Biografia completă a lui Michael Jordan

23. His Airness. MJ. Air Jordan. Michael Jordan. Cel mai bun jucător de baschet până în zilele noastre, Michael Jordan, este referința nu doar pentru pasionații de baschet, ci pentru oricine apreciază talentul și performanța.

01GREENBERG-superJumboProfesori de fizică, ba chiar și un colonel al Forțelor Aeriene Americane, au încercat să răspundă la întrebarea care a obsedat tot globul de-a lungul anilor ’90:
Poate Michael Jordan să zboare? Au studiat „perioada de plutire“ și au ajuns la concluzia că „zborul“ său este iluzia produsă de viteza cu care se desprinde de podea. Cu cât au vorbit mai mult despre mușchii pulpei și ai șoldului, despre fibrele ce permit mișcări extrarapide și despre „centrul echilibrului“, cu atât au lăsat din ce în ce mai mult impresia că sunt pe punctul de a-și pierde respirația.

„Zborul“ lui Jordan a dus sportul la un nou nivel.

La început, „zborul“ era ceva diferit în teren. În scurt timp însă tot mapamondul s-a entuziasmat, pe măsură ce programele americane de televiziune au ajuns la apogeul influenței lor. Convergența culturii și tehnologiei i-a încredințat lui Michael Jordan rolul nemaivăzut de zeu absolut al sportului mondial și al unui uriaș imperiu comercial, și de artizan al unui spectacol în fața căruia toată lumea a rămas fără cuvinte.

Despre Michael Jordan s-au scris multe cărți, dar biografia lui Lazenby spune altceva nu doar fiindcă aduce multe informații noi despre Michael Jordan, ci și pentru că oferă o altă perspectivă asupra vieții sportivului. Roland Lazenby a reușit să scrie o adevărată enciclopedie, grație relațiilor pe care le-a construit în timp cu antrenorii lui MJ, a nenumăratelor cronici și interviuri care consemnau activitatea și viața personală a sportivului.

Lazenby: Michael Jordan mi-a salvat viața. În ’95, după un antrenament, mai mulți reporteri am tăbărât pe el la ieșirea din complexul sportiv; mergeam cu spatele, cu reportofonul în fața lui. Mai aveam un pas de făcut, când m-a prins de braț și m-a oprit să cad vreo 3 metri în gol, pe beton. Deci când spun că am un interes pentru Jordan, chiar vorbesc serios.

Citind Michael Jordan. Viața cu siguranță o să rămâi impresionat/ă de ce poate face un super-om. Până la urmă, e ceva mai cool decât să știi că un om poate să zboare?

Credit foto sus: John Swart/Associated Press

La acest articol nu se poate răspunde.

Despre cum să învățăm din greșeli

Cum relaționezi cu eșecul? Poți trăi cu conștiința împăcată după un eșec? Sau faci tot posibilul să uiți? Sau poate fugi și te faci că nu s-a întâmplat? Matthew Syed spune că modul în care ne raportăm la eșec determină succesul nostru – atât la nivel personal, cât și instituțional.

Gandirea de tip cutie neagra_edituraPublicaSă înveți din greșeli pare a fi un clișeu, dar cartea semnată de jurnalistul Matthew Syed – Gândirea de tip cutie neagră – dezvăluie istorisiri surprinzătoare din spatele celei mai puternice metode de învățare a omenirii, precum și un arsenal de tehnici folosite cu succes de unele dintre cele mai inovatoare organizații. Folosind studii de caz captivante, interviuri exclusive și învățăminte practice, Syed explică cum să transformăm eșecul în succes, respectiv cum să devenim gânditori de tip cutie neagră.

Cartea e un must-read pentru:

IMG_3339

Plină de sugestii practice despre cum să dezvolți o relație sănătoasă și productivă cu eșecul, cartea te va așeza pe drumul către succes. Iată două exemple:

1. Schimbă puțin – obține mult sau cum să mizezi pe câștigurile marginale

Câștigurile marginale, ca filosofie, depind în mod absolut de capacitatea de a detecta și de a învăța din slăbiciuni mici și adeseori latente. Prin împărțirea unei provocări în elemente mai mici, se pot crea teste riguroase și astfel se produc îmbunătățiri treptate.

2. Evită ideile de stilul „buclă închisă“

Într-o buclă închisă informațiile cu privire la erorile și punctele slabe sunt interpretate greșit sau ignorate; o buclă deschisă duce la progres, deoarece feedbackul este folosit rațional în acțiunile viitoare. Inabilitatea să observăm ce anume nu merge bine e cel mai mare obstacol pentru a avea succes. Matthew Syed oferă exemple pozitive din industria aeronautică și, din păcate, prea multe exemple negative în sistemul sănătății și sistemul juridic.

Pe parcursul acestei cărți descoperim că buclele închise există peste tot în lumea modernă: în structuri guvernamentale, în afaceri, în spitale și în viețile noastre. Vom descoperi mai multe despre cauzele lor, modalitățile subtile prin care se dezvoltă și felul cum oamenii, de altfel inteligenți, le mențin. Dar Syed descrie și tehnicile prin care să le identificăm și să le întrerupem, eliberându-ne din strânsoarea lor și stimulând acumularea de cunoștințe.

Nimeni nu vrea să dea greș. Toți vrem să reușim, indiferent dacă suntem antreprenori, sportivi, politicieni, oameni de știință sau părinți. Dar, la nivel general, la nivelul complexității sistemelor, succesul poate apărea doar atunci când ne recunoaștem propriile greșeli, învățăm din ele și creăm un climat în care, într-un anumit sens, suntem „în siguranță“ să greșim.

Fie că e vorba de dezvoltarea unui produs nou, de perfecționarea unei abilități de bază sau de luarea unei decizii critice, gânditorii de tip cutie neagră nu se tem să-și înfrunte greșelile, ci văd eșecurile ca pe un mod foarte bun de a învăța. Mai degrabă decât să își nege greșelile, să dea vina pe alții sau să își acopere urmele, aceste instituții sau indivizi analizează greșelile ca parte a strategiei lor de a avea succes.

O carte tare actuală, despre erorile sistemice și despre evoluție. O super-recomandăm!

La acest articol nu se poate răspunde.

Oare vrea Facebook să citim cartea asta?

Munca profundă (abilitatea de a te focusa pe ceea ce faci, fără distrageri) devine din ce în ce mai rară, ajungând să fie, simultan, din ce în ce mai valoroasă în zilele noastre.

Implicația muncii profunde? puținii oameni care cultivă această abilitate, pe care apoi o transformă în esența vieții lor profesionale, vor prospera. Nu doar că vom produce rezultate cantitative și calitative, dar vom găsi mai mult sens și împlinire + mai puțină epuizare.

Concentrat_editura PublicaConcentrat. Cum să prosperi prin muncă profundă într-un mediu perturbator nu e o predică împotriva timpului petrecut pe social media, nu e o carte despre cum să oprim notificările sau să nu ne verificăm mailul când ne trezim. Cal Newport pune accent pe importanța unei transformări a stilului de muncă: munca profundă ca activitate de bază, nu ceva ocazional. După ce oferă suficiente studii de caz pentru a ne convinge că munca profundă produce beneficii majore, autorul detaliază 4 reguli prin care putem deprinde abilitatea de a ne concentra intens, transformându-ne astfel mintea și obiceiurile.

Regula #1: Muncește profund

În cadrul acestei reguli autorul oferă multiple strategii despre cum putem pregăti terenul pentru o muncă profundă, implicit pentru a obține plus-valoarea rezultată din aceste sesiuni de muncă profundă. Printre alte lucruri, învățăm cum să găsim o filosofie care ni se potrivește, cum să construim ritualuri eficiente și cum (și de ce) să implementăm deconectarea la finalul zilei (rutina shut-down).

Regula #2: Exersează plictiseala

Această regulă detaliază strategii despre cum ne putem dezvolta capacitatea de a ne concentra intens. Pornind de la ipoteza că munca profundă este o deprindere care trebuie dezvoltată, învățăm, printre altele, de ce e mai important să programăm nu doar munca profundă, ci și pauzele, cum să medităm productiv, și de ce ar trebui să abordăm munca precum Teddy Roosevelt.

Regula #3: Renunță la social media

Acestă regulă detaliază strategii pentru limitarea surselor atent construite pentru a ne distrage. Majoritatea oamenilor folosesc instrumente digitale de tip „orice‑beneficiu“: folosesc acest serviciu/ program/ app pentru că am identificat cel puțin un beneficiu posibil pentru utilizarea acestuia; în schimb, ar trebui să folosim „abordarea meșteșugarului în selectarea uneltelor“: identifică factorii principali care îți determină succesul și fericirea în viața profesională și personală, și folosește un instrument digital doar dacă impactul pozitiv al acesteia asupra acestor factori depășește substanțial impactul negativ.

Regula #4: Elimină superficialitatea

Această regulă detaliază multiple strategii pentru a reduce numărul de obligații superficiale din viețile noastre profesionale și cum ne putem focusa ulterior pe atribuțiile noastre cu mai multă eficacitate. Despre cum să negociem un cuantum maxim de muncă superficială, de ce câștigăm mai mult dacă ne oprim din muncă la 5:30 pm, și cum să reducem semnificativ timpul pe care îl petrecem „călare pe mailuri“.

Un podcast în care autorul vorbește despre conceptul de „muncă profundă“: Curious Minds.

La acest articol nu se poate răspunde.

Efectul Sarick sau ”de ce nu”

După ce au avut primul lor copil, Rufus Griscom și Alisa Volkman au fost indignați de volumul enorm de publicitate mincinoasă și de sfaturi proaste legate de creșterea copiilor. Au inițiat o revistă online și un blog numit Babble, menite să contracareze clișeele dominante despre parentalitate și să spună cu umor adevăruri neconvenabile. În 2009, când Griscom a propus Babble spre finanțare unor investitori de risc, a făcut exact pe dos față de ceea ce toți întreprinzătorii au învățat că trebuie să facă: a susținut o prezentare despre primele cinci motive de a nu investi în afacerea lui.

Asta ar fi trebuit să-i îngroape oferta. Investitorii caută motive să spună da și iată-l pe acest individ oferindu-le de-a gata o listă de motive să nu o facă. Se presupune că întreprinzătorii trebuie să vorbească despre laturile pozitive ale companiilor lor, nu despre slăbiciunile lor. Însă abordarea lui contraintuitivă a dat rezultate: în acel an, Babble a obținut finanțări de 3,3 milioane de dolari.

Peste doi ani, Griscom a făcut o vizită la compania Disney, dorind să afle dacă aceasta era interesată să achiziționeze Babble. Pentru această nouă ofertă, era logic de neconceput să începi cu minusurile. Una este să admiți că startupul tău are probleme; poți să promiți că vei remedia deficiențele. Dar, atunci când vinzi o companie consacrată, ai toate motivele să scoți în evidență părțile luminoase – și nu ai de ce să insiști asupra petelor de umbră.

Bizar totuși, Griscom a procedat la fel. Pe unul dintre slide-urile sale se putea citi:
IATĂ DE CE N-AR TREBUI SĂ CUMPĂRAȚI BABBLE.

Prezentând compania diviziei digitale de la Disney, el a explicat că implicarea utilizatorilor, măsurând mai puțin de trei pagini pe accesare, era inferioară așteptărilor. Babble se dorea a fi un website pentru părinți, dar 40% din postări se refereau la celebrități. Iar partea cea mai slabă era că website-ul avea mare nevoie de retehnologizare.

Până la urmă, Disney a cumpărat compania cu 40 de milioane de dolari.

Acest fenomen se numește efectul Sarick, după numele lui Leslie Sarick, un cercetător în domeniul științelor sociale.

În ambele situații, Griscom prezenta ideile sale unor oameni care aveau mai multă putere decât el, încercând să-i convingă a-i pune la dispoziție resursele lor. Cei mai mulți dintre noi presupun că, pentru a fi convingători, ar trebui să subliniem punctele noastre tari și să minimalizăm slăbiciunile pe care le avem. Acest gen de comunicare solidă este rațional dacă cei cărora ne adresăm au o atitudine încurajatoare.

Când avansezi o idee nouă sau când propui deschis o schimbare, cei care primesc mesajul vor fi, probabil, sceptici. Investitorii caută fisurile din argumentele tale; managerii vânează motive pentru care sugestia ta nu va da rezultate. În aceste circumstanțe, din cel puțin patru motive, este mai eficient să adopți forma lui Griscom de comunicare slabă, accentuând deficiențele ideii tale.

Primul avantaj este că a începe cu slăbiciunile îi dezarmează pe receptorii mesajului. Profesorii de marketing Marian Friestand și Peter Wright constată că, atunci când ne dăm seama de faptul că cineva încearcă să ne convingă, în mod firesc ne ridicăm scuturile mintale. Entuziasmul debordant este un semnal de avertizare – un semnal că trebuie să ne apărăm de armele influenței. La începuturile lui Babble, când Griscom a prezentat oferta sa în primele două ședințe ale consiliului de administrație, a vorbit despre tot ceea ce mergea bine în afacere, sperând să-i entuziasmeze pe membrii boardului în legătură cu avântul și potențialul companiei. „De fiecare dată când spuneam ceva de natură să accentueze un aspect pozitiv, primeam răspunsuri sceptice“, își amintește el. „Entuziasmul nestăvilit nu convinge ca strategie de vânzări; pare cumva necinstit și, în consecință, este întâmpinat cu scepticism. Toți au alergie față de sentimentul sau bănuiala că sunt duși cu preșul.

La cea de-a treia întâlnire cu membrii consiliului de administrație, Griscom și-a inversat abordarea, începând cu o sinceră discuție despre tot ceea ce nu mergea bine în companie și nu-l lăsa să doarmă noaptea. Deși această tactică poate fi ceva obișnuit într-o dezbatere, este ceva extrem de neobișnuit pentru un întreprinzător. Totuși membrii boardului au reacționat mult mai favorabil decât în ședințele anterioare, mutându-și atenția dinspre autoapărare spre rezolvarea problemelor.
Griscom s-a hotărât să încerce aceeași abordare cu investitorii și a remarcat o reacție similară: cei cărora li se adresa au lăsat garda jos. „Când am afișat un slide pe care scria «Iată de ce nu ar trebui să cumpărați această companie», prima reacție a fost un hohot de râs. După care se putea vedea că partenerii de discuție sunt fizic mai relaxați. E sincer; nu miroase, nu se simte sau nu arată a vânzare. Nu mai sunt duși cu preșul.

[…]

Fragmentul de mai sus prezintă doar o parte din motivele pentru care nu ar trebui să citești cartea lui Adam Grant și face parte din cartea Originalii, paginile 99 – 101: Cum să faci primul pas cu piciorul cel mai beteag. Efectul Sarick. Copyright © Publica, 2016, pentru ediția în limba română.

La acest articol nu se poate răspunde.