritty Education, iar textul de mai sus este cuvântul înainte al ediției în limba română a cărții Grit.

Ești aici pentru a crea

Ce este o persoană creativă? Te consideri o persoană creativă? Cât de bine îți folosești creativitatea în deciziile pe care le iei, procesele și acțiunile pe care le întreprinzi? Iată un mic test născocit de unul dintre autorii cărții Făcut pentru creație:

Scott Barry Kaufman, un psiholog creativ, și Carolyn Gregoire, o jurnalistă experimentată, și-au unit forțele în a explica modul în care funcționează „mințile dezordonate” ale persoanelor extrem de creative.

În martie 2014, articolul din Huffington Post, al lui Carolyn, intitulat 18 Things Highly Creative People Do Differently a devenit viral în doar câteva zile. Articolul, care includea rezultatele cercetărilor lui Scott, explora câteva dintre trăsăturile caracteristice și obiceiurile persoanelor creative și a fost extrem de împărtășit și discutat în comunitățile creative. El a devenit punctul de pornire al cărții Făcut pentru creație, care explorează în mai multe detalii aceleași probleme referitoare la mintea și personalitatea creative. Făcut pentru creție_edituraPublica

Cu ajutorul unor exemple din viața și procesele creative ale unor eminențe precum Pablo Picasso, Frida Kahlo, Marcel Proust, David Foster Wallace, Thomas Edison, Josephine Baker, John Lennon, Michael Jackson, muzicianul Thom Yorke, campionul la șah Josh Waitzkin, designerul de jocuri video Shigeru Miyamoto, Făcut pentru creaţie ne ajută să înțelegem mai bine modul în care funcționează „mințile dezordonate” ale persoanelor extrem de creative, ne arată cum să ne înțelegem inventivitatea și cum putem îmbogăți acest aspect esențial al vieților noastre.

Vom învăța că viața de toate zilele ne oferă o mulțime de oportunități pentru a ne exercita și exprima creativitatea: atunci când abordăm o problemă într-un mod nou, când căutăm frumusețea, când ne dezvoltăm și ne susținem opiniile (chiar dacă sunt nepopulare), când contestăm normele sociale, când ne asumăm riscuri sau ne exprimăm prin intermediul stilului personal.

Persoanele creative par a beneficia de contradicții aparente precum atenția și visarea, deschidere și sensibilitate, singurătate și colaborare, joacă și seriozitate sau intuiție și rațiune. Genialitatea creativă învață și reușește să controleze aceste abilități, comportamente și moduri de gândire variate, pentru a ajunge la idei și produse inovatoare.

Scopul cărții este să evidențieze perplexitățile fascinante ale minții creative, încurajându-i pe cititori să-și accepte propriile paradoxuri și complexități și să acceseze un nivel mai profund de autoînțelegere și autoexprimare.

Angela Duckworth: despre Grit

În copilărie şi în adolescenţă am auzit foarte des cuvântul geniu.
Tata era cel care îl aducea mereu în discuţie. Îi plăcea să spună, fără prea mare legătură cu contextul: „Ştii, nu eşti vreun geniu!“. Această sentinţă putea fi pronunţată în timp ce luam cina, în mijlocul unei pauze de reclame sau după ce se tolănea pe canapea, cu Wall Street Journal în mână.

Nu-mi amintesc cum îi răspundeam. Poate pretindeam că nici nu îl auzeam.

Gândurile tatălui meu se îndreptau frecvent către geniu, talent şi către persoanele mai înzestrate decât altele. Îl preocupa extrem de mult cât de inteligent era el. Îl preocupa extrem de mult cât de inteligentă era familia lui.

Iar eu nu eram singura problemă. Tata era de părere că nici fratele meu, nici sora mea nu erau tocmai genii. După standardele lui, niciunul dintre noi nu se putea compara cu Einstein. Aparent, asta era o mare dezamăgire. Tata se temea că acest handicap intelectual avea să ne limiteze reuşita în viaţă.

În urmă cu doi ani, am fost suficient de norocoasă încât să mi se acorde Premiul MacArthur, cunoscut şi sub numele de „bursa geniilor“. Pentru această bursă nu depui cerere. Nu îi rogi pe prieteni sau pe colegi să te nominalizeze. În schimb, o comisie secretă, care include oameni de top din domeniul tău, decide că faci o muncă importantă şi creativă.

Când am primit telefonul neaşteptat care mi-a comunicat această veste, prima mea reacţie a fost una de recunoştinţă şi uimire. Apoi m-am gândit la tata şi la diagnosticul lui simplist privind potenţialul meu intelectual. Nu greşise; nu am câştigat Premiul MacArthur pentru că am fost cu mult mai deşteaptă decât colegii mei psihologi. În schimb, el avea răspunsul corect („Nu, nu este.“) la întrebarea greşită („Este ea un geniu?“).

Între telefonul primit de la MacArthur şi anunţul oficial a trecut aproape o lună. În afară de soţul meu, nu am avut voie să spun nimănui. Asta mi-a dat răgazul să meditez la ironia situaţiei. O fată căreia i s-a tot repetat că nu este genială a sfârşit prin a primi un premiu exact pentru genialitate. Premiul i s-a acordat pentru că a descoperit că realizările noastre s-ar putea să depindă mai mult de pasiune şi de perseverenţă decât de talentul înnăscut. Între timp, ea a strâns titluri academice de la câteva şcoli destul de pretențioase, chiar dacă în clasa a III-a nu obţinuse rezultate suficient de bune pentru a fi selecţionată în programul pentru copiii talentaţi şi supradotaţi. Părinţii ei sunt imigranţi chinezi, dar nu i-au ţinut predici despre salvarea venită din munca asiduă. Contrar stereotipurilor, habar nu are să cânte la pian sau la vioară.

În dimineaţa când s-a făcut anunţul oficial despre bursa MacArthur, m-am dus acasă la părinţii mei. Mama şi tata auziseră deja ştirea şi vorbeau la telefon cu mai multe „mătuşici“ care sunau încontinuu să-i felicite. Într-un final, când telefonul s-a oprit din ţârâit, tata s-a întors către mine şi mi-a spus: „Sunt mândru de tine“.

Aş fi avut atâtea să-i răspund, dar m-am limitat să îi spun: „Mulţumesc, tati“. N-avea rost să răscolesc trecutul. De altfel, ştiam că el chiar era mândru de mine.

Şi totuşi o parte din mine îşi dorea să călătorească înapoi în trecut, pe vremea când eram mică. Aş fi avut atâtea să-i răspund. Mi-ar fi plăcut să-i spun: „Tati, tu spui că nu sunt genială. Nu te contrazic. Cunoşti o grămadă de oameni mai deştepţi decât mine“. Îmi imaginez cum ar fi dat din cap cu seriozitate. „Dar lasă-mă să-ţi explic ceva. Când voi fi mare, îmi voi iubi munca aşa cum ţi-o iubeşti şi tu pe-a ta. Nu voi avea doar o meserie; voi avea o vocaţie. Voi încerca să mă autodepăşesc în fiecare zi. Când voi fi înfrântă, o voi lua de la capăt. Poate că nu sunt cea mai inteligentă persoană din încăpere, dar mă voi strădui să fiu cea mai determinată.“

Şi, dacă el m-ar fi ascultat în continuare, aş fi adăugat: Pe termen lung, tati, grit s-ar putea să conteze mai mult decât talentul. Mulţi ani mai târziu, am adunat dovezile ştiinţifice ca să-mi susţin viziunea. Mai mult, ştiu că grit este o trăsătură variabilă, nu fixă, iar cercetările mi-au oferit idei revelatoare despre cum poate fi cultivată.

Grit este un termen psihologic care reprezintă contribuţia ştiinţifică a autoarei: o combinaţie fericită între pasiune şi perseverenţă.

Angela Lee Duckworth a absolvit Universitatea Harvard cu o diplomă în neurobiologie. Ulterior, a făcut un master în neuroștiințe la Oxford și un doctorat în psihologie la Universitatea din Pennsylvania. În 2013, a câştigat premiul MacArthur, cunoscut şi ca „bursa geniilor”. În prezent este profesor de psihologie la Universitatea din Pennsylvania şi fondator și director științific al Character Lab, o organizaţie nonprofit a cărei misiune principală este să analizeze progresele înregistrate în ştiinţa şi practica dezvoltării caracterului la copii. A fost consilier pentru Casa Albă, Banca Mondială, echipe din NBA şi NFL, precum şi pentru preşedinţii unor companii din topul Fortune. Grit: Puterea pasiunii și a perseverenței este prima sa carte.

Angela explică în câteva minute în TED talk-ul de mai jos conceptul grit și de ce contează:

Cartea Grit: Puterea pasiunii și a perseverenței detaliază rezultatele cercetărilor autoarei pe care le menționează în clipul de mai sus, ne testează cât de gritty suntem, dar și cum putem dezvolta și cultiva această calitate în noi sau copiii noștri.

Grit_edituraPublicaLink-uri a-sortate:

Începând cu luna mai, data lansării cărții în original, Grit se menține pe locul 1 în top New York Times bestsellers – secțiunea business!

Ascult-o pe Angela în podcastul lui Stephen Dubner, Freakonomics Radio: How to Get More Grit in Your Life

Interviu CBS This Morning: Don’t Follow, Foster Your Passion

O conversație între Amy Cuddy, autoarea cărții Prezență, și Angela Duckworth: video sau text

O recenzie animată a cărții